vineri, 7 august 2009

dincolo de noi






Ieri, am descoperit in calendarul ortodox,prins ,la indemana , in bucatarie, ca ziua de astazi o sarbatoreste pe Sfanta Theodora, de la Sihla.
In primavara , am fost intr-o scurta, dar incarcata simbolic, excursie -in Moldova.
Am ajuns si in locurile unde a sihastrit cea pe care biserica noastra a rasplatit-o pentru viata dedicata postului si inchinaciunii.
Desteptarea a fost la 6. Ne-am imbracat rapid si am apucat pe o carare, de-a lungul careia, in multe randuri, am avut senzatia ca este cea descrisa de G. Galaction in „ La vulturi!”- parea fara sfarsit.Dupa nu stiu cate urcusuri printre radacini de copaci, pietre, trepte, scurte coborasuri si din nou ocolisuri ametitoare- cam 6 km- am zarit pestera Sfintei Theodora.
Momentul a fost ca si cum, intr-un desert ,intalnesti fantana.
Legenda Sfintei este deosebit de frumoasa- o tanara femeie din Vanatorii Neamtului- aminteste si povestitorul Creanga, in " Amintirile" sale, localitatea- dupa un maritis scurt a sihastrit 60 de ani, da, saizeci,-secolul 17, 40 petrecandu-si-i in pestera care ii poarta numele.
Rupta total de lume, bolnava, fara haine, se hranea doar cu feriga.Cand nu s-a mai putut deplasa, l-a rugat pe Dumnezeu sa o ajute; in pestera a aparut o mica spartura prin care ea culegea roua , care a tinut-o in viatza. Locul este amenajat si o candela ,mereu aprinsa ,vorbeste de semnul nemuririi sfintei.
In apropiere este schitul Sihla, unde am ascultat slujba, iar apoi am pranzit.
Biserica a fost ctitorita de familia Cantacuzino ; in deal este „ biserica dintr-un brad”, avand hramul”Schimbarea la fata”.
O pace tainica acopera locurile, mangaie crestele dealurilor si primeste ,in manunchiuri, razele cuminti ale soarelui.
Locurile au o maretie aparte- flori de toate culorile incanta ochiul si invita la tacere, brazii freamata indelung, albastrul senin al cerului te invaluie, bland, intr-o poezie nescrisa..
Asculti linistea curgerii timpului.
Mereu rabdator.
Intr-un singur sens.




8 comentarii:

  1. "...albastrul senin al cerului si linistea scurgerii timpului.
    Mereu rabdator.
    Intr-un singur sens" - da, doar în acelaşi sens. Din păcate...

    RăspundețiȘtergere
  2. Simt, din cand in cand, curgerea ireversibila a timpului; incerc atunci un trist sentiment al parerii de rau.
    Poate ca de asta, adesea, ne intoarcem cu sufletul, cu gandul,in copilarie. Acolo nu simti ca timpul fuge.

    RăspundețiȘtergere
  3. Spe ruşinea mea, nu ştiam acestă legendă.

    Mulţumesc pentru tot ceea ce ne scrii.

    Pupici geaninoşi peste normă!

    RăspundețiȘtergere
  4. Geanina,
    nici eu nu stiam -nici legenda, nici povestea sfintei, inainte de a fi mers in Moldova. Este o zona extrem de frumoasa.Plina de poezie.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Aud adesea ca "Dumnezeu ne mai rabda" doar pentru acesti sihastri, care se roaga neincetat pentru intreaga suflare! Iar locul pe care-l descrii seamana teribil a ceva ce emana de credinta si planitudine spirituala.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa este, Cora!
    Viata lor , acolo in creierii muntilor , este o indelunga rugaciune. Lipsita de " pretentiile" omului obisnuit este curata plina de invataminte pentru cei care calca pragul asezamintelor.

    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. anamariadeleanu8 august 2009 la 01:44

    cAngela a scris, deja, ca acolo timpul curge altfel,
    de fapt, ajunsa cel putin o data acolo, simti ca totul e altfel ssi linistea e ssoptita, dar se aude si se simte;
    aai obseervat cite nuante de verde se distting rotind privirea din aceleasi loc?
    zile minunate sa ai, Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa este, Anamaria,
    timpul se masoara, parca altfel acolo- trebuie sa calci sfios, sa nu tulburi linistea si pacea locurilor.
    Sa-ti fie bine!!!

    RăspundețiȘtergere