Unii spun -și eu nu-i contrazic, pentru că, de ce să nu recunoaștem: de cel puțin o dată ni s-a întâmplat să aflăm rezultatul pe propria piele- că sinceritatea absolută doare la fel de mult ca un lanț de erori.
Dacă ar fi să ne exprimăm mai puțin eufemistic, aceste erori sunt minciunele.
Na! tot nu le pot spune pe nume: minciuni.
Dacă e să stai strâmb și să judeci drept, uite, chiar aici , în spațiul virtual, se spun atâtea: poți să crezi tot ce spune cineva că este așa cum se străduiește să te convingă că ar fi?
Sau- dacă se schimbă, cumva, ceva, în atitudinea cuiva față de altcineva,asta înseamnă că respectiva persoană se comportă cameleonic?
Tocmai am citit că o caracatiță antarctică, aceea care dă o conotație științifică sintagmei”sânge albastru„, grație pigmentului colorat din sânge, supraviețuiește la temperaturi extreme și se adaptează ușor în fața schimbărilor climatice, oricât de dure ar fi ele..
Alte animale, tocmai pentru că nu posedă această caracteristică, nu pot trăi la temperaturi foarte scăzute.
De ce nu am accepta că și omul, fiecare individ, caută modalități speciale, care să-l ajute să facă față unei agresive și mereu schimbătoare realități ?
