.jpg&container=blogger&gadget=a&rewriteMime=image%2F*)
Ai recunoscut versurile, sunt convinsă.La începutul fiecărui an școlar, Doamna învățătoare scria textul, caligrafic și mare,să se vadă până în ultima bancă. În prima zi de școală, îl agăța la vedere, în spațiul din spatele catedrei.
Învață de la toate!
În luminatorul dintre cele două scări ale blocului, două rândunele, or fi soți, or fi surori, și-au construit, cu migală, înfruntând ploile, un cuib. A venit vecinul cel rău și le-a distrus căsuța.Nu s-au lăsat. Au luat-o de la capăt,au adunat, au lipit, iar au plecat, iar au venit.. și cuibul a fost gata.
Ca și cum ar fi simțit că dușmanul le urmărește, și-au zidit căsuța sus de tot, sub grinda acoperișului.
A făcut el cum a făc.jpg)
ut, nu-mi dau seama când, poate noaptea, și a umplut cuibușorul cu hârtii.
Întoarse acasă, păsărelele au găsit căsuța încuiată.
S-au învârtit în jur de mai multe ori, ce țipete! câtă dispere! ce revoltă! în graiul lor fără cuvinte, poate chiar plângeau…
În luminatorul dintre cele două scări ale blocului, două rândunele, or fi soți, or fi surori, și-au construit, cu migală, înfruntând ploile, un cuib. A venit vecinul cel rău și le-a distrus căsuța.Nu s-au lăsat. Au luat-o de la capăt,au adunat, au lipit, iar au plecat, iar au venit.. și cuibul a fost gata.
Ca și cum ar fi simțit că dușmanul le urmărește, și-au zidit căsuța sus de tot, sub grinda acoperișului.
A făcut el cum a făc
ut, nu-mi dau seama când, poate noaptea, și a umplut cuibușorul cu hârtii.Întoarse acasă, păsărelele au găsit căsuța încuiată.
S-au învârtit în jur de mai multe ori, ce țipete! câtă dispere! ce revoltă! în graiul lor fără cuvinte, poate chiar plângeau…
Dintr-odată, s-au oprit. În același timp. Au dat câteva ture pe la toate balconașele luminatorului și au plecat.
Două zile au muncit. Fără odihnă.
Noul cuib pare mai încăpător, parcă și mai bine clădit. Un etaj mai jos.
Pleacă pe rând după hrană.
Au înțeles că este periculos să-și lase căsuța singură.
Omul le-a predat, în felul lui , mereu agresiv, lecția de supraviețuire.
Când se întâlnesc, este mare veselie.
Două zile au muncit. Fără odihnă.
Noul cuib pare mai încăpător, parcă și mai bine clădit. Un etaj mai jos.
Pleacă pe rând după hrană.
Au înțeles că este periculos să-și lase căsuța singură.
Omul le-a predat, în felul lui , mereu agresiv, lecția de supraviețuire.
Când se întâlnesc, este mare veselie.
Concert în toată regula!
Nu reușesc să le fac o poză, ma bucur să le ascult cu fereastra bucătăriei larg deschisă.
Ele știu.
Ele știu.
Dragele de ele!! Mi-au dat lacrimi de bucurie citind...
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, animalele au de multe ori darul de-a sti pur si simplu cum sa supravietuiasca stupiditatilor scornite de mintea bolnava a unora dintre semenii nostri.
Frumos ar fi sa invate si vecinul cu pricina minunata lectie de viata pe care micutele randunele se incapataneaza sa i-o tot repete, in ciuda rautatii cu care le rasplateste el in schimb...
O zi frumoasa, Gina!
Buna dimineata Gina.
RăspundețiȘtergereAsa e, multe am avea de invatat de la pasari, de la flori.
In 2004, cand au fost inundatiile acelea teribile, am fost cu ajutoare in mai multe localitati distruse de ape din judetele vecine noua, Vrancea si Galati. Am vazut atunci Cosmestiul, Nanestiul, Vadul Rosca. Din miile de oameni ramasi fara adapost, am numarat pe degete pe cei care, dupa trecerea potopului, si-au luat viata in propriile maini si au incercat sa salveze cate ceva. Ceilalti, stateau in poarta si asteptau ajutoare si militari sau voluntari sa vina sa le dea apa din casa. Aia lectie. Nu iti spun ca de cateva ori am avut nevoie de armata sa ma scoata din mijlocul tiganilor, care erau vesnic nemultumiti de ce si cat primeau.
simt nevoia sa multumesc pentru placerea lecturii, dar si pentru ca a fost prilejul de a aduce, in urechea mintii mele, vocea Adrianei Ausch.
RăspundețiȘtergereMăcar ele n-au apelat la niciun agent imobiliar :D
RăspundețiȘtergere"Omul le-a predat, in felul lui , mereu agresiv, lectia de supravietuire.
RăspundețiȘtergereCand se intalnesc, este mare veselie.
Concert in toata regula!"
În preajma omului ori fiecare zi devine un risc pentru vieţuitoare...
Gina,
RăspundețiȘtergereMa faci praf ,cu subiectele tale ,la ordinea zilei! Se pare ca virsta iti confera un spirit de observatie , plin de sensibilitate si maturitate ,dar si de "tinara "visatoare cu capul in nori, plin de ...rindunici. :) Povestea rindunelelor , mi-a placut f.mult ..
Dar ,daca imi permiti, am sa-ti aduc si eu un mic fragment dintr-o povestire ,tot cu..." Niste rindunici."
P.S.. Nu am adus nici un fragment, ptru ca nu am putut sa-l aleg ..
Dar ,va dau linkul in caz ca doriti sa cititi o povestioara asemanatoare ..Este acolo si o fotografie draguta ..
http://fiinte.blogspot.com/2007/07/nite-rndunici.html
si noi stim...
RăspundețiȘtergereCel care strica un cuib de randunele va avea o moarte cumplita.
RăspundețiȘtergereGina,sunt o pereche si vor creste ,in cuib ,puisorii care vor veni.Sa le ajute Dumnezeu!
La noi n-am vazut randunele.Insa am vazut alte pasarele dansand dansul iubirii.
RăspundețiȘtergereOmul ala rau trebuie oprit.Poate ca ar trebui sa mearga la psiholog, e bolnav de rautate.
”Ia seamă, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci,
RăspundețiȘtergereSă înveţi din tot ce piere,tu să traieşti în veci!”
..........................
Mă întreb de ce ar deranja un cuib? Pe cine? Sau mai bine nu mă mai întreb. Ele știu să reconstruiască și să nu se dea bătute. Învață de la păsări...
Un weekend liniștit, Gina! :)
Trecator...; adica sa rabdam?
RăspundețiȘtergerefrumoasa poveste...
RăspundețiȘtergeredar omul cand ramane fara casuta - fie ca-l da statul afara ca pe un fraier ca tot i-a luat banii pe ea si acu' tre sa i-o returneze proprietarului de drept (sau celui de "drept"), fie ca-l arunca-n strada banca din cauza neplatii creditului etc. - mai poate sa-si construiasca alta? nu. omul ramane in strada, in ploaie, in magazii si cladiri abandonate, in cavouri... acolo isi aduna familia si bruma de lucruri stranse intr-o viata muncita cinstit! acolo isi creste copiii. in unele cazuri, nesuportand nedreptatea cu care a fost rasplatit de insasi statul al carui cetatean este, se sinucide! in urma lui ramane o familie distrusa, mai nenorocita decat inainte!
Ce frumoooos Gina. M-a uns la suflet povestea.
RăspundețiȘtergereSalutari :).
Ruxi, asa este - ele au un instinct rapid de actiune- o pot luya de la capat.
RăspundețiȘtergereCat despre om- nu cred ca mai are sanse de schimbare in bine, este mult prea rau..
Cati,
Ieri am vazut in satul unde avem casuta, o locuinta cat sa incape, cumva un pat si poate vreun scaun. Sta aplecata intr-o parte..fara gard.. ce mai, o darapanatura.
Dar are antena parabolica.
In fara casei , el si ea beau bere..
Se numesc oameni.
Kid, multumesc frumos!
Diana, buna observatie!
Cris, unii se nasc cu insincte mai agrasive decat lupii.
Steluta, visatoare am ramas, varsta nu cred ca poate modifica total trairile, atenta la ce se petrece in jur am fost mereu.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru link.
Ana Sofian,
Trilul lor este minunat!
Elisa, am lipsit tri zile. De cum am venit, m-am dus sa vad ce fac' vecinii mei', cantareti. Cred ca ai dreptate- cineva este la post!
Gabi, stiu ca tu este ferma. Eu ma bucur ca dupa mai mult de o saptamana, randunele o duc bine!
RăspundețiȘtergereMirela, omul are un fix- nu suporta ' zarva' pe care o fac pasarelele, si nici 'urmele' acestora.
@ daurel,mesajul poemuluiil indeamna pe om sa nu devina dependent de lucruri.
Shanti,
RăspundețiȘtergereEste mult, mult adevar crud in ce spui. Omul ramas fara casa este , de cele mai multe ori, pierdut.
Stii ce-am invata intr-o buna zi din poezia lui Grigore Vieru' Casa painteasca nu se vinde"? ca ea, casa parinteasca trebuie pastrata nu doar pentru ca este povestea vietii lor si a ta. Sa se pastreze si pentru momente tragice , ca acestea de care vorbesti.
O noapte buna iti doresc!
Manon,
RăspundețiȘtergereMa bucura vorbele tale sincere!
O seara frumoasa iti doresc!
Imi sunt tare dragi si mie randunelele!
RăspundețiȘtergereAle mele nu s-au mai intors,dar au venit altele si si-au facut altundeva cuib,insa dimineata,la amiaza si seara ne intalnim in curte.Inca nu au pui...pe care sa-i invete sa zboare.Abia astept sa urmaresc lectiile de zbor.
Angi, buna dimineata!
RăspundețiȘtergereImi incep ziua, urmarindu-le- sunt foarte serioase, chiar isi pazesc cuyibul cu strasnicie. Mai intai, au avut o ' discutie' agitata, apoi, fiecare si-a vazut de treaba!