dialog la distanță

Pentru că săptămâna este pe sfârșite, schițasem o postare lejeră. ceva simpatic.

 O prietenă, Elise, PROFESOARĂ de fizică, aflată la fiul ei în Austrlia, este indignată că teza Ancuței, fosta mea elevă despre care am povestit ieri, a primit note diferite. Asta , după contestație.

 Dacă domnișoara ar fi acceptat nota afișată, media ei la bacalaureat, diminuată cu jumătate de punct, i-ar fi anulat dreptul de a pleca să studieze acolo unde își câștigase un loc visat.

 Pentru care a LUPTAT!!

 Prin MUNCĂ!! 
 În timp ce-i răspundeam Elisei, m-am gândit la tot ce se întâmplă în jur .

Elisa19 iulie 2012, 04:15

Faptul ca nota inițială, la română, era greșită mă oripilează.Mai mult, persoanele care au acordat o nota greșită la așa un examen important ar fi trebuit sa fie suspendate de la alte examene, ca și corectori. Altfel, putem sa ne tot întrebăm de ce se întâmplă asta?????????
Te pup, Gina :)

RăspundeţiŞtergere

Răspunsuri

INCERTITUDINI19 iulie 2012, 09:45
 Uff, dragă Elise!
Din îndepărtată Australie, nu se văd toate neîmplinirile de pe aici- unele , deloc noi, doar reluate , altele, grave de tot. 

Te uimește că a trebuit să i se reevalueze teza Ancuței?

Nu mai este demult o noutate.
Treburile  stau cam așa- la tine, la fizică, nu prea se întâmplă asemenea lucruri- forța , masa, inerția se vor măsura mereu la fel..eee, ar mai putea fi mici erori, dar , la științe, rar se întâmplă să fie diferențe de notare între profesori.//
La literatură, se schimbă, cumva, lucrurile, este vorba despre mulți factori: pregătirea celui care controlează lucrarea, modul lui de abordare a unui fenomen literar/a unei specii  literare/ stilul/ felul său, ca om, condițiile în care se controlează ( stres, căldură, intervenții, pentru că trebuie să se știe- s-au făcut mereu presiuni, de tot felul asupra celor din comisii , deie Domnu să nu mai fie așa)..
Oricum, diferența între doi corectori nu trebuie să depășească jumătate de punct. Când aceasta este mai mare, se aduce, după cum bine știi, altă comisie.
Unii nu merită să fie evaluatori, n-o să povestesc aici cam ce facultăți au terminat, că se va supăra lumea, oricum, pe diploma multor profesori de limba română scrie teologie sau religie-( linioară) română.
Ar fi trebuit să se oprească în fața  linioarei, așa-i? Și să - învețe pe copii  dragostea în CELE SFINTE!
Jos pălăria în fața adevăraților profesori de religie!
Și în fața profesorilor tineri, care își fac bine meseria, oricare le-ar fi specialitatea .
Eu așa spun.//
Generația noastră a fost RESPONSABILĂ!! zică cine ce va vrea să zică!
Păstrez și acum niște  cearșafuri, pentru că știi cum arată un desfășurător pe care  așezi evaluarea unei lucrări, dincolo de care se află UN OM.
Soarta lui!
 Greșeala corectorului schimbă traiectoria vieții unuia sau a mai multor copii-  jumătate de punct este, deja, mult prea mult!
Eu vorbesc despre mine , că știu foarte bine ce am făcut, am avut mari emoții în primii ani, când am fost în comisii de evaluare.
SĂ SE ȘTIE- NEREMUNERATE!!!
Totdeauna m-am gândit la marea mea responsabilitate.
O singură dată mi-a fost frică- atunci perechea  mea nu corecta, pur și simplu, da note mari,  să  n-o doară capul.
Să nu aibă contestații.//
Ce probleme au fost acum la testarea pentru admiterea în liceu!!- SUBIECTIVA a devenit, foarte ușor, PREDICATIVĂ, puțin mai lipsea și ajungea ATRIBUTIVĂ.//
Și încă o  noutate, nu neapărat pentru tine, ci pentru cineva , care nu respectă LIMBA ROMÂNĂ, dar îi urăște pe toți profesorii, pe care îi găsește a fi stricătorii  societății: pe o teză de biologie, parcă așa am auzit, diferența de punctaj a fost foarte mare..
Îți închipui cum s- au petrecut lucrurile- din neatenție ( !!!!) s-a trecut, de pe borderou, pe teză, ceea ce scria mai sus  sau mai jos, adică nota altcuiva.//
De ce se întâmplă atâtea? Ar fi mult de povestit.
Răspunsul meu este- indiferent cât de mare sau de mic este salariul, dacă știi meserie și îi ești dedicat, o faci cu tot sufletul.
Dacă nu ai chemare/pregătire/ vocație de profesor, faci cârpeală.
Și să mai știi ceva, Elise, tocmai de asta am revenit asupra comentariului- acum au fost admiși   în liceu elevi care au obținut  UN PUNCT  la testare.
Auzi tu bine!! nota UNU. adică 0( ZERO).
 Zicea un director de liceu- îi vom pregăti să poată lua bacalaureatul..
NEBUNIE, IGNORANȚĂ, DORINȚA DE A DISTRUGE TOTAL ȘCOALA???
Știi că a mai fost cândva o asemenea situație- admișii de atunci sunt mulți dintre părinții de astăzi.
Și asta se vede bine în întreaga noastră societate- suntem  ceva  de mâna a doua.//
Să-ți fie foarte bine acolo, dragă  Buni de Nicole!//
 tu ce spui? 
 un dar de la Luli

de-o fi una, de-o fi alta..

Ultima săptămână de cireșar a debutat, cum era de așteptat, cu  ploi. Din cer , dar și de confuzii. 
 Chiar și  lucrurile aparent simple devin, brusc, complicate..

Puțini sunt , cred, cei  care au plecat în vacanță, așa că presa și televizorul  și-au intrat în atribuții.
Violențe  de toate felurile, amenințări, jigniri, oricine  contra oricui.

Nu se putea ca piaza rea  să nu-i  amenințe și pe copii. cum?  cu testarea națională, care, nici n-a început bine, că  a și tulburat apele.

 Mă uitam aseară la televizor – doi tineri, un fost și un actual șef  al învățământului, fostul,  cu portofoliul incomplet, actualul, prins pe picior greșit.

O tânără moderatoare încerca să aducă în discuție și să rezolve, cumva,  problema cu fraza producătoare de    răzmeriță  printre  absolvenții de gimnaziu, care, speriați că  pierd prea  repede 6 puncte din nota dorită,  și-au chemat în ajutor părinții, profesorii, neamurile.  Încă n-au ajuns la  Curtea supremă, dar  timpul nu este pierdut.

O frază relativ simplă, chiar banală- ruptă dintr-un text, și el, săracul, la rându-i,  fragmentat, că așa se fac  lucrurile peste tot,  pe bucățele, ca să uiți  de unde ai pornit- a ajuns mărul discordiei în  stabilirea  punctajului  candidaților. 6 puncte înseamnă foarte mult , când vine vorba despre   admiterea într-o treaptă superioară de învățământ.

Domnișoara cu pricina , care, între noi fie vorba,  nu este cea mai tare la limba română- a scris  pe un carton adus special  textul- Ceea ce  mă  jenează este  dificultatea răsfoirii
 Aș taxa-o  , pentru că  n-a pus punct  la sfârșitul enunțului, apoi, dacă tot a început o treabă, firesc ar fi fost s-o  ducă la capăt, să sublinieze predicatele, să identifice elementele de relație, să delimiteze textul , să  arate felul propozițiilor și  să stabilească raportul între propoziții. 
 N-a ajutat-o nimeni- domnul ministru  nu știa  nici dumnealui răspunsul corect,  un domn finanțist din platou a venit cu  un fel  de bășcălie, tipic  balcanică,  așa că  lucrurile au rămas tot confuze. Și nu i-aș mai ierta domnișoarei  faptul că  l-a întrebat pe colegul de platou:

-A,  X are mai multe facultăți ca tine, da? corect este : mai multe facultăți decât tine. 
 Este tot o problemă de  cunoaștere a limbii române..

S-ar cuveni niște explicații, fără pretenția subsemnatei  de a da lecții cuiva..
 De ani și ani, se promit,   pentru toate examenele,   formulări clare, fără echivoc. Se promit și atât.

Unii dintre elevi, a căror logică n-a fost   bine   coordonată  de către cei  meniți să o  realizeze, confundă  propoziția  subordonată subiectivă  cu predicativa .Se ajunge, adesea,  chiar  și la completiva directă. 

 De ce?  Din mai multe motive:  întâi de toate, pentru  că se trece mult prea repede peste noțiunile de teorie, a nu se înțelege  toceală. Există niște elemente foarte clare-propoziția subiectivă constituie în frază  o realizare propozițională a  subiectului,  adică  îndeplinește  funcția  de subiect al regentei sale. Prin contragere se păstrează sensul , obținându-se  subiectul. El  este partea principală de propoziție despre care se  spune ceva cu ajutorul predicatului.

 În privința topicii,  se știe că propozițiile subiective care servesc  ca subiect unor predicate exprimate prin verbe personale, precedă , de obicei, regenta.

Există și cazuri,  când subiectiva urmează  regenta, dar aceste  situații  nu fac obiectul analizei  de față.

Dacă elevul  avea dubii, în privința  accentului ,  a importanței  subordonatei respective, adică , dacă ar fi  fost tentat  să o identifice ca fiind  predicativă, contrasă într-un nume predicativ, el , candidatul, avea posibilitatea să se folosească  de alte noțiuni  de teorie: propozițiile  predicative se găsesc, în mod  obișnuit, după  propoziția regentă.

Deși, în  asemenea situații,  nu se recomandă contragerea, rămâne încă o posibilitate de verificare- importanța încărcăturii semantice a   celor două    sintagme- ceea ce mă  jenează  și  dificultatea.

  Accentul cade pe   construcția  ceea ce mă jenează , care este subiect pe lângă predicatul este răsfoirea. 
Așadar, propoziția secundară  subliniată  este  propoziție   subiectivă.
În privința punctuației,    subiectiva și  predicativa  nu se despart de regentele lor prin virgulă, o excepție existând  în cazul subiectivei-Cine învață, acela câștigă!( vezi pronumele demonstrativ  acela)

Recunosc că  demersul poate părea complicat- se întâmplă așa, pentru că elevul nu este învățat  la timp să vadă lucrurile în plan  total- textul literar sau non-literar. 

El  aplică  analiza doar pe bucata respectivă.  Enunțul dat   spre analiză poate crea  confuzii.
 Menirea examenului este aceea de  a-i departaja  corect pe candidați.

 Să  ne întrebăm cine  și de ce greșește?  

Să căutăm, mai degrabă, soluții corecte.