ce mi-ai adus de la Paris?

 Dacă i-ar vedea ochii, și Alain Delon, cât este el de  Alain, ar fi  un pic  invidios, aducându-și aminte  cât de  schimbătoare sunt toate ale lumii...

La cei  43 de ani, câți spune că are, este uns cu toate alifiile: școala de  mecanici agricoli ( pe vremea aceea se intra cu  1,30), 4 ani, mecanic la o firmă, 5 ani, în altă firmă(încărcător/descărcător).
9 ani , șofer pe TIR, cel mai des făcea Parisul.
Patronul i-a promis marea cu sarea.
 Într-o vară fierbinte,murdar și  obosit  de  o cursă care părea că nu se mai termină, ajuns în strălucitoarea metropolă, a făcut un  duș într-o cabină montată în stradă.
 Obrazul subțire cu cheltuială se ține sau cum zicea odată domnul Stolojan- întinde-te cât te ține plapuma..  diurna lui de șofer român  a dispărut  într-o clipă.

Acasă, fetița , care tocmai împlinea  10 ani, l-a întrebat:

-Tati, unde ai fost tu,  săptămâna asta?

-La Paris.

- Ce mi-ai adus?

-Nimic.

A terminat-o cu șoferia.
 De Paris, nici nu vrea să mai audă.
Din banii rămași, plus ce i-a mai dat  tata-socru, din pensie, că a lucrat la Tabliere, și-a cumpărat o motocositoare.

În fânul de curând cosit din livada noastră,  au rămas câteva bidoane ( goale) de bere și , tot goale, câteva pachete de țigări.
Vântul le-a dus către poartă.