toată viața

 este școală.  Comenius- Jan Amos Komensky, 28.03.1592/15.11. 1670, părintele educației moderne.

În Cehia și Slovacia, de peste trei secole, ziua de 28 martie este Ziua profesorului. //

În ultima vreme, școala, profesorii, elevii, disciplina din școli, relația profesor-elev- familie  sunt teme la ordinea zilei.

Își dau cu părerea  domnișoare- aspirante la roluri  în filme fără titlu- cetățeni care au uitat și bruma de litere mari, însușite din mersul trenurilor, avocați bine plătiți,  persoane cu însușiri paranormale,  invitate în televiziuni la  cele mai năstrușnice emisiuni.

Am  căutat  o postare mai veche despre cum este să ajungi astăzi profesor.

Am găsit.//

Într-una din zilele trecute, nu mică mi-a fost mirarea, când, preocupată fiind să găsesc o anume instituție a statului, despre care aveam doar vagi informații, în mulțimea de trecători grăbiți, am zărit ochii albaștri și părul sârmos al profesoarei mele de limbă română contemporană.

Prima oară, după atâția ani, de când am terminat facultatea!

După delicate pupături și  amabilități frumos glăsuite de ambele părți , dumneaei și-a păstrat același simpatic rrr franțuzesc, a acceptat invitația mea  să intrăm în localul de la colțul străzii.

Ne-am așezat la o masă retrasă, cu vedere către porumbeii din piață.

Cam supărată, întrucâtva dumneaei, pentru că a trebuit să se pensioneze, chiar a primit o sumă frumușică, reprezentând , retroactiv, recompensele calculate din septembrie până acum.

 Vorbim de una de alta, colegi de-ai mei, amintiri dintr-o lume comună.. nu este cazul să spun  acum porecla pe care nu știu cine i-a dat-o, i se potrivea - mănușă, ba uite că am s-o spun,  că nu mă aude - găina, așa îi spunea toată studențimea,  care o avea  ca profesoară de curs și de seminar...cu o anume notă de umor , dar și de tandrețe.

-Ce copii buni erați voi- inteligenți, muncitori și ascultători! Era o plăcere să vin  la seminar!

 Cum să nu-mi amintesc?

Bineînțeles că o aprob, păstrez și acum  caietele ticsite de  conspecte, nimeni nu îndrăznea  să vină la seminar fără să fi parcurs bibliografia obligatorie, indiferent  câte ore trebuia să  petreacă  în bibliotecă sau în sala de lectură.

N-am uitat gestul leneș, vizibil   calculat, cu care își scotea,   din poșetă, caiețelul în care consemna cu exactitate plusurile, dar , mai ales, minusurile  fiecăruia..

Și tot așa, din vorbă în vorbă, îmi spune că, în vară,  la susținerea tezei de absolvire, o tânără- coafură lipicioasă și fustă scurrrtă, scurrrtă ( superlativ absolut!!), întreruptă de un profesor din comisie , pentru a i se cere un nume predicativ,  clipocindu-și genele,  grele de rimel și de nesomn (intelectual), are nemaipomenita inspirație să spună, drept răspuns,  o  maximă  adaptată -noaptea e un sfeșnic bun!..lăsând onorata asistență  ca la dentist..

N-am întrebat ce notă a primit   viitoarea profesoară de limba română..poate că nici nu aș fi amintit momentul , dacă în ultima vreme  ziarele, televiziunile, părinții, elevii dornici de excursii, babele, paranormalele, topmodelele  ar avea alte subiecte .

Școala este, din nou, între priorități- cea dintâi..

sfeșnic/sfetnic, nici măcar paronime nu sunt.

Trăim în România, țara în care profesorii  , mai ales  cei tineri ,  au salarii foarrrrte mici...unii dintre dascăli  devin subiecte de romane s.f.
Alții intră în zeghe.
La timp.

p.s. tu ce zici?