Parcă n-aș crede că plasându-și salonul
lângă un lăcaș de cult, a făcut-o din motivații filozofice... Este treaba ei! Acolo
o fi găsit spațiu.//
De la o vreme, saloanele s-au înmulțit precum
ciupercuțele după tot mai desele ploi.
Fetele se străduiesc să
atragă și să-și mențină clientela, chiar dacă se mai întâmplă, din când în când,
ca o tunsoare să schimbe total înfățișarea cuiva.
Și nu chiar în
bine.//
Ploua, intru, sunt invitată să iau loc- doamna la care aveam programare ( nici nu se
poate altfel) se scuză că mai are puțin
de lucru.
Își fac apariția trei
băieți, înălțimi diferite, cel mai înalt, destul de relaxat se așază,
scoate dintr-un buzunar un telefon fițos,
caută și găsește rapid jocul preferat.
Al doilea, mic și
îndesat, ochelari simpatici, freză țepoasă, învârte pe deget o brățară . Ultimul este așteptat.
Pare de-al casei.
Stilista, neagră din
capul pletos până în picioare, brațe de
femeie zdravănă, acoperite cu lanțuri și brățări, îl duce în camera de alături.
Prin ușa întredeschisă, posesorul telefonului supraveghează
lucrarea, strecurând câte o ironică sugestie.
- Cum a fost la banchet? aud vocea stilistei.
- Mișto de tot! vine rapid
răspunsul, s-a –mbătat unu, da știi cum?i-
am turnat două găleți de apă în cap,
l-am dezbrăcat, el nimic. A aflat și diriga, era la alt etaj.
Auzi? o știi pe Corina? mamă, bea asta de stinge...
A fost
nașpa de tot, îți dai seama, peste două zile aveam testarea.
- Tu ce-ai băut? insistă vocea de dincolo.
Eu? secret, ce , vrei să mă torni la babaci?
-Chiar! Ai făcut
bine ? v-a dat cam aiurea la română, am auzit și eu pe aici..
-M-am scos, am făcut
eu d-un șase.
Nu, nu prea am
emoții, intru eu undeva.
Locuri, câte vrei.
Bătut în cap să fii, și nu rămâi pe afară.//
