Se afișează postările cu eticheta rețete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rețete. Afișați toate postările

luni, 25 noiembrie 2013

rețete

Am și eu o prietenă, de fapt am mai multe, dar prietena de peste Ocean a fost colega mea de liceu, și, pentru că ea trăiește într-o altă lume, are grijă să mă informeze, din când în când ,cu tot ce crede ea de cuviință.
Ca să iau aminte.
În urmă cu vreo câteva minute, mi-a trimis depeșa de mai jos.
Cum eu am mulți prieteni în listă, m-am gândit că nu trebuie să-i transmit fiecăruia în parte ce i se poate întâmpla dacă are o Doroteea, cum a avut defunctul unchi al prietenei mele.
Sau al prietenului prietenei mele...sau, pur și simplu, dacă vreunei prietene îi trece prin gând .. știi cum este românul, cum aude ceva, fuga! și el.. să meargă la medicul de familie și să se roage să-i fac un set de analize..//


  1. Unchiul meu Damian era în stare bună de sănătate până când soția lui, mătușa mea Doroteea, la cererea fiicei sale, verișoara mea Tota, i-a zis:
    - Damian, împlinești 65 de ani, e timpul sa-ti faci un control medical.
    - Dar de ce? Mă simt foarte bine!
    - Pentru că prevenirea trebuie să fie făcută acum, când încă ești în putere, i-a replicat mătușa mea.
    Asa că, unchiul Damian s-a dus să-l vadă un medic.
    Medicul, de bună seamă, l-a trimis să-și facă toate examinările și analizele.
    Două săptămâni mai târziu, doctorul i-a spus că e destul de bine, dar are în atenție unele rezultate care trebuie să fie îmbunătățite. Apoi i-a scris o rețetă:
    Atorvastatina comprimate, pentru colesterol,
    Losartan, de inima si hipertensiune,
    Metformin, pentru a preveni diabetul zaharat,
    Polivitamine, pentru a crește imunitatea,
    Norvastatina, pentru tensiune arteriala,
    Desloratadina, pentru alergie.
    Cum medicamentele erau numeroase trebuia protejat stomacul și i-a dat Omeprazol și Diuretic pentru edem.
    Unchiul Damian s-a dus la farmacie și a plătit pentru medicamente o bună parte din pensie.
    Totodata, nemaiaducându-și aminte dacă pilulele verzi de alergie trebuie luate înainte sau după cele pentru stomac, iar cele galbene pentru inimă în timpul sau după ce a terminat masa, s-a dus iar la doctor.
    I s-a făcut așadar o mică descriere privind modul cum să fie luate doctoriile.
    Se simțea un pic tensionat și cumva deprimat, așa că i s-a mai dat să ia Alprazolol Succedal pentru
    dormit. Unchiul meu, în loc sa se simtă mai bine, se simțea tot mai rău.
    Ținea toate medicamentele într-un dulap din bucătărie și n-a mai putut ieși din casă deoarece nu trecea nici măcar o clipă din zi fără ca să nu ia câte o pilulă.
    Un necaz veni apoi peste unchiul Damian, câteva zile mai târziu, când a făcut gripă, iar mătușa mea i-a făcut patul ca de obicei dar, de aceasta dată, în afară de a-i da ceai cu miere, a chemat și doctorul.
    Acesta i-a spus că nu-i nici o problemă, dar i-a prescris Tapsin, Sanigrip ziua și noaptea, cu efedrină, pentru tahicardie Atenolol și a adăugat un antibiotic, Amoxiciclină de 1 gram la fiecare 12 ore, timp de 10 zile. Pentru o ciupercă și herpes i-a dat Fluconol cu Zovirax .
    Colac peste pupăză unchiul Damian s-a apucat să citească prospectele tuturor medicamentelor pe care le lua și a aflat care sunt contraindicațiile atenționările, punerile în gardă, precauțiile, efectele secundare și interacțiunile medicale.
    Ceea ce citea era îngrozitor!
    Nu numai că puteai să-ți dai duhul, dar puteai sa faci aritmie ventriculară, sângerări anormale, puseuri de greață, hipertensiune, insuficiență renală, paralizie, crampe, modificări psihice și o mulțime de alte lucruri oribile.
    Speriat de moarte, a chemat doctorul care l-a văzut și i-a spus să nu-și facă griji.
    - Liniștește-te, Dom' Damian, nu te agita, i-a spus doctorul, în timp ce i-a scris o nouă rețetă cu Rivotril cu un antidepresiv, Sertralina 100 mg. Și cum îl dureau încheieturile i-a dat Diclofenac.
    Ca urmare, de fiecare dată unchiul meu, apelând la farmacie, umbla și la pensie.
    Se simțea din ce in ce mai rău, motiv pentru care doctorul îi administra noi medicamente ingenioase.
    A venit și vremea când sărmanului meu unchi Damian nu-i mai rămânea nici un moment din zi în care să nu ia pastile și nu mai avea pic de somn în ciuda capsulelor pentru insomnie care i-au fost prescrise.
    A ajuns atât de rău că într-o zi, dând curs celor cuprinse în prospectele medicamentelor, muri.
    La înmormântare au fost toți dar cel care a plâns cel mai tare a fost farmacistul.
    Chiar și astăzi, mătușa mea spune că, din fericire, l-a trimis la timp la medic, pentru că dacă
    nu-l trimitea în mod sigur ar fi murit mai devreme.
    Acest e-mail este dedicat tuturor prietenilor mei, medici sau pacienți...!
    Ah, dacă unchiul Damian nu ar fi luat nimic și ar fi urmat un regim naturist cu pui fără piele, curcan,
    linte, ulei de măsline, fructe, legume de toate culorile, sărac in sare, fără adaos de zahăr, cu un
    pahar de vin roșu și ar fi mers pe jos șase mii de pași pe zi ar fi fost încă în viață și ar fi petrecut de minune.
    Transmiteți acest e-mail tuturor amicilor pe care îi cunoașteți, ca să nu ne părăsească precum unchiul Damian.//

    Eu aș recomanda altceva

     http://www.youtube.com/watch?v=Rk9gH6QcOf4

    tu ce spui?

luni, 19 martie 2012

arome albastre

Despre împărați, regi, duci, și prinți   știm din basme și din cărțile de istorie.
Cele mai tulburătoare  povești , care ne-au încălzit inimile  și visele,  s-au creat în jurul    iubitelor acestor râvniți bărbați cu sânge albastru.
Diafane, inteligente, faimoase, mai rele decât vrăjitoarele sau bune ca pâinea caldă, ele sunt totdeauna eroine ideale de filme, romane, drame, poeme..
La urma urmei,  sunt și ele femei. Adică nimic din ce este omenesc nu le poate fi   străin. 
Nici chiar bucătăria.
În 2010, la Cartea veche,  a apărut  o carte. 
Nu este o carte oarecare, ea poartă  semnătura unei pricipese, Margareta
Într-un concept  atrăgător, cartea  adună laolaltă  pagini de istorie, portrete în jurul cărora s-a construit istoria noastră,  faimoase rețete culinare regale, aranjamente festive, într-o estetică fără cusur. Noblesse oblige!
Autoarea s-a consultat cu  bucătari celebri, a cules informații de pe toate meridianele lumii, așa că  nu te minuna atât de tare  că nu ești la zi  cu fel de fel de ustensile de bucătărie, mirodenii și ingrediente.
Din  mulțumea lor, am  luat așa, aleator-emmental ( cașcaval de Elveția), Gonda și Edam- brânză olandeză, rotundă și plată, îmbrăcată în  coajă  roșie sau galbenă, Markook- pâine din Orientul Mijlociu, un fel de pită mare, albă, din aluat foarte fin, oțet de Xeres- produs din Spania, bineînțeles.
 Porto- vin portughez, asemănător celui italian de Marsala.
Eu   i-am simțit   aroma la el acasă, nu sunt vreo cunoscătoare, dar  nu m-a impresionat cine -știe-ce..
Dacă vei intra în posesia cărții, vei găsi o mulțime de rețete, una mai  tentantă  decât alta.
 Bunăoară-Rod  grod  med  flode, New York Cheesecake, Zabaglione. Tocană de miel- zic s-o lăsăm pentru Paște, Lemon  Drizzle cake, Linguini  cu ghimbir și scoici  Saint – Jacques sau Pumpkin Flan.
Gândindu-mă că prin cămara noastră  nu prea  găsești  cine-știe- ce -  rarități, dintre toate  rețetele pretențioase, am ales  cum spunea autoarea, o surpriză. 
N-am transpus-o în practică,  pentru că ieri,   fiind   Ziua Crucii,  s-a ținut post..
Astăzi, mâine, ar merge.
O să-ți fac o mărturisire- când am citit ou copt, gândul m-a dus la una dintre bunicile mele, care ne pregătea, iarna, mai ales, ou copt în spuză.
Era cea mai mare bucurie  a zilelor când  rămâneam, peste noapte, la ea, să ne aștepte dimineața în bucătărioara ei  cu miros de pâine  scoasă din cuptor..
 Rețeta despre care vorbim  este altfel, este o rețetă regală.
Pentru patru  persoane ar fi nevoie de:
4 cartofi  mari, 50 g unt, 50 g brânză- Emmental-eu  zic  că ai putea folosi, fără probmeme  telemeaua noastră, 4 ouă mici,  adică din piață, nici nu trebuie să cauți prea mult, două lingurițe de arpagic- dacă ai cumpărat, deja,  pentru  grădină, nu contează că rupi două lingurițe, n-o fi mare bai...
 Nu uita sarea și piperul!
Cuptorul se încălzește la  200 de grade..
Cartofii, bine spălați și  uscați  unși  cu unt( sau cu ulei- noi suntem inventive),  vor aștepta cuminți în cuptor o oră și un pic. Se scot cu grijă, se lasă la răcit, apoi se taie fiecare, pe orizontală, cam la o treime de partea superioară, cât să iasă un căpăcel. Se scoate, atent, cu o linguriță, conținutul, lăsându-i- se  cartofului un perete protector cam de un centimetru grosime, pentru a nu se rupe.
Într-un castronel,  se amestecă miezul scos, untul, brânza rasă, sarea, piperul. Compoziția astfel obținută  se pune în cartof, păstrându-se  loc pentru un ou,  ai grijă, conținutul oului, fără coajă!
Se pune căpăcelul, iar așa frumos gătiți, cartofii vor mai sta la rumeneală, în cuptor,  vreo 10 minute, suficient să se coacă  oul, dar să fie , totuși, moale.
 Sigur că ți-a mai rămas compoziție. 
Dacă  vrei, o pui fiecăruia în farfurie, alături de cartoful dichisit cu  ce mai găsești tu prin borcănele sau poți prepara alt fel de mâncare. Depinde  cât de inventivă ești!
Aoleu, uitasem arpagicul- îl tai mărunt și pui pe deasupra.
 Vezi cât   este de  provocator  să  fii principesă în bucătărie?
Ar mai fi ceva, ceva care s-ar putea să-ți convină-Salată cu pâine de porumb și ardei iute.
I-am făcut o poză, cred că te descurci, dacă vrei să încerci.
Dacă nu  reușești, cere-mi ajutorul. Pot să-ți transmit rețeta.
Este greu  să-ți tratezi partenerul  ca pe un( posibil )rege?

luni, 11 iulie 2011

tratament special

 Căldură mare, insomnii, nervi, nimeni nu mai ascultă pe nimeni.
Ceva trebuie făcut. Chiar nu se mai poate așa . 
 Ia ascultă!//

Într-o zi, un șofer   merge, ca de obicei la serviciu, pornește autobuzul și  pleacă pe traseu. Nimic deosebit la primele câteva stații:, câțiva oameni urcă, alți câțiva coboară, toate par normale.
        La următoarea stație, urcă  în autobus,  un tip enorm, cam 1,90 m, constituție de luptător categoria grea... Se uită spre șofer ,  scoate printre dinți: Big John nu plătește! și se așază  pe un scaun. 
Șoferul ,  cam 1,60m,  slăbănog ,  genul de om blând.
Se înțelege că n-a scos niciun cuvânt , cu toate că nu i-au plăcut deloc vorbele zdrahonului.
       A doua zi, cam la fel-Big John intră, spune că nu plătește, se așază. Urmează a treia zi și tot așa, cam o săptămână.
       Într-o dimineață, șoferul nu mai poate suporta , deja avea insomnii din cauza lui Big John, care , zicea el, își bate , pur și simplu, joc de răbdarea lui.
Se înscrie la niște  cursuri  de body-building, karate, judo și alte arte marțiale.
După câteva luni, deja era foarte  puternic.
      Big John urcă în bus, se uită la șofer și , sigur pe sine, spune-
Big John nu plătește!
Scos din minți de atitudinea pasagerului, șoferul se ridică,   aruncă o privire cruntă și țipă: 
-Și de ce nu, mă rog??
       Big John  îl privește uimit, replicând.
-Big John are abonament!
Ar fi și o morală:
Asigură-te că există, cu adevărat,  o problemă , înainte de a face eforturi uriașe spre a o rezolva!
sau
Nu face niciodată presupuneri inutile!
Asta înseamnă- mai puțin stres, mai puțin timp pierdut, mai puțini bani.
Sigur vei dormi mai bine! 
p.s. tu ce zici?

joi, 24 martie 2011

polenta doree

 În primăvara/vara lui 90, pe la noi bătea un vânt călduț de libertate.
După ani mulți  ani de stat în jurul casei, lumea prinsese, din zbor, gustul libertății, al drumului dincolo de granițe.
Așa a apărut ideea înfrățirilor- sate, orașe, primării de-ale noastre și-au găsit perechea ideală străină.
Câteva licee locale s-au înfrățit  cu școli similare  franceze.
Am găzduit  un tânăr, avea nouăsprezece ani, nu-i mai rețin numele- a uitat să ne trimită o ilustrată- venit cu alți câțiva camarazi din colegiul în care învăța  cum se face o casă, de la proiectare până la cheie.
Asta spuneau cei câțiva profesori care îi însoțeau.
Ospitalieri, cum ne consemnează istoria, ne-am străduit să fnu ne facem de rușine.
Am vrut să fiu o gazda cea mai plăcută cu putință, i-am plimbat prin oraș, i-am dus  în capitală,  au văzut într-o dimineață ploioasă chiar  locul unde a fost zidită   Ana, au băut apă din fântâna  lui Manole..
 Cum    trecerea unor străini printr-o casă românească  nu putea fi  completă,  fără  să cunoască deliciile noastre tradiționale, le-am pregătit des boulettes de choux farcies a la viande, polenta doree, stropite cu eau de vie de prunnes..scuze pentru posibilele  erori.
Sărmăluțele le-au plăcut mult de tot, dar mai cu seamă, țuica, din cauza căreia,   unul dintre tineri  a amețit rău de tot. Doar  tratamentul strămoșesc, cu zeamă de varză,  l-a pus pe picioare.
N-a rămas fărâmitură  de mămăliguță.
Au mâncat-o tacticos, cu furculiță și cuțit, în bucățele .
 Polenta doree a fost prăjitura, pentru care au renunțat la cozonac și  la sarailie.
Astăzi am  primit un material de la   prietena mea.
 Citindu-l, am redescoperit  cât bine poate face mămăliguța  noastră, la care am renunțat , preferând pâinea,  la  al cărei conținut specialiștii spun că trebuie să luăm aminte.
Dacă italienii sunt macaronari, nouă ni se spune,  în derâdere, desigur, mămăligari.//
Iată ce am aflat:
Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie. 
Fierturile de porumb au fost apreciate încă din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor. Studiile recente au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau fiert era mult mai mare decât a altor comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest aliment. Recent, s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât în proporţie de 22-28%. Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sângele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.
Ne ajută să trăim mai mult
Cercetătorii endocrinologi consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene. De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct.   De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate. Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac. De exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou. Terapia a dat rezultate sute de ani.
Cataplasme aplicate pe piept
Tratamentele pe care ni le făceau bunicile noastre în copilărie ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru durere în gât și răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecând continuu. În plus, se bea seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă subţire, în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai bine. În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este tot faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească, cât poate suporta pielea, după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat. Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi în bronşite, gripă, tuse cronicizată. Aceeaşi aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite.
De folos şi în obezitate
Dacă pe pleoape apar iritații , se pune mămăliga caldă pe pleoape, schimbând-o cât se poate de des. În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare. Se pune în strat de 3-4 cm pe locul lipomului, având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămîie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică fierbinte, cîâ suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată. Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine până se răceşte mămăliga. 
Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa. Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul avînd, pe lîngă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă. 
Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu sângerări abundente, anexita şi metroanexita, litiaza renală, hepatita.
De la mămăligă, la terci şi bulz
• În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în spuză, mălai în ţest ,mălăiaş, mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chitac, cocârţău. Porumbul ca atare se mai mănâncă şi fiert în oală, fript la spuză)sau făcut floricele ,la tigaie. 
Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănâncă mai mult orăşenii si se prepară punând mălai puţin câte puţin în apa sărată fierbinte, aşa încît mămăliga să fiarbă în mod egal toată. Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată mai mult la ţară. În acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasă să fiarbă până încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vârtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară. 
Terciul de mălai nu e altceva decât mămăligă pe jumătate lichidă, pe care o mâncau copiii cu plăcere ,cu felii de brânză sau zeamă de prune. Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare la fir. Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.
Ştiaţi că?
- 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii.
- Mămăliga se taie perfect dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.
- Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
- Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smântână şi brânză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brânza de vaci.
Dieta cu mămăligă
Micul dejun: mămăligă fierbinte, cât mai crudă, amestecată în mod tradiţional cu un ou moale şi lactate.
Prânz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pâinea cu mămăligă
Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăliguță.
 p.s. Mâine este sărbătoare-Buna Vestire, dezlegare la pește. Poți încerca  o rețetă- lângă peștele prăjit sau saramură, torni o mămăliguță!
ce zici?

 


 


joi, 13 ianuarie 2011

la masă

 îi văd pe toți, în bucătărie sunt singură...
Îți amintești caietul  de rețete al bunicii, doldora de poze, sublinieri, articole decupate din ziare și reviste?
Mama ta l-a păstrat cu grijă! I-a prins bine!
Toate colegele ei au învățat cea mai bună rețetă pentru tarta cu vișine, cum să-și mențină  părul mătăsos, cum să combine  culorile ,cum să curețe bijuteriile de argint..
Atâtea sfaturi!
Sunt valabile oricând!
Dacă, din întâmplare , treci pe aici, reține   și  chestia asta.
Sigur o să-ți prindă bine. Am primit-o de la prietena mea, Rodica.
       Închide pungile ermetic !
  O idee pentru refolosirea capacelor de sticle de plastic.
Se taie cu grijă gura sticlei,  cu tot cu capac, imediat deasupra curburii ,  cu o foarfecă bine ascuțită sau un cutter. 

       Deșurubezi  capacul.

  Se trece , apoi deschizătura pungii prin orificiul sticlei ,  se scoate în afară  și 
  se închide cu capacul.  
     Vezi ce simplu și sigur este?
-     
Nu-mi mulțumi, am făcut-o cu plăcere!



p.s. dacă ai o rețetă , ori un sfat , spune-ne și nouă!