spune-mi cine esti

Cu vreo cateva zile in urma, am zarit un titlu intr-un ziar. N-am avut timp sa citesc articolul. M-am tot gandit la el. Suna cam asa- un salariu mai mare face un profesor mai bun?
Convingerea mea este categoric nu!
Cand m-am hotarat sa devin profesoara, cu toata impotrivirea parintilor, mai ales a tatalui meu , care isi dorea sa castig multi bani , dupa ce voi termina facultatea, stiam ca voi avea totdeauna salariu mai mic decat in orice alta profesie. Mi-am ales meseria asta , pentru ca am simtit ca-mi place. Si pentru ca mi se potriveste.
Nu regret si n-am regretat, nici cand mi-a fost foarte greu, alegerea facuta. Si daca ar fi sa pot intoarce timpul , tot profesoara m-as face. O spun fara ipocrizie. O spun , pentru ca asta simt.
Cunosc multi profesori care isi fac datoria din tot sufletul, cu toata daruirea.
Cunosc si oameni care au ajuns intamplator invatatori si profesori. Oricat de mare le-ar fi salariul, vor face tot ce fac acum . Adica se vor duce in fata elevilor , vor deschide cartea si vor dicta. Sau vor improviza. Se vor preface ca nu aud cand suna clopotelul de intrare. Vor acorda note , tot dupa criterii personale, asteptand recompense de la cei ajutati si mult dorita vacanta.
Traim intr-o societate in care banul a devenit stapanul cel mai necrutator. Deschide toate portile. Nu se poate fara el. Mai précis fara ceea ce ne putem oferi avand bani.
Totusi, sunt cateva meserii, care inseamna mult mai mult decat a face pentru a primi bani. Ele cer daruire. Cand spun asta, ma refer la medici , la profesori si la preoti.
Fara implicarea lor totala, viitorul nu este doar bolnav. Este muribund.