marți, 12 iulie 2011

pentru un milion de euro

Cu aripi de nea și zbor de săgeată, stingher sau în stol, scrutând depărtările, trimis al Divinității cu solie de pace printre muritori, porumbelul este, poate, pasărea  cea mai iubită de om. Inteligentă, sfioasă și blândă,  ea aduce noroc, ducând printre nori  visul înălțării.
Când își alege perechea, o face pentru toată viața.

 Este,  cumva, motivul pentru care  , pe la nunți, apropiații mirilor  aduc perechi de  porumbei albi lăsându-i să țâșnească spre înalt  cu  speranța împlinirii, a norocului!//

Le poți asculta gânguritul în venețiana San Marco, prin piețele Romei și ale Parisului.
Italienii nu-ți permit să aduci grăunțe de acasă, ochii agenților de pază sunt  atenți la mulțimea de vizitatori , dornici să le  dea grăunțe/  fărâmături/  frânturi de covrigei.

 În Pitești , piețele centrale  sunt locurile cele mai vizitate . Este o mare plăcere să vezi, din cărucioare aduse de mămici,  mânuțe subțirele săltând către zborul ușor  cu aripi deschise.//
 Cu toate astea, porumbeii  nu prea știu să fie  disciplinați.
Murdăresc strada, băncile, acoperișurile..//

Îngrijorat până peste poate  de  invazia  porumbeilor  de pe Champs-Elysees, care au murdărit Parisul, obligat să dea averi pentru a curăța străzile, pe care picioarele elegante ale doamnelor nu prea mai aveau cum să se ferească, primarul Parisului era tare abătut.
Nu putea să-i  alunge din oraș, când doamna Briggite Bardot plânge de sare cămașa de pe dânsa,  dacă vine vorba despre câinii fără sat.
Cum să alungi porumbeii??

Într-o zi,  a sosit prima ofertă.
- Îți pot scăpa   orașul pe care îl păstorești de plaga columbească, fără nicio plată. Trebuie doar să-mi faci o promisiune- nu mă vei întreba nimic!
Sau, îmi dai  un milion de euro, dacă pui o singură întrebare.
Primarul a cântărit oferta și a acceptat-o.
A doua zi, omul s-a cățărat  în vârful bătrânei Tour –Eiffel, și-a descheiat eleganta  redingotă și a trimis spre nori un porumbel albastru.
Pasărea a desenat  câteva cercuri line pe  deasupra Senei , apoi s-a pierdut printre vălătucii de nori.

Toți porumbeii din Paris l-au urmat în șiruri lungi, tot mai mai lungi spre Soare- Răsare. În dimineața următoare, porumbelul albastru s-a întors la stăpânul lui, care îl aștepta , încă, în vârful Turnului Eiffel.
 Primarul era în extaz!! 
Omul cu redingotă și porumbelul lui albastru făcuseră o minune.

 Deși binefăcătorul nu i-a cerut nimic, ca să-i curețe orașul,   primarul  i-a înmânat un cec de un milion de euro, amintindu-i că  vrea , totuși să-i pună o întrebare.
-    Una singură, o singură întrebare,  domnule primar!
-    Aveți , cumva, și un țigan albastru???
p.s. eei, ce zici??

24 de comentarii:

  1. Porumbeii sunt fiinte care privite de la distanta par blande, fara putere, induc o stare de liniste . Omul simte nevoia sa le iubeasca , din suflet sau ca un impuls al sacralitatii.
    Vazuti de aproape, impart boli, fac ravagii in locurile unde stau si produc multe stricaciuni.
    Cu toate acestea sunt tolerati de animalele mai mari si mult mai daunatoare. Oamenii.
    Tiganii vazuti de departe.....
    Cu toate acestea sunt tolerati de cei mai rai ca ei. Cat ? Nu se poate spune.

    P.S. La postarea mea ,, Omagiu pentru un ...om,, din 01.07 melodia era dedicatie. Se pare ca exact acea postare a scapat...Era exact cand spuneati ca era minunata o melodie cu...
    O seara placuta alaturi de cei dragi....

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina@ E sugestiva afirmatia aceasta, potrivit careia, o pereche de porumbei ramane impreuna toata viata.Daca cei din Paris au plecat spre rasarit, precis au ajuns pe la noi. Ca tare au inceput sa se inmulteasca si pe aici.
    S-auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Hahaha!!!
    Chiar eram curioasa cum se termina :)
    Din pacate si romanii au "invatat" de la tigani cum se traieste usor...

    Pentru Venetia am carat special o punguta cu graunte. Nimeni nu a comentat. Cativa turisti au fost incantati cand le-am oferit o manuta plina, sa imprastie si ei :)

    Seara placuta

    RăspundețiȘtergere
  4. @Micuțul,
    Avem în familie un columbofil adevărat, este trecut de șaizeci de ani! Își iubește porumbeii ca pe propriii copii, îi trimite la concursuri internaționale, le-a construit o casă, care rivalizează ca mărime cu aceea în care locuiește,
    Nimeni nu0i continuă pasiunea..
    Despre țigani. Nu am prejudecăți. Am avut o colegă de facultate, extrem de inteligentă, mândră și bună! A sfârșit mult prea devreme socotelile cu viața.
    Am văzut țigani peste tot unde m-au purtat pașii, inclusiv în Portugalia. Fiul meu i-a întâlnit la Dublin- cerșind, furând , agresând..
    Ce mai poți spune?
    Când și cum se vor civiliza?
    Mi se pare o chestiune imposibilă.
    Despre dedicație- scuze încă o dată și multe mulțumiri!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am spus-o odată, pe blogul lui Geocer - am ajuns în Piteşti o singură dată, într-o după amiază însorită de sâmbătă (cred, să fi fost duminică?). Am rămas în minte cu acei porumbei. Cu siguranţă nu îi voi uita. Paradoxal, nu-mi aduc aminte de alte lucruri, poate doar de o pizza foarte bună mâncată într-un local (bine decorat, de altfel, cu gust, mi-a plăcut că aveau un tonomat muzical vechi, nu cred că funcţiona, dar nu asta a fost important) din centrul oraşului... Îmi pare rău că timpul nu mi-a permis să bat oraşul cu pasul...

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Victor,
    Într-un poem norvegian se spune cam așa: ”Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
    Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

    Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
    Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci! ”
    Câtă tandrețe se va fi ascunzând în gânguritul porumbeilor, ce plină de taine este lumea lor!
    Pe pământ și sub soare este loc pentru toți..armonia o împlinește fiecare în parte!

    RăspundețiȘtergere
  7. Diana,
    din păcate , ce este rău se copiază cel mai simplu. Cu alte cuvinte, ne cam țigănim..
    p.s. La Veneția am fost în perioade diferite. Ce am spus , am văzut . Cineva din grup adusese de acasă grăunțe, n-a putut să dăruiască niciun bob porumbeilor, pentru că ziceau ei, boabele pe care le administrează au un anume conținut de vitamine.
    O seară bună!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris,
    Sunt seri când se adună atât de mulți porumbei, că trebuie să-i ocolești, pentru a trece!!
    Este ceva greu de prins în cuvinte!
    Îmi place să cred că locuiesc într-un oraș de porumbei!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce frumoasă abordare!Ca de basm! M-a amuzat finalul povestirii,hihi...
    Iar Demis Roussos învăluie totul în voie bună și tandrețe!

    RăspundețiȘtergere
  10. Vera,
    Îți imaginezi un porumbel albastru și un dans sub clar de lună, pe muzica lui Demis Roussos?
    p.s. eu, da!

    RăspundețiȘtergere
  11. Era o vorba, nu cred ca mai este valabila; la Paris in mod sigur nu-i valabila, ciorile sunt africanii
    "La tigan sa nu-i zici cioara
    ca se supara si ...zboara

    RăspundețiȘtergere
  12. Uau,acela da spectacol!Aș rămâne vrăjită!

    RăspundețiȘtergere
  13. Prima imagine este din Centrul Piteştiului.

    RăspundețiȘtergere
  14. Sărut mâna Gina !
    tare de tot povestioara , ţinsă-ţi spun că a fost bancul zilei la servici şi s-a râs cu poftă de căte ori a fost spus.
    Cât despre partea serioasă , eu vreau să mă leg un pic de partea colorată a povestirii ... a venit rândul francezilor care ne discreditează şi ne dispreţuiesc inexplicabil de câte ori au ocazia să fie cuprinşi de febra rromilor de care nu mai scapă şi , recunosc , un pic în sinea mea mă bucur.

    RăspundețiȘtergere
  15. În urmă cu ceva ani, m-am investit într-o acţiune de educare a minorităţii rrome. Fără prea mare tragere de inimă, recunosc, dar mi-am impus să trec peste prejudecăţi, zicându-mi că dacă nimeni nu face nimic pentru educarea noilor generaţii de puradei, nu putem trage nădejde de mai bine pentru viitorul nostru.

    Aşa că am făcut, în cadru organizat, cu ştiinţa şi acordul primăriei, cursuri de educaţie sanitară şi morală. Timp de trei ani.

    M-am lăsat păgubaşă după ce mi-au furat roata de rezervă în timp ce eu mă strofocam să-i învăţ să se spele pe dinţi şi să fie cuminţi.

    Am stat de vorbă cu bulibaşa, i-am explicat că nu se cade să-mi facă aşa ceva după tot efortul meu şi ştiţi ce mi-a răspuns înţeleptul lor? Mi-a zis că pentru ei raţiunea fiecărei zile e să fure un român. Iar dacă i-au furat un milion de lei şi ar fi putut să-i fure un milion şi-un leu, ei nu dorm în noaptea aia de ciudă pentru leul ăla pe care puteau să-l mai fure şi nu l-au furat.

    Cine a făcut pentru ţigani mai mult decât mine, să mă acuze de rasism. :P

    RăspundețiȘtergere
  16. @Daurel,
    Bună de tot!
    Că se supără când îi numești țigani este valabil.
    Că zboară rămâne doar o metaforă!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Vera,
    Ce-ar viața noastră fără vise?

    RăspundețiȘtergere
  18. @Costea,
    Acum te cred că-mi cunoști orașul!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Sorin,
    Mă bucur că v-am înveselit!!
    Despre dorințele albastre ale francezilor- știi cum văd eu problema? țiganii nu sunt ai nimănui, nici măcar ai lor, au în sânge depărtarea, de ce ar trebui să ne arate cu degetul?
    p.s. întrebarea este, desigur, retorică.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  20. Arcadia,
    Te cred din start!
    Fără prea multe vorbe.
    Eu m-am implicat altfel- ca dirigintă- muncă, discuții, vizite acasă. Știi ce a făcut o pirandă mică? a venit în cancelarie în cămașa de noapte..pe role!!

    Să mai adaug ceva?

    Te îmbrățișez!!

    RăspundețiȘtergere
  21. :)
    Sarut'mana, Gina!
    ... interesanta povestioara. Ne spune ca omlul alb este permanent dornic de rezolvari instant, fara niciun efort!

    @micutzul, omul este cel care "imparte" cele mai multe boli pe terra. In fapt, omul, din perspectiva naturii, este parazaitul (cum l-ai catalogat si tu, de altfel).
    Si porumbeii, ca oricare alta fiinta de pe terra trebuie sa suporte rigorile legii "selectie naturala".
    Asa a decis Creatorul, Arhitectul, sau cum vrei tu sa-i spui, sa mentina cumva echilibrul pe terra.

    Ce fel de stricaciuni produc porumbeii, in afara faptului ca-si fac nevoile pe unde nu-i convine sapiensului?

    Da, e adevarat, inmultirea lor trebuie controlata, si spre binele sapiensului, si spre binele porumbeilor.
    Exact cum se incearca (cica fara prea mare rezultat) controlarea inmultirii sapiensilor...

    Acum, chiparosilor, frumosilor, sa vorbim un pic despre tigani!
    Tot albul poarta culpa pentru ceea ce sunt tiganii.
    Nu prea ne intereseaza nici istoria lor si nu prea ne-a interesat niciodata soarta lor. Modul diferit de functionare, simtire si raportare la viata, la cele din jur.

    Cam cum se intampla, de regula, in statele civilizate, cu periferia metropolelor.
    Paria!

    Nu se vor "civiliza" niciodata singuri, pentru ca nu au cum, au o mostenire in spate de secole cand nu erau tratati ca oameni ci ca animale.
    Daca curiozitatea va da ghes, vedeti cat de mult si unde au ajuns negrii dupa o lunga perioada de sclavagism, apoi segregare.
    Azi, sunt discriminati, dar cu perdea.
    Cum s-au integrat, daca s-au integrat si ce sunt obligati sa suporte in viata de zi cu zi (chiar si in renumitele state unite ale americii).

    arcadia, nu asa se schimba mentalitatea unei etnii cu incarcatura traditionala in spate de sute de ani.
    Daca incercai sa iei puradeii din mediul in care traiesc, ii duceai intr-un mediu curat, frumos, civilizat, unde si puradeii albilor traiesc, aveai rezultate. Spectaculoase.
    :)

    Initiativa ta imi pare o gluma, ma iarta.
    Cum sa te duci in mediul acela insalubru si sa le faci teoria pastei de dinti si a sapunului, cand piranda si barba'su isi fac nevoile precum animalele?!
    Nu stiu sa citeasca, nu stiu decat sa SUPRAVIETUIASCA! Ei au alte legi dupa care functioneaza.
    :))

    Si drept exemplu, putem da omul alb care incet incet este asimilat de catre tigani.
    A adoptat coportamentul tiganilor, limbajul, modul de a gandi... diferenta este vizibila prin acoperirea trupului - toale curate. Desi... pe alocuri nu mai poti distinge romanul de rrom.

    Omul alb NU A FOST NICIODATA INTERESAT de a face ceva concret, ci doar sa creeze o imagine.
    :)
    Toate cele bune tuturor!

    (p.s. - gina, am aflat de articolul acesta de pe blogul lui Fly , a facut trimitere SoriN)
    :))

    RăspundețiȘtergere
  22. @ andreiraduM
    Incep cu tiganii.
    ,, Drepturile Omului

    La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat si proclamat Declaratia universala a drepturilor omului.

    Preambul
    Considerând ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume,
    Considerând ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi în care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvântului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai înalta aspiratie a oamenilor.,,
    Preluare de pe blogul ,, Tara de unde venim,,.
    Cunosc istoria tiganilor atat cat trebuie sa o cunoasca un om care e cat de cat interesat de aceasta lume. Le respect istoria , traditiile si pe cei jertfiti de catre cei care se credeau superiori. Eu nu am scris nimic rau despre ei . Trebuie doar sa cititi atent , chiar si printre randuri. Am avut ocazia sa stau de vorba cu multi tigani. Am fost obligat sa lucrez cu ei. Parerea mea este ca nu exista bun simt in comportamentul lor. Iar in ceea ce priveste educatia, cei care au vrut au reusit . Exemple sunt multe, plecand de la politicieni, artisti, juristi...etc. Nu cred ca de exemplu M. Voicu se simte cumva ,, descremenat,,.
    Imi place sa ii privesc, imi place arta mestesugareasca a etniei lor, muzica lor. Dar atat. Si ma consider un om in limitele normalului, care e constient ca nu el este modelul uman. De aceea suport si accept pe oricine. Dar nu in intimitate.
    In ceea ce priveste porumbeii , ei sunt deosebiti. Imi plac . Acum cativa ani mergeam cu masina si o pereche care se harjonea a intrat efectiv in farul masinii. Au murit. Am coborat si mi/au lacrimat ochii. Era o pereche. Nu stiu daca ma crezi dar si acum cand se apropie o pasare de masina am tendinta sa franez. Am imaginea si acum in memorie.
    Am facut o casa si toti vecinii faceau orice sa goneasca porumbeii. Eu am zis ca sunt fara suflet, ca sunt nebuni. Pe cei care au venit in curtea mea i/am lasat. Acum sunt multe perechi. Peste tot am crengute cu care isi fac cuibul. Pun seminte in gradina, ei le mananca. Duc pe acoperis tot felul de lucruri. Ca sa isi faca loc , rup efectiv din ciment si in special de la tiglele de pe coama casei. La Timisoara daca treci pe langa groapa de gunoi observi ca e plin de porumbei. Ulterior este posibil ca un bebe din piata centrala sa fie entuziasmat ca poate mangaia un porumbel .
    Dar imi plac si nu am suflet sa ii gonesc. Ma spal si mai des pe maini si ...pe suflet.
    Poate am fost inteles gresit.

    RăspundețiȘtergere
  23. @micutzule, dap, am inteles gresit!
    Avand in vedere (tot despre prejudecata este vorba, nu?!) ca mai toti albii denigreaza "negrii", fara a sti ce sta in spatele acestora; avand in vedere ca multe cuconete bine isi plang pantofiorii de sute de euro cand calca intr-un rahat de porumbel (desi cel mai des calca in raht de caine); avand in vedere ca multi cuconeti isi plang masinile de mii de euro ca sunt "devastate" de la acidul ce-l contin rahatul de porumbei... am lasat prejudecata sa-si faca loc.
    In era noastra "majoritatea" dicteaza, nu?!

    Ma bucur ca ai adus completarile respective. Asa stau mai linistit. Inca un suflet care pretuieste mai mult insufletitele decat neinsufletitele.
    O seara minunata, omule!

    RăspundețiȘtergere
  24. @ andreiraduM
    Nu pot sa tac . asa sunt eu mai vorbaret. Pai doar cuconetul si prostimea de la noi nu cunosc valoarea ,,rahatului,,.Altii dau bani grei pe...guano.

    RăspundețiȘtergere