să am o problemă gravă cu auzul?

Am un aparat  de radio vechi, dar bun.

De multe ori,în timp ce pregătesc micul dejun, ascult  un post cultural . 

Astăzi, pe la 9,30, o  femeie- reporter,aflată  în București probabil- nu bag mâna în foc, dar n-aș crede că plecase ea   așa de dimineață  prin cine știe ce coclauri- discuta cu niște fetițe de  5/6/7 ani despre prinți.

 Subiectul pare să fie unul de rămânere în actualitate.

-Unde  găsim noi niște prinți? întreabă  doamna cu microfonul.

- La hotel, vine răspunsul din partea intervievatei  căreia i se schimbă, poate, primii dinți.

-Da? și cum ar trebui să fie prințul?( întrebarea se adresează uneia dintre colegele  de joacă)

-  Să  aibă pantaloni, niște pantofi frumoși.Și șosete.

-Să fie blond sau brunet?

- Blond. Și cu mulți, mulți bani, completează  alte două  personaje care, peste  câteva săptămâni, vor merge, probabil, în clasa o.

p.s. citeam undeva  că prin cultură ar trebui să înțelegem, printre altele, aflarea, mai mult  sau mai  puțin conștientă, a esenței lucrurilor. 

Și tocmai  când mă pregăteam să  postez, am primit , nu-ți spun ce , află

În Japonia, se petrec „lucruri  ciudate „

1. Din clasa întâi, până într-a șasea,  se predă o materie ”drumul despre bunul simț", în care elevii învață comportamentul civilizat și manierele de bun simț!

2. Nu rămâne niciun elev repetent din clasa întâi până la clasa a șaptea-a, fiindcă scopul   înseamnă  educația și implantarea principiilor și nicidecum învățarea și stocarea  informațiilor!

3. Japonezii, cu toate că sunt considerați printre cei mai bogați oameni din lume, nu angajează femei de casă sau dădace pentru creșterea copiilor, părinții sunt primii răspunzători de educația copiilor!

4. Elevii japonezii, zilnic,timp de 15 minute, fac curat în școlile unde învață, împreună cu educatorii/învățătorii și profesorii lor, lucru care a determinat apariția unei generații modeste și atente la fenomenul :curățenie și igienă!!

5. Fiecare elev japonez are tot timpul la el periuța de dinți și își spală dinții după ce mănâncă; în acest mod, învață de mic cum să  se păstreze igienic!

6. Profesorii iau masa cu 30 de minute înaintea elevilor, ca să fie siguri că mâncarea este bună și nu este alterată- elevul este considerat viitorul țării. El trebuie să fie  protejat!!

7. În Japonia, gunoierul  este cunoscut sub numele de ”inginer sanitar”, are un salariu de 5000. până la 8000$. Pentru a ocupa acest post, candidatul trebuie să treacă proba scrisă și orala!

8. Este interzisa utilizarea mobilului în trenuri, restaurante și locurile publice cu spații închise; mobilul trebuie setat pe modul”bun simț”care,la ei, este foarte important!

9. Dacă te duci la un restaurant cu bufet suedez, vei vedea ca fiecare pune în farfuria lui, atât cât ii trebuie, ei nu fac risipă, nici nu lasă resturi de mâncare în farfurii!

10. Media de întârziere, pe an, a trenurilor  este de 7 secunde.

„Nu te mai autocompătimi.

Numai cretinii fac asta.„

”Dacă sunt atât de harnice,( furnicile)  de ce nu evoluează și ele? Au rămas furnici de când lumea și pământul„.

„Pădurea norvegiană„, 
de Haruki Murakami: 12 ianuarie 1949, Fushimu-ku, Kyoto, Japonia.

De ce  și-o fi intitulat el primul capitol al cărții„ Pentru multe sărbători„, asta nu prea am înțeles.

 „Pădurea norvegiană„  este o carte pentru vreme limpezită de ploi, o carte,căreia, dacă n-aș fi  citit-o în format electronic, i-aș fi simțit adierea de vânt peste pajiști fără început, fără sfârșit. 

 „A, da, fântâna de pe pajiște! Nici măcar nu știam dacă există așa ceva. Poate că era doar o imagine sau un semn ce se afla în interiorul lui Naoko, ca toate celelalte lucruri pe care le urzea în acele zile sau nu. Dar, odată ce mi-a descris fântâna, eu nu mai eram capabil să-mi imaginez pajiștea fără fântână„.

„Pădurea  norvegiană„ !

Frumoasă și neliniștită ca  însăși  viața de student! O carte de care nu prea m-am putut dezlipi ușor. 

  Ce vreau eu să  spun este că, acum,după ce am ajuns la sfârșitul celei de-a treia dintre  multele cărți  pe care le-a scris Haruki Murakami,( au  fost momente  când nu voiam să-mi las ochii să alerge)este că nu mă înghesui între cei care  l-au citit pentru că romanele i s-au vândut ca pâinea caldă, nici pentru că numele lui a devenit popular precum al marilor actori de cinema.

 Am citit „La sud de graniță, la vest de soare” și„ Pădurea norvegiană”, pentru că le-am primit în dar. Ambele  sunt cărți după care, odată ce am ajuns la final,  am avut acea stare pe care ți-o dă o călătorie care ai fi vrut să continue.

De ce ”Pădurea norvegiană”?

 Nu te aștepta să se fi petrecut ceva în ascunzișul  de  basm al unei miraculoase păduri- titlul  cărții este  un lait-motiv, care  se leagă tainic de  muzica Beatlesilor, un clopoțel  aninat de sufletul lui Watanabe: licean/student/ bărbat la 37 de ani, naratorul japonez,cu  care  se identică scriitorul sărbătorit astăzi.

Ce mi-a plăcut și de ce?

Mi-a plăcut  tot ce ține de  viața de student-studențimea generației mele  și-a trăit incertitudinile  exact în aceiași ani, într-altă parte a lumii.

 Watanabe -povestitorul-student la Universitate, este un avid de lectură, înghițind cu nesaț cărțile unor mari scriitori:Scott Fitzgerald, Truman Capote, John Upaike, Herman Hesse, Boris Vian, dar și Balzac, Dante, Conrad, Dickens-sunt  doar câteva  nume dintr-o  lungă și serioasă listă,un mare  iubitor de muzică:ascultă cu aceeași  plăcere muzică  modernă, dar și compozitori profunzi:Beatles,Brahms, Bill Evans,Ravel, Debusy, Robert Camdesus, Sarah Vaughan, Bud Powel... 

Este un tânăr sensibil, care urmează cursurile unei facultăți de stat, un  suflet special,în căutarea iubirii, un prieten cum rar s-ar putea găsi într-un cămin studențesc bântuit de tot felul de probleme, într-o societate în care  prea puțini sunt cei interesați de omul de alături.Viața lui se intersectează cu alte șapte personaje, așadar opt tineri, patru băieți și patru fete- psihologii și educațíe diferite,  tot atâtea evoluții, împreună și separat,temperamente diferite, țéluri cu greu  rostite.

„Știi, Watanabe, că în căminul ăsta doar noi suntem oameni adevărați? Restul sunt gunoaie”.

 „ Normal că  viața  mă sperie uneori și mi se pare firesc  să fie așa, dar  nu pun totul la inimă. Dau din mine tot ce pot și  merg înainte sută la sută, iau din viață ce-mi place și dau la o parte ce nu-mi place.

Ăsta este experimentul meu și dacă văd că că lucrurile nu merg cum trebuie, mă opresc și văd unde am greșit..„(Nagasawa, prietenul  și mentorul  naratorului,omul care a înghițit trei melci, pentru a-și arăta demnitatea în fața agresivității studenților mai mari) admis, după absolvirea  Universității la Ministerul de Externe- examen pentru persoane calificate din domeniul serviciului  public al  afacerilor externe)

  Watanabe, Nagasawa,Reiko, Cavaleristul  Reiko, Kizuki, Hatusumi, Naoko( trei destine curmate brusc)- opt viețí, mai mult sau mai puțín diferite în Japonia  anilor 1969/1975...

O carte  frumoasă despre: tinerețe, dragoste, prietenie,  studenție, cultură și violențe, despre năzbâtii și alienare, alcool și prostituție, despre inițiere, bucurii și regrete, familie și societate, despre grupări suspecte, despre boli psihice și traume, despre pierderi și regăsiri, tradiții și artă culinară, despre jinduită prosperitate și despre  sărăcie, despre provocări și speranțe, despre moarte,tragism, neuitare și suflet.

O carte deschisă, cum este însăși viața.

CE NU MI-A PLĂCUT:prea mult dezgolit erotism, obsesiv explicit.

Cartea nu oferă răspunsuri la marile probleme ale existenței.De ce nu rezistă toțí tinerii în fațá încercărilor vieții, de ce  iubirea nu are atâta forță, încât să învingă moartea?
Cartea  pune întrebări și lasă urme imposibil de  uitat.

”Știu  de ce Naoko m-a rugat  să n-o uit niciodată. Era conștientă de faptul că amintirile se vor șterge. De aceea m-a implorat să n-o uit și să țin minte că a existat.

Sunt cumplit de trist când mă gândesc la toate astea, pentru că Naoko nici măcar nu m-a iubit„.( Watanabe)

La mulțí ani, Haruki Murakami!

flautul de aur

Dacă prin purificarea metalelor, alchimiștii transformă plumbul în aur, prin catharsisul  muzicii, sufletul omenesc  devine mai curat, mai luminos, mai pur.

Flautul este magic!

Este aducător de dragoste, de sublim, de mister!

Atinge și curăță sufletul!

 Îi dă vibrație, îl luminează, încălzindu-l.
Construit din argint, aur sau platină, flautul este o bijuterie pe care artistul o însuflețește, lăsând să curgă  sonoritățile  sublime ale naturii. 
Cuvântul însuși este un zbor!

Creatorul lui, Hiroshi Aoki, flautist profesionist, recunoscut în toată lumea, transmite faima unei companii, în care toți salariații  cântă la flaut.

 Maestrul Ion Bogdan Ștefănescu este singurul artist român,care cântă cu un flaut de 18 karate, paralelă  strălucită  a viorilor Stradivarius!//

Două ore și mai bine de muzică lină, blândă, curată, în  care nici nu mai știu cine pe cine a condus-  maestrul Ion Bogdan Ștefănescu

și-a lipit flautul de suflet sau flatul  i-a turnat în fire  omului aleasă simțire ?

O seară de catifea  moale, pufoasă, albastră și verde,  magică și  bună!
În unduiri  calme  de primăvară îmblânzită! 

 Doi artiști – o pereche de talente,  dăruind publicului frumusețe și încântare,  într- o vreme când  viața umblă pe cărări strâmbe. 
 Sunetul flautului, stăruitor ca un duh bun, ca o aripă de înger, prietenos, ocrotitor, suav, melancolic!
 Pianul- sunet curat, strălucitor, subtil, maiestuos!

 O călătorie  sonoră  , un flaut fermecat-Ion Bogdan Ștefănescu , un pian și degetele  vrăjite ale lui Horia Mihail!

J.S. Bach, W.A Mozart, A. Dvorak, F. Poulenc, O. Taktakishvili, M. Mower.

 Și câteva daruri  de autentică muzică populară!

Nimic nu relaxează  și nu ne împacă mai lesne  și mai curat decât sunetul prietenos și cald al flautului. Terapia  prin sunet este un fapt cunoscut de către asiatici și recunoscut de psihologii europeni și americani în zilele noastre, motiv pentru care  sunetul de flaut  a devenit astăzi omniprezent.. 

În  călătoria egală cu o superbă seară, la începutul unei reale simfonii, cei doi artiști ne-au purtat într-un timp  în care  omul  poate fi deopotrivă  cu zeii, nimfele și alte făpturi mitice,topindu-și rugile, speranțele  și resemnările în sunet de flaut. Ion Bogdan Ștefănescu- Vârstele flautului.

frumusețea este în ochii celui care o vede

Nici nu știu cum să încep..de la eveniment au trecut trei luni. Chiar și trei ani  de-ar fi trecut, bucuria  descoperirii  darului pe care l-am  primit  azi dimineață ar fi fost la fel de mare.

Poate că n-ar fi trebuit să scriu  nicio vorbă, să-ți spun doar că, indiferent ce treburi ai, MERITĂ  să te abați  din ritmul tău trepidant și să asculți.

Când   mă gândesc la un popor, dau fuga să aflu  câteva proverbe . 

Știi ce spun japonezii? 

Oceanul nu disprețuiește nici cele mai mici râuri.

 Și mai spun că 

Zăpada  nu rupe niciodată ramurile salciei.

Ne-au convins . 

Tsunami  i-a  lovit , înecându-le  casele,  munca, inteligența, creația . 

Nu și speranțele.
 Nici încrederea.
 Nicidecum  UNITATEA.

 Japonezii îl iubesc pe Beethoven!

Dirijorul Yutaka Sado a adunat  sub bagheta lui  o lume  cu   vârste, educație, ocupații dintre cele mai diferite.

O replică   sfântă în fața dezastrelor.

Când a compus Simfonia a IX-a, Beethoven era complet surd.

 Ce ironie groaznică a sorții- să creezi bucurie și să n-o auzi. 

A dăruit-o  omenirii.

Cu  trei ani înainte de moarte, la 7 mai 1824,  când a avut loc prima  audiție a Simfoniei a IX-a, în sală au fost cinci  salve de aplauze- pentru familia imperială erau doar trei. 
Lumea era în extaz, oamenii plângeau.

 Titanul privea  către orchestră,  nu auzea nimic.
 O solistă l-a întors  cu fața către sală.

Și-a trăit gloria, fără s-o audă. 
(știați că prima dintre iubirile lui a fost timișoreanca Jeanette d, Honrath?)

Un savant japonez,Yokimura Nakamatsa, cu peste 200 de invenții, ascultă Simfonia a IX-a,  înainte de a  începe un proiect- activează  partea dreaptă a creierului- cea subiectivă, metaforică, apoi o folosește pe cea stângă-obiectivă, concentrată către detalii inginerești.

Friedrich Schiller, Ludwig van Beethoven, Yataka Sado și 100000 de japonezi,  în cel mai   frumos  mesaj pentru un mâine însorit!

http://www.youtube.com/embed/paH0V6JLxSI
Ce spui?

oameni și oameni

După ce au așteptat zile și nopți în frig și ploaie să se  închine la moaștele Sfintei Parascheva, la plecarea din sfântul lăcaș, pelerinii au smuls florile  care împodobiseră  altarul. 
Unii au luat  ce au găsit- codițe, petale, câte un buchet - cei norocoși-  pentru/vecini/rude/prieteni. 
Să le aducă noroc și spor în case.
Că doar pentru asta au îndurat frig, înghesuială, pumni în coaste,  oboseală.//

 După tsunami, care le- a zguduit țara, distrugând case, mașini,  luând  nenumărate vieți , japonezii au returnat echivalentul a 78 de milioane de dolari, bani găsiţi în portofelele care s-au recuperat.când  lucrurile s-au mai liniștit.. Alte 30 de milioane de dolari au fost recuperate, după ce japonezii au predat seifurile găsite printre dărâmături. 

KIM KYUNG-HOON / REUTERS 

"Oamenii vin şi îmi spun că vor ca banii să ajungă înapoi la proprietar", povesteşte Kouetsu Saiki, un poliţist din prefectura Miyagi, care se ocupă de recuperarea obiectelor pierdute în timpul tsunamiului şi returnarea lor către proprietari. 

Şi mai remarcabil, spune Saiki, este că cei care aduc portofelele nu vor să păstreze banii, dacă fostul posesor nu poate fi găsit, deşi legea le permite. 25.000 de oameni din această zonă fie au fost pronunțaţi morţi, fie sunt dispăruţi. 
 O femeie s-a trezit cu 40.000 de yeni într-un plic adus de tsunami direct la ea în sufragerie. O altă femeie a găsit 26.000 de dolari într-o geantă aflată peste o grămadă de dărâmături. Fiind vorba de Japonia, ambele s-au grăbit să predea banii la poliţie.
Potrivit legii japoneze, obiectele pierdute care nu sunt revendicate în trei luni fie de proprietar, fie de găsitor, intră în posesia statului.
Tsunamiul din martie a dărâmat case şi a luat pe sus automobile, târându-le apoi înapoi în mare. Totuşi, mai bine de 5.700 de seifuri au fost recuperate, majoritatea fiind găsite de cetăţeni care au anunţat poliţia. 
Unul dintre seifuri conţinea 1,5 milioane de yeni (20.000 de dolari). Aparţinea directorului unei companii. Bărbatul a primit banii înapoi, dar a preferat să-i împartă la angajaţii rămaşi în viaţă. 
Până acum, din cele 30 de milioane de dolari găsite în seifuri, au fost retunate 29,5 milioane.  Cinstea unui popor în raport cu altul este greu de demonstrat. Totuşi, un astfel de test a fost făcut de profesorul Mark West, de la Facultatea de Drept din Michigan, în 2003. 
Acesta a lăsat pe străzile din Tokyo şi pe cele din New York câte 20 de portofele, conţinând fiecare echivalentul a 20 de dolari. 
În New York au fost returnate şase portofele cu toţi banii şi două fără bani. În Tokyo au fost returnate 17 portofele, toate cu banii în ele. Un singur japonez şi-a rezervat dreptul de a păstra banii, dacă proprietarul nu va fi găsit.
Cazul care l-a impresionat cel mai mult pe poliţistul Saiki nu este returnarea unui seif plin de bani, ci al unui seif care conţinea un album de fotografii. 
Proprietarul a izbucnit în lacrimi când l-a primit.
"Îşi pierduse şi casa şi familia în tsunami. 
Fotografiile din seif erau tot ce-l mai legau de viaţa de dinainte".
p.s. tu  ce spui?

e pur si mouve

Noaptea a căzut cu ninsoare peste țara zguduită de tsunami.
Mulți japonezi se aflau sub cerul liber.
Lumea și-a păstrat calmul.
Viața merge mai departe. 
 Soarele răsare în fiecare dimineață!//
Mi-am amintit că am , pe undeva, un poem scris de Maica Tereza, scrijelit pe zidul Casei de Copii din Calcutta.
Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism și de gânduri ascunse.

Fii bun, oricum!

Oamenii sunt, adesea, neînțelegători, iraționali și egoiști.

Iartă-i, oricum!

Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși și dușmani adevărați.

Caută succesul, oricum!

Dacă ești cinstit și sincer, oamenii te pot înșela.

Fii cinstit, oricum!
Ceea ce construiești în ani, poți dărâma  într-o zi.
Construiește, oricum!

Dacă îți găsești liniștea și fericirea, oamenii pot fi geloși.

Fii fericit, oricum!

Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita mâine.

Fă bine, oricum!

Dă-i lumii tot ce ai mai bun și poate nu va fi niciodată de ajuns.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!

La urma urmei, între tine și Dumnezeu

N-a fost niciodată între tine și ei, oricum!