În
lumina umedă a zilei, vremea își măsoară
altfel cursul. Prea repede a întors
foaia!
Până
ieri, raze vesele mângâiau tandru frunze, crengi, ferestre, vise.
Toamna a
început cu un fel de tristețe, ca și cum, brusc, cerul a uitat să mai zâmbească.
Absent ,
verdele și-a pierdut strălucirea,
într-un surâs care doare, suportând
fără împotrivire răpăiala prelungă..
Mesteacănul
meu își strânge la piept haina ușoară, plesnită furios de nevăzute bice.
Așteptam
o toamnă discretă, cu flori de frunze în plete, cu parfum de
nuci plesnind în coji mustoase.
Un preludiu
al albului de nea..
Și-a făcut
apariția o toamnă țâfnoasă, lipsită de
feminitate, bărbătoasă, agresivă chiar.
Aștept
să-și consume artileria în tentative eșuate,
aștept zile cu sclipiri de miere arsă, topite în nopți cuminți, cu lună plină.
Aștept
o toamnă duioasă, maternă, în misterios zbor de cocori , mișcătoare puncte pe seninul
ceresc.
Îți place toamna?
