lacrima râde cu ochii

motto
 Iar nu mai suntem noi înșine,
nu mai știm de unde începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând în noi, anume,
numai jumatățile-n mișcare,
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi..

Nichita Stănescu,Basorelief pentru îndrăgostiți//

Prietena mea de peste Ocean nu uită că astăzi este o zi specială- Dragobetele.
 Știe că se poate întâmpla, de fapt chiar se întâmplă, ca prea puține femei să primească astăzi cine știe ce semne de ..atențíe din partea partenerilor. 
Una ar fi soluția ai grijă de tine!

FEMEILOR !

Amintiţi-vă că un strat de praf protejează lemnul mobilelor...O casă se transformă în cămin când poţi să scrii Te iubesc pe praful de pe mobilă. 
Eu singură munceam cel puţin 8 ore la fiecare sfârşit de săptămână, pentru a lăsa totul perfect, că  poate vine cineva.  
În final, am înţeles că nu venea nimeni, pentru că toată lumea îşi trăia viaţa petrecând-o bine !
 Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explic în ce condiţii este casa, musafirii sunt mult mai interesaţi să afle ce  și cum am făcut  ca să-mi trăiesc viaţa şi să mă distrez.
 Dacă nu ţi-ai dat seama,
 Viaţa este scurtă, petrece-o bine ! 

Fă curat, dacă e nevoie... 
Dar ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o  povestioară, să trimiți cuiva o scrisoare frumoasă, să asculți  muzica preferată, să privești cerul, frunzele,  pădurea,  să te gândeşti la diferenţa între a vrea şi a trebui. 

Fă curat, dacă e nevoie, dar nu afecta mult timp..
Te așteaptă  marea, munții, cărările , atâtea cărți necitite, atâte filme nevăzute,  atâția prieteni, atâtea gânduri nerostite, atâtea  plimbări!

 Fă curat, dacă e nevoie, dar ia aminte ..
 Lumea de afară  poartă  soare pe faţă, aer în păr, zăpadă  în pulbere de stele, ploi în lacrimi blânde,  triluri printre crengi.
Ziua asta nu se mai întoarce.
 
Fă curat, dacă e nevoie, dar... 
Ţine cont că omul  nu este etern, bătrâneţea va sosi şi nu vei fi mereu cum ești astăzi.

p.s. mi-am permis să mai ajustez  scrisoarea prietenei mele.
O  recentă experiență  m-a învățat multe..așa că  m-am gândit să afli și tu.

PRAO

Încă un an școlar își trage  greu sufletul, încercând  din răsputeri  să  treacă hopul.  

Amărâta aia notă de trecere. 
Sau  corigențe cât mai puține. 
În ultimele patru luni  , pe fotoliul cel mai înalt de la MEC sau cum se va mai fi numind ,
 și-au  făcut de lucru doi  tineri domni, a umblat apoi  vorba că  o doamnă din învățământul particular, restanțieră pe la niște cursuri,   ar ținti funcția care pe vremea lui Spiru Haret  se numea Ministrul Școalelor. 
 Aseară  a apărut schimbarea- alt nume.
Media ar fi- un ministru  în fiecare lună.

 Cât de productive au fost strădaniile respectivilor domni, poți vedea  doar dacă tragi cu  coada ochiului, fie  zi, fie seară, pe străzile orașelor sau, mai cu seamă, pe multele  terase învăluite în     fum, muzică,  alcool .

 Acolo  se pregătesc cei mai  mulți dintre tineri.

 Prin clase, mai trec femeile de serviciu .

Cu mopul.

Cu niște ani în urmă, un fost președinte aducea în discuție modelul  suedez.

A trecut vremea, suedezii o duc tot mai bine, noi rămânem tot ce-am fost, asta în cazul cel mai fericit.//

O prietenă româncă,  stabilită  într-un oraș suedez , studentă pentru a doua oară, într-o specialitate foarte interesantă, mamă a două fete superbe, școlărițe,  povestea pe blog, cum  învață fiica ei cea mare  să intre în viață, pe ușa  principală.

 Iată-

PRAO sunt inițialele care vin de la o definiție ce vrea să însemne “practica pentru orientare profesională” și are ca menire în sistemul de învațământ suedez, obișnuirea copiilor și tinerilor cu felul în care se muncește aici.
PRAO e obligatoriu și inclus în anumiți ani școlari, la alegerea școlilor. Diana a făcut PRAO în clasa a 6-a și atunci au avut două zile. A fost la o gradiniță și a văzut cum se lucrează acolo cu copiii. Apoi într-a 7-a a avut tot două zile și a făcut PRAO la Poștă. 
A văzut cum se sortează corespondența și cum se împarte la destinatari. În clasa a 8-a se face o săptămână de PRAO, adică 5 zile. Au avut de ales dintr-o listă lungă de magazine, café-uri, gradinițe, fabrici, instituții. Diana a mers insa pe “mâna ei” și si-a ales singura locul. Voia un magazin sau un café și a găsit un café dispus să o accepte. Unul din zecile de café-uri din centrul orașului. A început de luni, azi e a treia zi.
Alți elevi fac în alte părți, majoritatea însa în magazine, café-uri sau grădinițe. Alții însă fac la spitale, la fabrici, la instituții diverse(poștă, pompieri, etc).
Ca să vă faceți o imagine despre cum arată un café în Suedia, pot să vă spun că e o combinație foarte reușită de cofetărie-patiserie-cafenea, unde se servesc prăjituri, foietaje, sanwich-uri diverse(vestitele smörgås-uri suedeze), cafele și ceaiuri de toate felurile într-o atmosferă foarte placuta. Fiecare café își are bucătăria proprie unde face prăjiturile, foietajele și sandwich-urile, și,  desigur, cafeaua, mereu proaspată și foarte gustoasă. Clienții sunt serviți la tejghea și fiecare merge cu tava pe care se află farfuriile și cănile la mese.
 La sfârșit.  fiecare își duce tava la locul unde se adună tăvile-niște cărucioare speciale.
 Nu se servesc băuturi alcoolice, nu se fumează. Fumatul e interzis în locurile publice în Suedia și e strict respectat.
Café-urile sunt populare pentru pauzele de fika, pauze la care suedezii apelează la 2-3 ore. Fie dimineața, praâz sau seara .
Ce face concret Diana la PRAO? 
Păi ăn afara de a sta la casă(unde trebuie să ai peste 16 ani,  ca să poți sta) face de toate: ajută la servit clienții, face prăjituri, așază vasele în mașina de spălat, șterge mesele, etc. De obicei, dacă “angajatorii” sunt multumiți de practicant, îl pot solicita pentru job de vară. 
In Suedia tinerii pot munci legal după ce au împlinit 13 ani și mulți fac asta. Nu pentru că nu ar avea bani, ci pentru că e un mod de a intra pe piața muncii, de a câștiga experiența, de a înțelege ce înseamnă să câștigi bani, de a avea ocupație peste vară si apoi desigur sunt si banii care pentru un tanar nu sunt chiar putini…
Daca ii place? Da, foarte mult. Desi imi spune că e obositor să stea atâtea ore în picioare . Că fetele de acolo o tot trimit să se odihneascaă și să mănânce, că lucrează prea mult .
 Iar mie imi place că înțelege, în sfârșit, ce inseamnă să muncești. 
Și da, practica se continuă în liceu(atunci e deja pe specialități) și in facultate, crescând proporțional perioada de practică cu trecerea dintr-un an ăn altul.
Aici practica este foarte frumos împletită cu teoria.//
tu ce spui?

există oameni

pe care este suficient să-i cunoști spre a-i iubi, respecta, onora și admira, precum și alții de care fugim  și-i disprețuim  de îndată  ce-i cunoaștem.
Samuel Smiles- scriitor, jurnalist, om politic irlandez.//
Politica nu este deloc printre temele  mele  preferate.
Totuși, sunt întâmplări  care nu doar șochează.
  Rănesc, pentru  că trec cu tăvălugul peste Demnitate..
  După ce am citit  știrea  pe un blog,   nu mi-a venit să cred că poate fi adevărat.
 Când am găsit  articolul 
http://www.academiacatavencu.info/opinii/domnul-djuvara-%E2%80%A8a-facut-pe-el.html
am simțit ceva imposibil  de prins în cuvinte.//
M-am dus cu gândul la o însemnare veche. 
luni, 3 mai 2010 
mândria  celor tineri este legată de putere și frumusețe,  mândria celor bătrâni este  legată de discreție..
Priviri luminoase, figuri blânde, mîini obosite, odihnind pe creștetul câte unui nepoțel. 
La ora când mă întorceam de la școală, pentru că învățam  după- amiază, terminaseră treburile prin gospodărie. Se odihneau pe băncuța de lângă portiță..În grupuri de câte doi-trei. Sau cu  baba alături , mereu îmbujorată. 
Pe lângă răspunsul la salutul meu, adăugau o vorba bună. De laudă. Sau de încurajare.

Nu mai sunt.

Pe la porți, câte un câine plictisit. Nu se obosește nici să latre. Dormitează.//

La oraș, bătrânețea vine din vreme.//

Nu putea să treacă neobservat..

Înalt, îmbrăcat în costum impecabil, totdeauna potrivit cu anotimpul- pantaloni călcați la dungă , cravată, batista în buzunarul de sus, asortată în  nuanțele cravatei, domnu’ Rotaru era întâiul proprietar de pe scară.

Revizor contabil.

Purta un baston cu striații fine.

Într-o zi, un copil a făcut o glumă . Ceilalți au râs.

S-a oprit, i-a privit și, răspicat, fără vreo urmă de supărare, li s-a adresat- Ce sunteți voi astăzi am fost demult. Vă doresc să ajungeți să puteți spune la fel.  

Din ziua aceea , când vecinul nostru se întorcea din oraș, copiii se ridicau , din orice colț s-ar fi aflat, și salutau respectuos.//

Au crescut copiii.

Sunt părinți.

În unele apartamente  sunt trei generații. 

Pe bunici îi vezi , fie la coadă la farmacie să prindă medicamente compensate, fie ducând bidoanele cu apă de izvor..Chipuri brăzdate, degete mișcându-se neascultătoare, scăpând , adesea , cheia de la interfon.

Sau plasa .

Pentru ei, primăvara nu înseamnă mare lucru.

Doar că pot merge fără teama că ar aluneca pe gheață..//

 Încotro ne îndreptăm?