prinde hoțul!

I s-au tot căutat rădăcinile. 

  Cercetători redutabili-Cihac, Tiktin,  O.Densușianu,  atrași de aria diversă a răspândirii semantice a cuvântului hoț i-au dedicat studii îndelungi.

 Însuși Bogdan Petriceicu Hasdeu, în a sa Istorie critică, I, 2, pg. 294, vezi Noul Dicționar, NODEX,  deși îi  acordă  niște valențe expresive, pornind de la o interjecție , nu reușește să-i dea de urme.  Interesante sunt discuțiile în legătură cu varianta feminină- cum ar putea fi, oare, altfel,  când vine vorba despre femeie?
De la hoață- femeie care fură,/hoțoaică  , se ajunge la pohoață,   derivat cu prefixul-po, care înseamnă femeie rea, pus greșit în relație cu pațachină.

Nici dicționarul de argou al limbii române  nu se lasă mai prejos, găsind pentru atât de nesemnificativa economie lexicală- trei litere,  trei sunete,  o singură vocală și două amărâte de consoane, un biet cuvânt monosilabic, nici mai mult , nici mai puțin de 69 ( șaizeci și nouă) de variante, care mai de care mai ciudate.

Aș aminti doar- alpinist- spuneți și dumneavoastră… aspensor- fabulos!,  cocor- asta-i culmea! inspector- nu se poate așa ceva! ba se poate ar spune cineva,  lupescu-poftim de vezi!, mânuța de aur..ce imaginație! zarzavagiu- oricum, agricultura este la pământ, săraca..

 Pe la alții, hoțul este hoț- Cine fură un ac va fura și o cămilă..

 Limba noastră , comoară,  cum o numea poetul,  a creat mulțime de expresii și cimilituri- Hoțul cu un păcat, păgubașul cu o mie, Prinde hoțul, scoate-i ochii, Îl bate , ca pe hoții de cai, Hoțul plânge că este dus la spânzurătoare, dar nu se căiește că este hoț, Hoțul simte că-i arde căciula .

Brusc, ea devine cuminte și înțeleaptă, după ce îl lasă pe hoț să mărite/ să cunune/ să cumetrească/să boteze până sus de tot,  -n vârful scării sociale.

Zice  că Hoțul trece drept boier, când hoția îl îmbogățește.

Vezi, matale, cum te îmbrobodesc vorbele?

Tocmai mi-am adus aminte de ce am scris ce-am scris- limba noastră este singura, asta spun unii,  între atâtea surori și verișoare, care mai de care mai moderne, prima , așadar, care i-a încredințat îndesatului hoț și sensuri dulci, dezmierdându-l- hoț mic și scump ce ești!, ce hoț( oț) ești! , a face pe hoțul cu cineva, ia uite, hoțul de el!, ce ochi  are hoțul..

De asta se fură de toate- inima, ochii, dragostea,  mireasa, cerceii, cu ureche cu tot,  inelul cu purtătorul,  bașca – tablouri, aluminiu, laminoare, bani, brățări, cloști, conturi, cărți, titluri, diplome, voturi, covoare, fotolii,  fabrici.

 Era să uit- cercetător atent,  cum este, românul a descoperit ceva suspect și  într-o statuie-  tocmai a celui care avea o oca specială. 

p.s. tu ce zici?