cand a avea batrani in familie ar putea insemna ‘ a fost odata ca niciodata'.
Am vazut la televizor astazi scene pe care n-as fi vrut sa le vad vreodata. Pentru ca sunt nu doar semne de brutalitate, sunt dovezi crude ca simbolurile se strivesc sub bocanci, iar sangele risca sa devina apa. Apoi am citit pe bloguri insemnari sincere, dureroase, despre aceleasi momente . Am sa spun o povestioara, pe care o stiu din liceu. Era in cartea de franceza.
Nu-mi mai amintesc autorul, doar titlul scrierii-” La housse partagee”.
Un tanar tata imparte o patura. In doua..
In preajma, la joaca, fiul .
Isi intreaba tatal de ce a taiat patura.
Acesta ii raspunde ca jumatate o va pastra,undeva in casa, iar cealalta jumatate i-o duce batranului sau tata.
In grajd.
Sa se inveleasca.
Copilul asculta. Nu mai intreaba nimic.
Dupa un timp, acelasi tanar tata isi gaseste fiul impartind, cu foarfeca, jumatatea de patura , pastrata in casa.
Intrebat de ce face asta, copilul raspunde:
-Jumatate o pastrez pentru tine.
Cand vei fi batran.
Si vei dormi in grajd.
Se strânge nu numai cureaua. Îmi place să cred că se strânge şi lanţul...
RăspundețiȘtergereIntotdeauan adevarate lectii ale vietii le primim de la copii. Paca ca suntem prea garabiti pentru a ni le insusi...
RăspundețiȘtergereAm mai incercat sa las comentariu dar cred ca nu a functionat bine ceva. Sper sa mearga acum.
RăspundețiȘtergereImaginile le iau de pe deviant si cel mai mult de pe blogurile spaniole pe care le citesc zilnic.
Eu nu stiu cum sa comentez acest exemplu. Spre ce parte a problemei sa ma indrept, spre paharul
RăspundețiȘtergerepe jumatate plin sau paharul pe jumatate gol. Pentru ca, daca analizam, personajele acestea pot fi si pozitive si negative deopotriva. Negative pentru ca isi tin parintele in grajd. Pozitive pentru ca inca isi tin parintele aproape, chiar si asa, in grajd, ocupandu-se chiar de minimul lor confort (o jumatate de patrura) cand puteau fosrte bine sa isi faca acte pe casa (inclusiv grajd) si sa-si arunce parintele in
strada, la mila trecatorilor.
Cred ca povestioara ta, Gina, este cat se poate de reprezentativa pentru situatia in care ne aflam in prezent, ca natie... :-(
RăspundețiȘtergereIntrigata putin de titlu, am incercat o cautare pe google si am vazut ca intre timp francezii au descoperit (si pus in aplicare) si o alta intelege a conceptului de "maison partagee", care la noi nu cred ca va ajunge prea curand.
Nu de alta, dar cu noile impozitari, nu vor mai exista prea multi batrani care sa aiba nevoie de ele...
Cris,
RăspundețiȘtergerein acceptie populara, strangerea lantului inseamna sfera de actiune. La catei.
Pro Atitudine,
RăspundețiȘtergereCopiii au un deosebit simt al realitatii. Fara inchistari.
Denisia,
RăspundețiȘtergerea fost o problema pe la pranz.
Cati,
RăspundețiȘtergereTextul poate fi privit ca o fabula. In alegorie , se confrunata, fara sa se exprime, doua atitudini: tatal-fiu isi umileste tatal, luandu-i chiar si o jumatate din patura care, poate i s-ar fi cuvenit.
Aruncarea tatalui in grajd este un pacat.Grajdul este al animalelor.
Copilul imita, dar si intelege. Si actioneaza. Noi avem si proverbul- asa tata, asa fiu.
Copilul se pregateste sa transmita invatarura pe care a primit-o de la tatal lui.
Ca in zilele noastre s-a ajuns la lucruri mult mai grave si mai imorale este, poate, pentru ca , intre timp, din patura initiala, n-a mai ramas nimic.
Iar sangele s-a facut apa.
Morala povestioarei este ca asa cum iti pretuiesti parintele, asa te va pretui si pe tine fiul.
Ruxi,
RăspundețiȘtergeren-am citit ce spun francezii. Stiu , din experienta, ca atunci cand eram copil, in cele mai multe familii traiau doua generatii, cei tineri avand si copii. Conflicte erau. Au fost totdeauna. Ele nu afectau morala. Tatal - varstnicul- era totdeauna respectat, opinia lui conta. Ceilalti nu aveau voie' sa raspunda'. A ' raspunde' inseamna sa nu fie obraznici/ironici/aroganti.
Formulele de adresare erau' mama', 'tata', insotite de ' matale', 'dumneata', 'talica'.
Intre timp , multe s-au ' tocit'. Copiii se adreseaza cu ' tu', inclusiv bunicilor, tatalui ii spun asa cum ii zice mama..Batranilor li se spune' tu sa taci'..
Toate acestea, din planul familial , au capatat reprezentare in cel social, astfel ca batranii au fost marginalizati treptat .
Asa cred ca am ajuns la momentul de fata, cand batranii sunt o povara. Si toate poverile sunt greu de suportat.
Pote ca sunt subiectiva, nu stiu..
Se transmit multe atitudini intre generatii; nici nu putem sa le marturisim; cele bune par laude, de celelalte ne este rusine...;apelam la glume, metafore, ...literatura...
RăspundețiȘtergerePovestea e tragica si da, copilul transmite lectia invatata de la propriul parinte care, nefiind relatata reactia sa, inteleg ca a ramas perplex deoarece el nu realizase ca intr-o zi va ajunge in grajd!
RăspundețiȘtergereA te adresa cuiva cu "tu" (inclusiv parintilor, bunicilor etc.) consider ca NU e un semn de lipsa de respect ci o apropiere fata de persoana/persoanele respectiva, ceva ce tine de familiaritate. Asa ma adresez mamei si altor persoane in varsta, fara ca vreuna sa se simta afectata ori jignita deoarece comportamentul meu nu denota obraznicie (cum zici tu).
In plus, pot sa ma adresez cuiva cu "Dvs." si sa nu-l respect absolut de loc! Nu in pronumele de politete consta respectul ci in actele si faptele omului fata de cei din jur!
Daurel,
RăspundețiȘtergereStiu multe situatii in care se zice' asa am invatat de la mama', ' ca la mama acasa',' asa zicea mama/tata ' o stiu de la parinti/bunici'.
Si eu ma mandresc cu multe lucruri invatate in cei 7 ani.
In acelasi timp, va dau dreptate, exista si atitudini din cauza carora am procedat cum n-as fi vrut.
Cred ca multi dintre noi am incercat sa avem o altfel de atitudine tocmai pentru a nu face greselile 'mostenite'.
Conflicte intre generatii, categoric, exista.
Totusi respectul fata de parinti, ca generatie, trebuie sa ramana acolo unde l-au situat cei de dinainte.
La generatia noastra a functionat.
Mai departe, nu stiu..
Povestea spusa de tine e probabil adaptata dupa alte povesti despre relatia copii-tata.Mesajul e foarte bine surprins de creatrorul ei.Sa le-o spunem donilor guvernanti.oare dumnealor nu au parinti?s-au nascut din eprubete?
RăspundețiȘtergereSa ne intoarcem acolo unde ne doare cel mai tare....la educatie.
RăspundețiȘtergereSingurul loc unde am lasat de-o parte pronumele de politete este acest blog,dar nu ca nu respect, ci ca mi-e greu de la inceput sa aflu varsta persoanelor cu care corespondez,dar asta nu inseamna ca nu respect omul ,indiferent de varsta.
Azi e tot mai greu sa impui copiilor aceste valori.Sunt multumita ,totusi,ca ai mei baieti au reusit sa cultive samanta bunului simt.Nu stiu cat o sa le fie de folos in lumea de azi,dar niciodata n-o sa-si piarda valoarea ca om.
O pevestioara asemanatoare cu cea spusa de tine e si cea in care fiul ciobeste o strachina si o lingura de lemn pentru tata care va fi batran,ca doar asa a vazut el ca avea bunicul.
Shanti,
RăspundețiȘtergereAsta zic si eu- ruptura se produce chiar din greseala parintilor care comit imoralitati , fara sa constientizeze ca fiii lor, imitandu-i, vor proceda la fel de rau. Sau chiar mai rau.
Se poate sa fie cum spui tu cu formulele de adresare. Totusi apropierea se poate realiza prin iubire si intelegere.
Cuvintele de care vorbim pot sterge niste limite , peste care, totusi, n-ar trebui sa se treaca.
Copiii mei mi se adreseaza cu ' tu', nepotii , de asemenea, dar eu, nu m-as fi putut adresa nicicum parintilor folosind singularul.
O seara buna!
Maria,
RăspundețiȘtergerePovestioara nu este o creatie anonima. Am tot cautat autorul.Nu l-am gasit.
Am adus in discutie tema, pentru ca mi s-a parut potrivita cu situatia noastra.
O Noapte frumoasa!
Angi,
RăspundețiȘtergereAici suntem toti la fel, asa ca nu se pune problema folosirii pronumelor de politete.
In familie este cu totul altfel. Vorbeam de copilul care imita. Ca in spusele tale. De aici incepe totul.
Nu ai elevi ai caror parinti procedeza total gresit, cerandu-le , totusi copiilor sa fie perfecti?
O noapte buna!
Am vazut si eu imagini, m-a durut inima. Am parinti pensionari care eu muncit o viata in uzina.
RăspundețiȘtergerePovestioara spune multe...