este zbor?
Sunt dimineti in care parca ploua cu fire lungi de lumina, oprite, in treacat, pe
Alteori, ploua cu stropi mari, grei si reci. Pasarile nu tin seama de asta. In zborul lor nu se simte frica.
Sunt libere.
Cerul le apartine!
miercuri, 5 mai 2010
cat din noi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Noi zburăm prin gânduri...
RăspundețiȘtergereUneori ma intreb de ce nu avem binecuvantarea pasarilor de a nu avea grija zilei de maine. Zboara si atata tot!!!
RăspundețiȘtergereNu se zbuciuma, nu se agita, ci isi traiesc doar libertatea. Insa, revin apoi cu picioarele pa pamant...
Nu cred ca zboara fara treaba...Ca sa ma ridic la filozofie,cum se cam poarta pe bloguri, admit ca trebuie uneori sa ne ridicam sa vedem lucrarea de sus; in context,in ansamblu.
RăspundețiȘtergereCris, frumoasa metafora..
RăspundețiȘtergereFlorentin(ATP),
RăspundețiȘtergereAr fi prea multe pasari..zborul ar deveni o problema.
@Daurel, cu multa smerenie, fara dorinta de a atinge absolutul, asa-i?
RăspundețiȘtergereAsa cum nu toate pasarile au acest dar,al zborului,intre noi,oamenii, unii au puterea de a zbura...pe aripi de cantec,de ganduri frumoase,idei extraordinare,vorbe deosebite,suflete,iubiri...
RăspundețiȘtergereinvatam unii de la altii, aici:
RăspundețiȘtergerehttp://zbateri.blogspot.com/2010/05/schimb-de-experienta-blogspotcom.html
LePetitPrince,
RăspundețiȘtergereCu placere, cand este vorba de invatatura!
Asa este , Angi, sa ne bucuram de harurile cu care am fost inzestrati!!
RăspundețiȘtergereFrumoase cuvinte. Daca am putea intelege ca si noi trebuie sa simtim libertatea, sa ne simtim liberi, aici unde suntem am fi mai fericiti.
RăspundețiȘtergereMi-a venit in minte un citat "am invatat sa zburam cu pasarile, sa inotam cu pestii, dar nu stim sa trainm in pace cu fratii nostrii" nu stiu daca am tradus bine sau am prins bine sensul in romana, dar mi se pare ca trebuie sa invatam sa ne traim libertatea.
Frumoase gindurile spre inalt.
RăspundețiȘtergereDenisia, multumesc!
RăspundețiȘtergereDa, deseori spunem- invatam de la toate, repetam, uitam si o luam de la capat.
N-am sa inteleg niciodata de ce exista atata ura intre oameni.Niciodata.
I.B,
RăspundețiȘtergereTi-am citit gandurile.
Absolutul...Probabil ca traind in comunitate, daca omul este serios va fi remarcat. Smerenie...da, si smerenie; Michelangelo s-a supus comanditarului; intamplator era un papa...Oricum, nu ne extragem singuri; suntem extrasi...Ps. Nici nu-i cine stie ce fericire sa traiesti remarcat...Parerea mea...
RăspundețiȘtergere@ Daurel,
RăspundețiȘtergereMi-ar placea o discutie pe tema asta. Despre ideal , la diferite varste.
@ Daurel,
RăspundețiȘtergereAcum stiu.Il recitesc si-mi place. Este ca un dar. De asta nu se vede.
Ca sa raspund la intrebare, as spune ca prea putin...
RăspundețiȘtergerePasarile (ca tot ceea ce ne inconjoara) traiesc in prezent, in aici si acum. De aceea iau ca atare si ploaia, si vantul furtunii, si abundenta de graunte, si lipsa lor pentru o zi (sau mai multe). Asta cred ca am avea de invatat de ele, asta inseamna pentru mine 'a zbura'...