La capătul unui drum intortocheat, printre păduri de eucalipți, tăpșane pârjolite de soare, presărate cu vegetație săracă, pietre si stânci, coborâm din autocarul lui Enrique .
Vântul bate puternic.
Emoția îți oprește răsuflarea. Dintr-odată , lumea capătă alte dimensiuni.
Totul este altfel.
Tu ești altfel.
Totul este altfel.
Tu ești altfel.
Albastrul cerului se unește cu nemărginirea mișcătoare.
Pământul și nesfârșitul oceanului se pierd intr-o indelungă îmbrățișare. Infinitul, albastru si rece, sărută , cu brațe grele, ultima palmă de pământ.Timpul își picură lejer clipele. In curgere blândă. Printre fire lungi de ierburi, garoafa atlantică se deschide în plete galbene.
Intr-un mic magazin de suveniruri, vânzătoare amabile îți oferă, la prețuri mai mari decât in Sintra sau in Cascais - cocoși roșii, iconițe cu Sfânta Maria, Fatima, Isus, regele, prosopele purtând inscripționat, in roșu sau în albastru, duiosul nume Portugal, poșete, covorașe, fețe de masă, lucrate manual, mărgele, cărți de joc, semne de carte. Toate cu marca Cabo da Roca.
Daca nu ai provizii de apă , găsești in restaurantul din mijlocul curtii, cu un euro bidonelul.
Ceva mai la dreapta, într-o incăpere strâmtă, un functionar, care nu se mai oprește din scris , îți completează rapid hârtia care atestă că ai atins 38 , 47 grade latitudine N, 9, 30 grade longitudine W și altitudinea de 140 m. Trebuie doar sa completezi intr-un formular numele tău si al țării de unde vii.
Luni, 30 august, puțin inainte de prânz, în schimbul a 10 euro, am primit Certificatul cu sigiliul Primăriei din Sintra. Dovadă a strădaniei de a fi ajuns , vorba poetului portughez Luis de Camoes, in acel loc”unde se termină pământul și începe marea.”
