'viata pe un peron'

De ce un asemenea titlu? Pentru ca astazi se fac trei ani, de cand, astept, cumva, un tren, de la fereastra caruia Maestrul Octavian Paler sa-mi aminteasca vorba ca desi” logica si fericirea sunt lucruri total diferite/, totusi am plecat si am ajuns undeva/, dar cand nu mai sosim nicaieri/totul devine illogic. Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri?”

Aseara tarziu, in linistea casei mele, ascultand rapaiala cadentata a ploii, recompuneam in gand, din sunete, lumini, gesturi, imagini maretia orelor anterioare .

Am abonament pentru intreaga stagiune. Ca multi altii din sala. Ne (re)cunoastem déjà, ne salutam, intampinandu-ne cu gesturi simple. Ii ‘ stiu’ , de acum si pe multi dintre membrii orchestrei, unora le citesc pe fata starile de dinaintea concertului. Dirijorii se schimba des.
Cu o saptamana inainte, a fost un spectacol-lectie. Nu mi-a displacut deloc. Intr-un fel, a fost pregatirea pentru a fi intelese continutul, realizarea, complexitatea armonica a ‘Oratoriului Iuda Macabeul’, de G.F. Handel, pe care l-am vazut/ ascultat/ pus in suflet/ aplaudat pana la durere de palme/, aseara. Dirijorul? Ce sa spun despre clujeanul Adrian Morar? Oricate adjective as pune unul dupa altul , tot n-as reusi sa ‘ prind’ multimea de trairi prin care am trecut nu doar eu- iti dai seama clar de starea unei sali- in timpul unui spectacul Urias.
Despre ce sa povestesc? Sau ce sa spun mai intai? Mesajul este sublim” vino , pace scumpa, prea- incoronata, raspandeste-ti binecuvantarile peste tot”.
A fost un Regal! tot mi se pare putin spus. A fost o demonstratie-daca’ demonstratie’ nu suna prea geometric, vecina mea din dreapta , profesoara de matematica, zicea in pauza ca muzica este la fel de grea ca si matematica, ma rog, nu comentez- ca arta misca totul , cata vreme exista daruire. Si suflete vii. Adevarate.
Concertul a inceput la 7, adica la un ceas dupa ce fusese anuntata vestea scaderii salariilor bugetarilor si a pensiilor, nu mai conteaza procentele. Afara ploua , cerul era brazdat de fulgere. Sala a fost arhiplina.

Ce salarii au artistii sau, mai degraba, cat vor mai primi dupa aplicarea noii legi?

Ce pensii si salarii au spectatorii, cei mai multi dintre ei- profesori, ingineri, medici, functionari? Vin studenti,mai rar, ce e drept, aseara erau destui, si elevi, da' , elevi, mari si mici( asculta , cuminti, dormitand in poala mamicilor, care nu si-au permis o babysitter .

In corul filarmonicii au cantat aseara, dumnezeieste, pe 4 voci, 42 de femei si barbati, - profesori de muzica, preoti, secretare, contabili, multi dintre ei salariati din invatamant. Nu comentez.
Am simtit aceeasi coeziune, parca nu-mi place vorba asta, da, era o legatura nerostita intre toate sufletele din acea sala. In urma cu vreo douazeci de ani , la teatru, dincolo de cuvinte, citeam mesajul transmis in gesturi , miscari, priviri.
Am ajuns destul de repede acasa, desi furtuna era in toi. Am ‘ trecut’ prin cele cateva televiziuni interesate de ce mai misca in tara asta , in lumea in care bajbaim, orientandu-ne dupa scanteierea fulgerelor. Se incrucisau sabii, se vorbea in cor, dirijorii isi pierdusera si capul si firea..
N-am simtit , nici revolta, nici teama, nici intelegere.
" Opriti trambitele asurzitoare , tacere, numai muzele naturii sa vesteasca dimineata cea voioasa'.( actul III- allegro)

Auzeam ploaia batand in geam.
Atat.