cum se aduna..

Cred ca Leo m-a provocat, vorbind de revolta ei adolescentina.
Mi-e dor de ziua cand in multimea de oameni, adunati la balci de Ziua Crucii, am regasit mana bunicii. Ramasesem cu ochii la barcile, care invarteau fete si baieti, intr-un iures nebun. Nu m-a certat, desi avea obrajii plansi, de atata spaima. Mi-a cumparat turta dulce si inghetata. Acasa m-a bodoganit, in felul ei. Talitu-bunicu'-n-a zis nimic.
Mi-e dor de ziua in care domninisoara Silvia, invatatoarea noastra buna, frumoasa si cocheta, m-a ales sa conduc corul – erau copii din patru clase. Ea mi-a dat voie sa imbrac , in locul bluzei albe de la uniforma de sarbatoare, pe cea cu buline albastre, primita de la sora cea mica a tatei. Eram atat de mandra, de emotionata, de increzuta, ca am terminat cantecul cu o strofa mai devreme. Audienta a crezut ca asa stabilise ‘ regia’.
Mi-e dor de de clipa cand am primit primul martisor de la un baiat- eram intr-a saptea. El sta in spatele meu. Ii sopteam , ori de cate ori, dupa ce spunea doua-trei vorbe, incerca sa completeze cu ‘aaaa’.
Mi-e dor de primul bal si de rochia mea liliachie, si de Sandu Albulet-pe unde o mai fi? care m-a invitat la dans si de intoarcerea acasa, cu mama , in spate, la doi pasi.
Mi-e dor de liceu. De fiecare clipa, chiar daca tremuram de frica lui babacu 'ce stai, ma, berbecule? , de aldehidele si cetonele lui, de fizicuta- rece ca stanca, care la sfarsitul clasei a X-a ne-a cantat o arie dintr-o opera, ca am incremenit toti de admiratie- era si studenta la Conservator-,de domnisoara Lupescu , cu vulcanii, campiile , ghetarii si toate mareele ei. La revederea de anul trecut i-am spus repede cateva nume de munti vulcanici, bucurand-o pana peste poate.
Vreau iar timpul inapoi..si ce daca vreau..nimic nu se intoarce.
Stii cum este chestia asta? Dupa liceu, anii curg ca apa raului astuia printre pietre- este Argesul meu drag. Din cand in cand, se abate cate o vara secetoasa.
Si , fiindca Gabi mi-a reamintit ca este ziua Poetului, sa recitim
Dorul, de Lucian Blaga//
Setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii/
cu palmele-amândouă cum cuprinzi/
în suflet o minune./
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm./
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-asa de dor de tine!"/
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi/
pribeag pe-un alt pământ./

Femeie,/
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?/
Mai cântă-mi înc-odată dorul tău,/
să te ascult/
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,/
din care înfloresc aievea - veşnicii./

p.s. V-am rascolit amintiri?