ai noștri ( neliniștiți) tineri...

Parcă  n-aș crede  că plasându-și  salonul lângă un lăcaș de cult, a făcut-o din motivații filozofice... Este treaba ei! Acolo o fi găsit spațiu.//

De la o vreme, saloanele  s-au înmulțit precum ciupercuțele după  tot mai desele ploi. 
Fetele  se străduiesc să atragă și să-și mențină clientela, chiar dacă  se mai întâmplă, din când   în când, ca  o tunsoare să schimbe total  înfățișarea cuiva.

 Și nu  chiar în bine.//

Ploua,  intru,  sunt invitată să iau loc-  doamna la care aveam programare ( nici nu se poate altfel)  se scuză că mai are puțin de lucru.

Își fac apariția trei  băieți, înălțimi diferite, cel mai înalt, destul de relaxat se așază, scoate dintr-un buzunar un telefon fițos,  caută și găsește rapid jocul preferat.

 Al doilea, mic și îndesat, ochelari simpatici, freză țepoasă, învârte pe deget o brățară  . Ultimul  este așteptat.

 Pare de-al casei.

 Stilista, neagră din capul pletos  până în picioare, brațe de femeie zdravănă, acoperite cu lanțuri și brățări, îl duce în camera de alături.

Prin ușa întredeschisă, posesorul telefonului  supraveghează  lucrarea, strecurând câte  o  ironică sugestie.

- Cum a fost la banchet? aud vocea stilistei.

- Mișto de tot!  vine rapid răspunsul, s-a –mbătat  unu, da știi cum?i- am turnat  două găleți de apă în cap, l-am dezbrăcat, el nimic. A aflat și diriga, era la alt etaj.

Auzi? o știi pe Corina? mamă, bea asta de stinge...

A fost nașpa de tot, îți dai seama, peste două zile aveam testarea.

- Tu ce-ai băut? insistă vocea de dincolo.

Eu? secret, ce , vrei să mă torni la babaci?

-Chiar!  Ai făcut bine  ? v-a dat cam aiurea  la română, am auzit și eu pe aici..

-M-am scos, am făcut  eu d-un șase.

Nu, nu  prea am emoții, intru eu undeva.

 Locuri, câte vrei.

 Bătut în cap să fii, și nu  rămâi pe afară.//

la ce (mai) folosește diploma de bacalaureat?

Am  primit permisiunea Ancuței  de a povesti.

 Ca ea, sunt, desigur, mulți copii  minunați în țara asta.//

  După un examen de limba engleză, veneau în clasa a V-a 28 de copii. 
Clasă selecționată!

Eu- diriga.
Se întâmpla în 2004 !

 Părinții  ( și profesorii)  îi voiau  foarte buni la toate obiectele. Copiii se străduiau, care , cum putea.
 Treptat, lucrurile  s-au așezat- nu poți fi foarte bun  la limba română, matematică, fizică, geografie, doar pentru că   lucrezi, și acasă,  și în particular , câte  patru ore , zilnic, la engleză.

 Nu ne-a fost chiar simplu, împreună, dar a mers!
 Și  de ce să nu recunosc, n-a fost chiar  rău, ee!  ar fi fost loc și de mai bine, asta este altă poveste.

Toți au fost admiși în colegii și licee, cei mai mulți , cu medii peste 9,50 la Brătianu, Zinca, Odobescu, Teiuleanu.
 Triere serioasă!

Cam un sfert dintre ei- așa erau și la clasă- au fost repartizați, calculatorul nu se lasă înduioșat, prin licee mai puțin dorite, asta e, notele vorbesc!//

Deunăzi,  s-au încheiat socotelile cu bacalaureatul, uite , vezi, chiar dacă sună simpatic, eu nu pot să  zic bacul, nu pot, pur și simplu.

Din 26, câți erau  în catalog și în caietul meu  de observații,   ce  și-ar mai fi dorit câțiva să pună mâna pe el,  au picat 6.  5 la matematică, ultimul , la fizică.//

 Față în față , eu și Ancuța. 

Vorbim, câte nu vorbim, întâi , i-am  găsit  pe toți, cu note, contestații, răspunsuri, medii.//

Nu i-a venit să creadă, când și-a văzut nota la română, 8,85,  citise mult, știa atâtea, a scris  cum a putut ea mai convingător. Rezultatul contestației i-a demonstrat că se pot face și erori, trebuie doar să-ți aperi drepturile. 9,70!

  Ce înseamnă asta? Înseamnă foarte mult, o să vezi de ce.//

 Ce vrea  de la  viață  domnișoara din fața mea, fosta elevă, care , în clasa a VI-a  m-a fentat de nu se poate?

-Doamna dirigintă, îmi spune , la telefon, o voce  vizibil emoționată, sunt mama Ancuței, nu pot veni la ședință, știți că sunt studentă,  am mult de învățat, în perioada asta sunt în sesiune..

Am înțeles-o, desigur, pe emoționata mămică. 

Peste vreo câteva zile, aveam să constatăm- eu și adevărata  mamă- că  niște  pârdalnice de note , la fizică și la geografie o transformaseră , artistic, pe Ancuța cea timidă , în   mămica ei..//

 Ce vrea ea astăzi de la viață?

King, s College London- managementul Afacerilor. 

 Întâi de toate, media la bacalaureat , peste 9!

 Este! Bravo, Ancuța!

TOEFL( IBT) peste 100 de puncte sau CPE cu A .

 Ești tare, Ancuța!

La 18 ani,   ia lumea în piept!

 Statul englez a împrumutat-o cu 27000 de lire- există niște reguli stricte de rambursare.

 Proiecte clare  pe termen scurt, dar și pe mai departe. 

În primul an, adică, din toamnă, va studia la Londra, în următorul, se va duce în China și apoi, o să vadă. Vrea să muncească, de îndată ce  va  putea.

 Mă  bucură lumina din ochii ei!

 Îi urmăresc degetele  învârtind niște chei.

- Sunt  ale mașinii? o întreb.

-  Sunt  ale casei,  mi-am luat carnet de conducere, că  aveau cam  toți  colegii din clasă,  dar  tati și mami s-au dus la țară..

      Vezi,  tustrei , o mașină.

       Și  un  rucsac plin cu   încredere!

       Ancuța bate  la porțile vieții!

           Mult noroc,  domnișoară!

          Tu ce spui?