”Nu există durere mai mare

 decât amintirea zilelor de  bucurie în clipele de  nenorocire.„
Dante Aligheri

Prima țară pe care am reușit eu să o văd, după 89, în 2001, a fost Italia. 
Visam la însoritele-i țărmuri din anii de liceu, o doream cu tot sufletul! 
A fost o excursie, ca o poveste vie ! două săptămâni, de la nord la sudul peninsulei, câte locuri extraordinare am văzut!
 Ce comori de cultură și de frumusețe!
Să spun doar Capri, și Grotta Azzurra, și Napoli, și mișcătoare în verdele-i unic, Mediterana, și Roma noaptea, cu Fontana di Trevi. Și Colosseum scăldat în razele lunii. Și Florența, și Pisa, și Veneția!
Și Pompei.... orașul potopit de necruțătorul Vezuviu, măreț în impunătoarea- sălbăticie, dominând necuprinsul albastru, amintind cu groază de strivirea unei civilizații strălucite .
 Într-o  amiaza toridă, după ce am trecut pe sub umbra deasă a rodiului de la intrare, am văzut, mai mult cu ochii sufletului, o altă lume.
O lume carbonizată., peste care zeii revărsaseră  moarte și  foc.
Nu-mi păsa de căldura ca de cuptor încins, nici că grupul ar putea să se depărteze: m-am așezat undeva, într-un colț  de  amfiteatru, și m-am gândit la cât de trecătoare  sunt  toate ale   oamenilor, cât  de  fragilă este granița între a fi și ...neant.Tufe de leandru se strecurau  printre pietre negre.Verde și roz cătând către cer.
Ce paradox, cinci metri de lavă și cenușă au acoperit atunci  totul, vreme de 18 ore, ucigând viața vestitei metropole.
 Tot într-o zi neagră de 24 august.
Era în anul 79.
Italia, cât de tristă poți fi tu astăzi...

i-am smuls

călăului masca.Fața lui  era plină de lacrimi.
Valeriu Butulescu, Stepa memoriei

Cine ești tu, cine sunt eu nu privește, cu adevărat, pe nimeni. Poți să mă contrazici, este treaba ta, dar   eu sunt convinsă că  tot ce se consideră a fi înțelegere a gândurilor și trăirilor celuilalt   este doar  un fel de traducere, fiecare dintre noi rămânând  izolat în propria-i existență. Nu ascund că asemenea  idei   s-au  conturat în legătură cu  evenimentul care  continuă să  acopere mult spațiu, deși cineastul Sergiu Nicolaescu este , deja, cenușă.

Avem relații cu multă lume .
Relații speciale,  cu mult mai puțină lume.
 Prietenie , cu și mai puține ființe. 
Prietenii adevărați  îi numărăm pe degetele unei mâini. 
 Ne cunoaște cu adevărat cineva?
 Noi- tu, eu- pe cine cunoaștem dincolo  de ceea ce lasă fiecare să-i fie cunoscut?
Încercând  să comunic cu cineva pe tema credinței, astăzi am citit câte ceva  din opera celei care a fost și este Maica Tereza.
Oricum
Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.//

adevăr sau mască?