Se afișează postările cu eticheta MEC. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta MEC. Afișați toate postările

marți, 8 mai 2012

PRAO

Încă un an școlar își trage  greu sufletul, încercând  din răsputeri  să  treacă hopul.  
Amărâta aia notă de trecere. 
Sau  corigențe cât mai puține. 
În ultimele patru luni  , pe fotoliul cel mai înalt de la MEC sau cum se va mai fi numind ,
 și-au  făcut de lucru doi  tineri domni, a umblat apoi  vorba că  o doamnă din învățământul particular, restanțieră pe la niște cursuri,   ar ținti funcția care pe vremea lui Spiru Haret  se numea Ministrul Școalelor. 
 Aseară  a apărut schimbarea- alt nume.
Media ar fi- un ministru  în fiecare lună.
 Cât de productive au fost strădaniile respectivilor domni, poți vedea  doar dacă tragi cu  coada ochiului, fie  zi, fie seară, pe străzile orașelor sau, mai cu seamă, pe multele  terase învăluite în     fum, muzică,  alcool .
 Acolo  se pregătesc cei mai  mulți dintre tineri.
 Prin clase, mai trec femeile de serviciu .
Cu mopul.
Cu niște ani în urmă, un fost președinte aducea în discuție modelul  suedez.
A trecut vremea, suedezii o duc tot mai bine, noi rămânem tot ce-am fost, asta în cazul cel mai fericit.//
O prietenă româncă,  stabilită  într-un oraș suedez , studentă pentru a doua oară, într-o specialitate foarte interesantă, mamă a două fete superbe, școlărițe,  povestea pe blog, cum  învață fiica ei cea mare  să intre în viață, pe ușa  principală.
 Iată-
PRAO sunt inițialele care vin de la o definiție ce vrea să însemne “practica pentru orientare profesională” și are ca menire în sistemul de învațământ suedez, obișnuirea copiilor și tinerilor cu felul în care se muncește aici.
PRAO e obligatoriu și inclus în anumiți ani școlari, la alegerea școlilor. Diana a făcut PRAO în clasa a 6-a și atunci au avut două zile. A fost la o gradiniță și a văzut cum se lucrează acolo cu copiii. Apoi într-a 7-a a avut tot două zile și a făcut PRAO la Poștă. 
A văzut cum se sortează corespondența și cum se împarte la destinatari. În clasa a 8-a se face o săptămână de PRAO, adică 5 zile. Au avut de ales dintr-o listă lungă de magazine, café-uri, gradinițe, fabrici, instituții. Diana a mers insa pe “mâna ei” și si-a ales singura locul. Voia un magazin sau un café și a găsit un café dispus să o accepte. Unul din zecile de café-uri din centrul orașului. A început de luni, azi e a treia zi.
Alți elevi fac în alte părți, majoritatea însa în magazine, café-uri sau grădinițe. Alții însă fac la spitale, la fabrici, la instituții diverse(poștă, pompieri, etc).
Ca să vă faceți o imagine despre cum arată un café în Suedia, pot să vă spun că e o combinație foarte reușită de cofetărie-patiserie-cafenea, unde se servesc prăjituri, foietaje, sanwich-uri diverse(vestitele smörgås-uri suedeze), cafele și ceaiuri de toate felurile într-o atmosferă foarte placuta. Fiecare café își are bucătăria proprie unde face prăjiturile, foietajele și sandwich-urile, și,  desigur, cafeaua, mereu proaspată și foarte gustoasă. Clienții sunt serviți la tejghea și fiecare merge cu tava pe care se află farfuriile și cănile la mese.
 La sfârșit.  fiecare își duce tava la locul unde se adună tăvile-niște cărucioare speciale.
 Nu se servesc băuturi alcoolice, nu se fumează. Fumatul e interzis în locurile publice în Suedia și e strict respectat.
Café-urile sunt populare pentru pauzele de fika, pauze la care suedezii apelează la 2-3 ore. Fie dimineața, praâz sau seara .
Ce face concret Diana la PRAO? 
Păi ăn afara de a sta la casă(unde trebuie să ai peste 16 ani,  ca să poți sta) face de toate: ajută la servit clienții, face prăjituri, așază vasele în mașina de spălat, șterge mesele, etc. De obicei, dacă “angajatorii” sunt multumiți de practicant, îl pot solicita pentru job de vară. 
In Suedia tinerii pot munci legal după ce au împlinit 13 ani și mulți fac asta. Nu pentru că nu ar avea bani, ci pentru că e un mod de a intra pe piața muncii, de a câștiga experiența, de a înțelege ce înseamnă să câștigi bani, de a avea ocupație peste vară si apoi desigur sunt si banii care pentru un tanar nu sunt chiar putini…
Daca ii place? Da, foarte mult. Desi imi spune că e obositor să stea atâtea ore în picioare . Că fetele de acolo o tot trimit să se odihneascaă și să mănânce, că lucrează prea mult .
 Iar mie imi place că înțelege, în sfârșit, ce inseamnă să muncești. 
Și da, practica se continuă în liceu(atunci e deja pe specialități) și in facultate, crescând proporțional perioada de practică cu trecerea dintr-un an ăn altul.
Aici practica este foarte frumos împletită cu teoria.//
tu ce spui?

joi, 24 februarie 2011

legea ca o poartă

Înainte - până și hoții aveau simțul măsurii .Johnny Răducanu, muzician.

Astăzi, ca și săptămâna trecută, mulți petrec.
Mai ieri îl sărbătoreau pe Sfântul Valentin, astăzi, se distrează   de Dragobete.
Nu comentez.
Altă problemă  am.
Aflu   din presă că o doamnă , cu înalte funcții- administrative și politice- trecută de câțiva ani buni de vârsta încetării activității didactice, a fost la noi în oraș.
Cu treburi de partid.
Nu fac politică, să nu se înțeleagă că aș fi ignorantă. Sau că-mi este indiferent ce se întâmplă în jur.
Departe de mine toate acestea.
Problema mea este – dacă  legea hotărăște , ca toate femeile, indiferent  de puterea de muncă pe care o au, de inteligență/ pricepere/ dăruire/rezultate,/ pasiune/tinerețe intelectuală/fizică, sufletească, aspect fizic/psihic   etc.trebuie să se pensioneze la vârsta de 6o de ani, de ce  nu este valabilă  această lege pentru toată lumea?
De ce tocmai persoanele cu funcții politice devin excepții?
Citeam un interviu cu o altă doamnă, tânără, ce este drept, ocupantă a unui scaun cu spătar înalt, tot în MEC, care se lăuda că n-a acceptat continuarea activității niciunui cadru didactic , aflat la vârsta  pensionării, pentru a-i  încuraja pe tinerii absolvenți, deși, dacă ținem seama de ton,  opinia respectivei doamne este lipsită de eleganță, de o anume decență.
Mă rog, asta este altă problemă..aroganță,  în loc de respect, desconsiderație , în loc de considerație,  pentru cel care cere să i se acorde un drept...chestiuni trecute, deja, la rubrica a fost odată ca niciodată..
Ce să mai vorbim- dura lex, sed lex!
Asta zic și eu!
 Fiecare a muncit cât  i-a permis  legea.
Dar, aceeași lege spune că o persoană născută, de exemplu, în aprilie 1948,    de câțiva ani buni,  ar fi trebuit să lase locul altcuiva, adică  să se   pensioneze.
De ce tocmai o persoană politică, fost ministru în MEC, încalcă, cu bună știință,  legea?
Chiar este de neînlocuit?

Este o vorbă- legea este ca o poartă.
Vițeii( chiar și unchii lor, boii) se opresc în fața ei. Și așteaptă. Mult și bine.
Leii sar (pe deasupra).
Cățeii își fac loc( pe dedesubt).//
 Recomand, cu mare căldură , o lectură.
http://news.corect.com/arts/johnny-raducanu-tara-romaneasca-pana-si-hotii-aveau-simtul-masurii