viațá toată o pândă?

Cineva apropiat era elev internist, când tânărul, pe atunci absolvent  de Școală Normală , fiindcă nu găsise post de învățător, era pedagog într-un liceu de meserii. Mai mare doar cu câțiva ani decât elevii pe care îi avea în grijă.

Într-o noapte, pentru că, toată ziua,  nu descoperise cine a furat o lanternă, ne-au trezit urletele  câtorva colegi din capătul  opus al dormitorului. Puțin după miezul nopții, le aprinsese hârtii între degetele picioarelor.

Nu-ți vine să crezi, recunoaște.//

 După mulți ani, am ajuns colegi de cancelarie. Vreo câțiva elevi din clasa a căror dirigintă eram mi-au povestit , pe jumătate  zâmbind, pe jumătate  îngroziți, că domnul profesor înțepase o monedă cu un fir de naylon și o lăsase pe un banc  în atelier.

Copilul era tentat să ia moneda. Aflat nu prea departe, adultul trăgea firul.
 Urma pedeapsa celui  prins în flagrant.//

Într-o școală mare , de cartier, există și copii cu porniri rele, copii tentați să fure. 
Nu este simplu să-i descoperi, mult mai greu este să-i aduci pe calea cea bună. 
Pedeapsa nu lecuiește totdeauna.//

 Într-o pauză, în cancelarie, toată lumea asculta înlemnită.

Domnului profesor  i  se furase  bicicleta, rezemată de zidul  magazinului, în care intrase să-și cumpere o galerie pentru perdele.
L-a văzut pe făptaș prin fereastră.Urmărirea a fost ca în filme. Furia a fost de nestăvilit. Potop de  lovituri cu galeria metalică. Prăvălit,  tânărul hoț a fost salvat de  lumea  adunată ca la urs.

Niciunul dintre cei peste treizeci de profesori  care au ascultat întâmplarea n-a scos niciun cuvânt.//

 Și alți ani au trecut.

Pensionar sărac,  fără dinți, fără voce, este un schelet.
În locul cuvintelor, scoate niște  scheunături nedeslușite, de urs, de câine..lacrimi grele îi spală obrajii murdari.

Când devine omul fiară?