.jpg)
Daca plecarea ar fi inceput/
.jpg)
.jpg)
Daca firul ierbii ar fi la fel de verde in toate zilele din an,
.jpg)
Daca liliacul ar mangaia, cu ciorchini in palma, zorii,
Daca ar ploua cu flori de mar in fiecare clipa, .jpg)
.jpg)
.jpg)
Atunci toate drumurile s-ar intoarce, mereu, nechemate, acasa.//
.jpg)
p.s. un asfintit, inca o duminica furata..
Oriunde mergeti, natura va reprezinta prin imaginile pe care le surprindeti. Flori, copaci, drumuri, cer, iarba, pamant, viata! Sunteti o iubitoare a naturii vii. Frumos... sunt sigura ca v-ati simtit bine!
RăspundețiȘtergereO noapte frumoasa!
Astfel de postări aduc cu ele un optimism debordant, din punctul meu de vedere... Un început de săptămână bun de tot, Gina...
RăspundețiȘtergereStii cum este, Anckhiy?
RăspundețiȘtergereAcolo, printre ierburi, flori, fluturi si soare, viata vibreaza. Se simte in toate.Sunt clipe absolut extraordinare.
Cand coboara seara, daca trebuie sa pleci, locurile , pomii si ferestrele isi imbraca haina de tristete.
De asta ma doare orice asfintit.
Cris, daca am putea cuprinde clipa.!Daca i-am lua toata maretia! Sa ne umplem toate ungherele sufletului.
RăspundețiȘtergereO zi buna va doresc!
Sa inteleg ca ai ajuns, in sfarsit, la casa de la tara Gina?
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase fotografiile, m-am bucurat impreuna cu tine de... vara de afara! Iti multumesc pentru asta! Cred ca a fost superb: cald, pomi in floare, iarba moale, miros de pamant, gaze... Si ce va mai face cutica? Sper ca-l mai aveti inca... :-)
O zi frumoasa iti doresc!
Frumoasa natura aveti voi acolo, oare si in Bucuresti o fi la fel?Cred ca, asa cum se spune, "Frumusetea sta in ochii celui care priveste"..Tu ai transforma, precum Arghezi, uratul in frumos si ne-ai incanta ca de obicei...Dar aici, Frumosul privit prin ochii tai a devenit sublim...
RăspundețiȘtergereRuxi, da , am stat doua zile( nu este prima oara in primavara asta, doar ca , in alte randuri a fost frig rau..)
RăspundețiȘtergereCutzu a fugit intr-o zi; sau l-a luat cineva, era singur acasa.
N-a mai fost la fel, dupa plecarea lui. Acum vine, din cand in cand,un alt catzel. Este cuminte, dar noaptea pleaca. Sunt si doua pisici- cunostinte vechi.
Este foarte frumos- atata verdeata, merii sunt adevarate poeme, nu i-am vazut niciodata atat de veseli. Am si trei castani, multi ulmi, cativa stejari. Printre ei- tufe de rozmarin, de laptele cucului si de painea - pastelui.
Ma intristeaza plecarile. Acolo, pe tapsan, casuta se inchide in linistea ei..
Maria,
RăspundețiȘtergereCred ca fiecare loc isi are farmecul lui. Mie imi plac copacii; ziceam odata ca , daca ar fi sa ma iau dupa ce simt, intr-o alta lume, am fost mesteacan( n-am reusit sa duc acolo un mesteacan, am unul aici, la bloc).
In Bucuresti este prea mare inghesuiala , ca sa poti vedea frumusetea verdelui. Strazile, totusi, au farmecul lor.. si parcurile, si gradinile.
Eu asa cred- ca frumusetea poate fi descoperita oriunde.
Daca o cauti. Nu doar cu ochiul.
O zi insorita iti doresc!
asa fost si duminica mea... plina de liliac si flori de mar... si padure, si macris...
RăspundețiȘtergerefericite noi cele ce ne putem bucura de frumusetea care ne inconjoara...
Primavara este anotimpul care ne ofera portia de oxigen dupa care tanjim atat de mult... Pacat ca nu dureaza o vesnicie...
RăspundețiȘtergereEla, ca-ntre gemeni!!
RăspundețiȘtergereAm liliac in toata casa. Si tu?
Florentin(ATP),
RăspundețiȘtergerePoate parea de necrezut, dar primavara, cu tot verdele ei, nu este anotimpul meu preferat.
Imi place, dar de cand apar frunzele, astept sa se coloreze in toate nuantele!
In sfarsit ti-ai incarcat la maxim bateriile.
RăspundețiȘtergereSe simte pana aici "energia"lor.
Poate sa inceapa saptamana!~:)
bineinteles...
RăspundețiȘtergereAngi, a inceput de aseara!
RăspundețiȘtergereEla, avem case de primavara!
RăspundețiȘtergereUn peisaj asemanator imi descria sora-mea la telefon; era in gradina parinteasca intr-o comuna satmareana...Eu mai astept sa-mi spuna ca am avut dreptate cand m-am opus sa fie cedata unuia din cei cinci indreptatiti; suntem inca in indiviziune...Fiind pe colt de ulite, pe cei 3500 mp urmasii vor putea face chiar 10 case...; dar ar fi pacat, cat traim inca patru dintre cei care stim fosta gospodarie cu casa, sura, cotete, fantana, pivnita, hambar, nucii cei batrani, marul de vara, prunii de compot, prunii de palinca si... WC-ul pe care-l golea tata, pe vreme ploioasa, cand noi dormeam...Despre asta voiam sa postez candva...
RăspundețiȘtergere@Daurel,
RăspundețiȘtergereAm' combinat senzatiile . Si starile. Si locurile.
Casa mea de care, sufleteste, nu ma despart niciodata , este in suflet.Stii, facem greseli din 'n' motive. Unele nu se mai pot repara niciodata.
Casuta cu pomi, iarba si pasari prin pomi este pe aici. Este alta, nu are legatura cu sufletul meu de coipil. Am incercat sa pun in ea ce am ratacit in cealalta. Nu e totuna.
Va inteleg starea. Sau starile.
Pastrati-o, chiar daca mergeti rar- cata vreme este, exista cu tot ce-i da viata- parinti, copii, imagini dragi.
Nu sunt o superstitioasa , am , totusi, multe intrebari si nedumeriri. Ma doare , adesea, vorba lui Grigore Vieru- Casa parinteasca nu se vinde...
Multumesc pentru' dialog' pe o tema scumpa mie.