vineri, 11 iunie 2010

cu arcusul prin Europa

Fiecare vacanta mare ma indeparteaza putin cate putin de inceputul meseriei in care am investit multa dragoste. Mi-am iubit elevii cu grija mamei- nici prea blanda, nici prea aspra. Si pe cei talentati , dar si pe aceia care, din cine-stie-ce – motive, nu prea se omorau cu invatatul. //
Cand am fost numita, pentru prima oara diriginta, ei erau in clasa a VII-a, majoritatea - baieti rromi.
Scoala?-o constructie modesta intr-un sat micut, sarac, situat la 7 kilometri de statia de autobuz. Nu-mi mai amintesc daca imi era greu sau usor. Stiu doar ca multi elevi lipseau de la ore . Parintii erau lautari. Isi incurajau fiii sa le calce pe urme. Ii luau la nunti de vineri. Copiii veneau la scoala miercuri si joi. Unii lipseau cu saptamanile. Am inceput sa-i vizitez acasa . Imi era teama.
Casele nu aveau garduri, dar erau pazite de caini.
M-a insotit seful clasei. Il alesesem , fiindca avea cele mai putine absente. Stia sa citeasca si, din cand in cand, isi facea si temele . Scund, cu par des cret, mereu cu manecile prea lungi ale unei haine , care parea de imprumut . Fusese a tatalui sau a vreunui frate mai mare.
Mi-a spus sa nu ma tem-are el grija! Si a avut.
Am cunoscut atunci familii cu multi copii . Trei- patru care ar fi putut merge la gradinita, doi-trei ceva mai mari . In camarute intunecate, cu lut pe jos si paturi joase, se inghesuiau noua- zece suflete.
Vorbele imi ramaneau pe buze. Ce raspuns puteam primi la intrebarea-De ce nu-l lasati la scoala?
Am revazut satul dupa multi ani, cand a trebuit sa merg la Consiliul Popular, pentru o adeverinta.
Acelasi drum serpuit, cu multe gropi . Case mari, vopsite in toate culorile, strajuite de garduri de ciment sau de fier forjat. In curti-masini si, pe langa ele - gaini , rate , curci si chiar cate un purcel.
Baietii poarta blugi si lanturi groase de aur, la gat si la mana. Fetele au bluze mulate si se fardeaza pronuntat. A disparut saracia. Multi tineri au plecat sa-si incerce norocul , cu vioara si cu acordeonul prin Italia, Spania sau Franta. Sotiile lor isi oxigeneaza parul si poarta bijuterii scumpe. Ei se reintorc cand cade frunza . Cu masini luxoase.
-Iti trimiti copilul la scoala? l-am intrebat pe cel care, cand era elev , imi aducea primele micsunele culese din zavoi.
-De, doamna, nu chiar zilnic. Avem cateva discoteci in sat. Si biliard si internet . Cand plec sa cant la vreo nunta si ma intorc dupa doua-trei zile, nu-l gasesc acasa.
Am revazut si scoala. N-am intrat, pentru ca nu mai cunosc pe nimeni. Am privit-o din mers. S-a schimbat putin. Are termopan . In curte - doua porti de fotbal si o magazie cam darapanata. Probabil pentru lemne .
Niste gaini fara ocupatie se invart in jurul unui caine plictisit.
Satul acesta isi are locul lui pe harta.
Si in lume . Pe valea Raului Doamnei .
Fiii lui , cu pasaport si arcus, bat la portile Europei.
Sunt cetatenii ei .

17 comentarii:

  1. Cat de mult inseamna destinul. Cum sa te lupti cu el. Cine putea sa banuiasca ce urmeaza sa se intample cu sufletele acelea inghesuite "in camarute intunecate, cu lut pe jos si paturi joase".

    Induiosatoare intoarcere in timp!

    RăspundețiȘtergere
  2. Macar ei muncesc si castiga bine ca muzicanti aici si departe.
    Bine ca parintii isi trimit copiii la scoala, chiar daca mai rar.macar invata sa scrie si sa citeasca.

    RăspundețiȘtergere
  3. Uneori destinul scrie povești ciudate, pe care noi nu le putem descifra.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am cunoscut cativa romi deveniti crestini practicanti; parca evanghelici...Par pe un drum bun; bun pentru noi, ceilalti...Ar trebui ca si ortodocsii sa faca ceva...

    RăspundețiȘtergere
  5. Kid,


    Cred ca nimeni nu stie cum este si cu destinul..poate ca viata ar fi prea simpla si fara frumusete, daca am sti ce urmeaza, pas cu pas..n-o sa ma crezi, dar cu unul dintre fostii elevi de atunci , m-am intalnit la Florenta. Am si un martor. Chestia este ca respectivul , fostul meu elev, nu avea o preocupare prea curata..
    Este mica lumea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Gabi, nu sunt toate chiar roz- nu muncesc toti. Nici copiii nu si-i mai trimit ( toti) la scoala. Lumea este complicata.

    RăspundețiȘtergere
  7. Denisia,

    Cred ca ai dreptate. Viata ni se scrie in registre greu de a fi descifrate. Poate ca asta este farmecul. Zic si eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Daurel,

    da,
    daca ne gandim ca fiindu-le bine unora de langa noi, s-ar putea sa nu ne fie nici noua altfel.

    RăspundețiȘtergere
  9. trista "evolutie" doamna... nu credeti?

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna seara, Calin. Crainic! ( aveti un nume special)
    Am lasat impresia ca as crede altceva?
    p.s. fara vreo anume legatura cu observatia dumneavoastra, mi-a venit in minte ultimul vers din' floare albastra'.

    RăspundețiȘtergere
  11. Merge povestea cu buleftrificarea la acest post:
    http://plano10.wordpress.com/2010/03/05/buleftrificarea/

    RăspundețiȘtergere
  12. Ar fi gresit sa-si trimita copiii la scoala. Ce le-ar fi oferit scoala? Capacitatea de a intelege ca din cauza multor injustitii ei sunt saraci, evitati si incriminati din oficiu? Eu pretind ca am aceasta capacitate si de multe ori ma deranjeaza. In 2002 am parasit Romania si nu am mai fost "acasa" din 2007. Daca azi am posibilitatea sa scriu acest comentariu e pentru ca nu sunt rrom. Altfel as fi intr-o satra, sau la cersit prin metrou cu vioara, sau la transformat conserve in bratari si lantisoare, sau la usurat de buzunare, sau la plasat gagici.
    Acestea fiind spuse trebuie sa adaug ca ei, elevi dvs. deveniti bogati, gresesc sa nu-si trimita copiii la scoala.

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Plano10, am luat aminte. Cu un suras amar.

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Andrei Pop, buna dimineata!
    Imi pare rau ca tocmai astazi plec intr-o scurta vacanta. Am putea discuta pe aceasta tema.
    Sper sa reveniti!

    RăspundețiȘtergere
  15. pe cine mai intereseaza scoala daca s-a dovedit ca nu mai ajuta in cariera? importante sunt pilele si spagile. atat. totul se poate cumpara cu bani. inclusiv un doctorat, un CV kilometric... asta e trist, nedrept si va conduce societatea romaneasca intr-o groapa fara fund. vom avea (si avem) lideri analfabeti dar cu studii inalte. au diplome. chiar academice. sunt doctori in ceva! :(( cui foloseste? prostimii. intelectualii adevarati se retrag din mocirla. capituleaza.

    exista copii romani (nu rromani) care si-au anuntat parintii ca abandoneaza scoala. au vazut exemplul lor in casa: ingineri, doctori, avocati, profesori etc.muritori de foame. la mare inaltime si plini de bani sunt hotii, femeile cu moravuri usoare, membrii partidelor aflate la putere, vip-urile de carton... s-atunci ce rost au studiile daca ele nu aduc satisfactie minima existentei si a propriului eu?

    exista parinti inca increzatori in scoala dar nu-si permit financiar sa-si trimita copiii: n-au bani de caiete, carti, uniforme, hainute, incaltaminte, fondul clasei, fondul scolii, spaga pt invatatori/profesori...

    si atunci intreb: ce a mai ramas din scoala romaneasca? raspund eu prima: o emblema prafuita de profesorii actuali in cadrul carora functioneaza atat de putini profesori adevarati!

    RăspundețiȘtergere
  16. Shanti,
    Eu nu mi-am pierdut increderea in scoala, nici in cei cativa profesori adevarati.
    Daca si familia va constientiza ca este mult mai implicata, cred ca lucrurile ar fi mai limpezi. Este mult de facut, foarte mult. Doar ca nu exista comuniune.

    Andrei Pop, sper sa putem discuta pe tema scolii; si mai ales despre ce si cum trebuie sa facem

    RăspundețiȘtergere