Când am citit aseară duzina de cuvinte a lui psi, - cârlig, plană, leziune, impact, sertar, circuit, malign, neșansă, vârtej, alunecare, sentință, avalanșă…gândul mi-a fugit la Ileana.
Rude prin alianță, vârste apropiate, aceeași profesie. În orașe diferite.
Ne-am văzut doar de câteva ori.
Știrea am aflat-o dintr-un ziar, confirmată apoi de o mătușă.//
Aștepta vacanțele cu sufletul la gură.
Învăluită în verdele brazilor , străjuită de munți trufași, casa bunicilor de la Rucăr era locul lui preferat.
În spatele grădinii, înălțimile au coame nestrunite-poteci șerpuite, izvoare vii, răcoare, mure și fragi vara, zăpadă sclipitoare, de cum cade frunza.
Învăluită în verdele brazilor , străjuită de munți trufași, casa bunicilor de la Rucăr era locul lui preferat.
În spatele grădinii, înălțimile au coame nestrunite-poteci șerpuite, izvoare vii, răcoare, mure și fragi vara, zăpadă sclipitoare, de cum cade frunza.
L-au fascinat de pe când abia putea să țină în spate un rucsac. Îl luau pe rând, când tatăl , când fratele mamei, amândoi chemați de vraja urcușului.
Anii au trecut, a ajuns student.
Odată cu vremea, jocul a devenit patimă.//
Odată cu vremea, jocul a devenit patimă.//
Sertar acoperit în vârtej de gânduri.
Alunecare în circuit malign.
Cârlig încins, gheară adâncă în inimă de mamă.
Înțepături în ochi, în piept, în toate încheieturile..
În clește nevăzut.
Și când noaptea este zi , iar zilele usucă lacrimile în orbite topite de durere, vede nesfârșirea plană, albă.
Avalanșă…groaznic cuvânt, nu nu se poate, n-a fost așa.
Inima ei de mamă nu poate accepta sentința..
Poate că trăiește undeva, în vreo așezare în Himalaya...
De ce să fi avut tocmai copilul ei neșansa cumplită să fie acoperit de nămeți?
Alteori , simte impactul întâlnirii cu adevărul.
Care adevăr?
Îl vede zdrobit.
Toate se se învălmășesc în mintea și în sufletul ei.
Orice mică lovitură, orice leziune sunt dureri mocnite, surde//
Ce-i poți spune unei mame, care, brusc, într-o zi, află că fiul ei nu va mai deschide niciodată ușa?
p.s. Putem încerca să fim un pic mai buni, cu semnul exclamării.
Astăzi se pomenesc toți cei ajunși la ceruri..
p.s. Putem încerca să fim un pic mai buni, cu semnul exclamării.
Astăzi se pomenesc toți cei ajunși la ceruri..
http://rokssana.wordpress.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-10-delir/
RăspundețiȘtergerechiar nu mai sunt intrebari :(
Trist.
RăspundețiȘtergererokssana,
RăspundețiȘtergereUnele întrebări nu au niciodată răspunsuri, așa cred.
@Mihai,
RăspundețiȘtergereCred că tristețea ne dă șansa aprecierii darurilor pe care le primim.
Nimic nu poate fi mai dureros pentru un părinte decât moartea copiluli său. Adevărat că nu se pot spune cuvinte.
RăspundețiȘtergereDumnezeu să-i odihnească, Gina... Poate că acolo, sus, fiecare dintre ei a descoperit o lume mult mai bună...
RăspundețiȘtergereDictatura,
RăspundețiȘtergerePoate doar gânduri curate, în rest, tăcere..
Cris,
RăspundețiȘtergereCine mai știe? toate sunt tainice..
Eu cred ca pentru el este mai bine acolo sus, dar pentru mama......
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-l ierte!
Marycix,
RăspundețiȘtergereSuntem mărunți în fața problemelor fundamentale..
as vrea ca moartea sa-si aiba cursul firesc, sa ia mai intai parintii si apoi copiii... e cumplit sa-ti pierzi copilul, indiferent ce varsta are, e tot ce ai avut mai scump, e plasmuirea ta, bucata din tine... sunt mama, de baiat si nu vreau sa ma gandesc cum ar fi daca...
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-l odihneasca in pace!
RăspundețiȘtergereBlueRiver,
RăspundețiȘtergereCred că este cea mai grea temă de abordat..rămâne,totdeauna, speranța!
Seară bună!
aA,
RăspundețiȘtergereOdihnă veșnică să aibă!
off, gina, acum chiar îmi dau seama ce cuvinte am putut să aleg... :((((
RăspundețiȘtergerepsi,
RăspundețiȘtergereDa, cenușie înlănțuire..
Trist si dureros pentru saraca mama.....!
RăspundețiȘtergerevirus,
RăspundețiȘtergereCe să mai adaug??
Eu am fost colega de serviciu cu Ileana!
RăspundețiȘtergereCe mica e lumea si cum se pot intalni gandurile! De cateva zile ma bate gandul sa-i scriu povestea, povestea mamei care din 1996 cand fiul ei nu s-a mai intors din expeditie... si pana azi il asteapta si reuseste sa traiasca inchipuindu-si ca e viu si amnezic!
Chipul ei care purta premonitoriu marca unei tristeti... ma urmareste si adesea imi vine in minte ca imaginea durerii intruchipata de femeia mama!
Un gand pios pentru Baby!
Cita,
RăspundețiȘtergerePlâng!! Mă doare sufletul!! Ce mică este lumea..Ileana este verișoara primară a soțului meu..
N-am văzut-o de mulți ani, dar m-am gândit la ea de multe, multe ori.
Pe Baby l-am văzut când era mic. Singura și ultima dată!
Eu am mailul pe blog, mi-ar plăcea să-mi dai numărul ei de telefon, dacă îl ai, poate , cine știe, ne-am vedea cu Ileana.
Mulțumesc pentru clipa de miracol!!!!
Draga mea, din nefericire i-am pierdut urma de cand ea s-a pensionat si eu am plecat in Franta. Iti promit insa ca voi incerca sa aflu pe unde e! In nici o carte de tel nu o gasesc!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar e o minune sa ne intalnim asa, in orb cum se spune! Sunt fff emotionata. O sa incerc sa-ti gasesc emailul!
Multumesc lui Dumnezeu pt clipa asta! E minunat sa fii in comuniune de gand si sentimente!
Cita,
RăspundețiȘtergereNu pot spune decât că există minuni!
uzyy_izyy@yahoo.com
RăspundețiȘtergere