ai noștri ( neliniștiți) tineri...

Parcă  n-aș crede  că plasându-și  salonul lângă un lăcaș de cult, a făcut-o din motivații filozofice... Este treaba ei! Acolo o fi găsit spațiu.//

De la o vreme, saloanele  s-au înmulțit precum ciupercuțele după  tot mai desele ploi. 
Fetele  se străduiesc să atragă și să-și mențină clientela, chiar dacă  se mai întâmplă, din când   în când, ca  o tunsoare să schimbe total  înfățișarea cuiva.

 Și nu  chiar în bine.//

Ploua,  intru,  sunt invitată să iau loc-  doamna la care aveam programare ( nici nu se poate altfel)  se scuză că mai are puțin de lucru.

Își fac apariția trei  băieți, înălțimi diferite, cel mai înalt, destul de relaxat se așază, scoate dintr-un buzunar un telefon fițos,  caută și găsește rapid jocul preferat.

 Al doilea, mic și îndesat, ochelari simpatici, freză țepoasă, învârte pe deget o brățară  . Ultimul  este așteptat.

 Pare de-al casei.

 Stilista, neagră din capul pletos  până în picioare, brațe de femeie zdravănă, acoperite cu lanțuri și brățări, îl duce în camera de alături.

Prin ușa întredeschisă, posesorul telefonului  supraveghează  lucrarea, strecurând câte  o  ironică sugestie.

- Cum a fost la banchet? aud vocea stilistei.

- Mișto de tot!  vine rapid răspunsul, s-a –mbătat  unu, da știi cum?i- am turnat  două găleți de apă în cap, l-am dezbrăcat, el nimic. A aflat și diriga, era la alt etaj.

Auzi? o știi pe Corina? mamă, bea asta de stinge...

A fost nașpa de tot, îți dai seama, peste două zile aveam testarea.

- Tu ce-ai băut? insistă vocea de dincolo.

Eu? secret, ce , vrei să mă torni la babaci?

-Chiar!  Ai făcut bine  ? v-a dat cam aiurea  la română, am auzit și eu pe aici..

-M-am scos, am făcut  eu d-un șase.

Nu, nu  prea am emoții, intru eu undeva.

 Locuri, câte vrei.

 Bătut în cap să fii, și nu  rămâi pe afară.//