Nu prea imi plac pacalelile...nu-mi amintesc. Era jocul cu Pacalici,sau altceva?Mie mi-a placut mult acest joc simplu al copilariei.Nu lipseau pedepsele ...
Unul dintre eroi este nepoțélul meu cel mic, „student „ la clasa pregătitoare.Partenerul de joc este verișorul lui( și mai mic). A fost prima oară, când am urmărit două ființe atât de simpatice făcând calcule , pe degete sau adunând pătrate, inimioare etc.. la tabinet! Superb joc!
E un mod foarte placut sa faci calcule matematice din proprie initiativa.:) Vezi de ce baietii calculeaza mai repede decat fetele?Ei joaca carti de mici,fetele se joaca cu papusile.:)) Sunt foarte simpatici!
Buna seara, doamna Gina! :) Da, am fost pacalita dis de dimineata de prietenul nostru comun Google: " Nou! Ce miroase așa? Încearcă Nasul Google! " :)) Foarte frumosi sunt nepoteii dumneavoastra, intotdeauna mi-s asa dragi cand ii vad si imi imaginez cat de dragi va sunt dumneavoastra! Filmul Pacala, imi place mult de tot si am sa-l revad in seara acesta cu mult drag, ca intotdeauna! Ma binedispune! Trimit imbratisari calde si prietenesti, spre dumneavoastra, doamna Gina. O noapte linistita va doresc, cu mult drag! :)
Hi! hi! Ce simpatică păcăleală! nu te-ai supărat, așa-i? Ștef, avem nevoie, măcar așa, câte un strop, să ne „distrăm„, din când în când! Este păcat să nu ne întoarcem la marile noastre filme, la tot atât de mari actori.
Chiar ador aceste mici "framantari".Cand cei mici lucreaza individual se aude un murmur incarcat cu concentrare si multe degetele pe care nu se sfiesc sa le foloseasca...:)Cei mari zambesc!
Draguti nepoteii iar lectia de matematica este una hazlie. :) despre pacaleli, nu stiu ce a zic. Am primit dar atat de demult, ca am uitat de ele. Poate cei din jurul meu nu mai au simtul umorului, sau poate doar pentru ca sunt departe de casa si lucrurile acestea cu pacaleli si pacalici le primesc in Romania. :)
N-o să-ți vină să crezi- n-a câștigat niciunul..amestecau tot timpul cărțile. Nu conta cine câștigă, important era să nu piardă, așa că își „furau„ unul altuia cărțile cu „puncte”!!
Gina, ma uimesti cu citatele tale din fizicieni faimosi. Bravo! Cred ca te tii tare dupa nepotelul tau :)In curand va trebui sa stim si limbi straine, la purtator, daca mai vrem sa comunice cu noi nepotii :D Te pup.
Elise, să nu crezi că sunt vreo enciclopedie..caut și eu cam ce s-ar potrivi cu momentul! p.s. da, ai dreptate, deja, mă simt depășită în multe.. „comunicarea„ se face, deocamdată, după caz, hi! hi! Îmbrățișări!
Nu prea imi plac pacalelile...nu-mi amintesc.
RăspundețiȘtergereEra jocul cu Pacalici,sau altceva?Mie mi-a placut mult acest joc simplu al copilariei.Nu lipseau pedepsele ...
Unul dintre eroi este nepoțélul meu cel mic, „student „ la clasa pregătitoare.Partenerul de joc este verișorul lui( și mai mic).
RăspundețiȘtergereA fost prima oară, când am urmărit două ființe atât de simpatice făcând calcule , pe degete sau adunând pătrate, inimioare etc.. la tabinet!
Superb joc!
E un mod foarte placut sa faci calcule matematice din proprie initiativa.:)
RăspundețiȘtergereVezi de ce baietii calculeaza mai repede decat fetele?Ei joaca carti de mici,fetele se joaca cu papusile.:))
Sunt foarte simpatici!
Buna seara, doamna Gina! :)
RăspundețiȘtergereDa, am fost pacalita dis de dimineata de prietenul nostru comun Google: " Nou! Ce miroase așa? Încearcă Nasul Google! " :))
Foarte frumosi sunt nepoteii dumneavoastra, intotdeauna mi-s asa dragi cand ii vad si imi imaginez cat de dragi va sunt dumneavoastra!
Filmul Pacala, imi place mult de tot si am sa-l revad in seara acesta cu mult drag, ca intotdeauna! Ma binedispune!
Trimit imbratisari calde si prietenesti, spre dumneavoastra, doamna Gina.
O noapte linistita va doresc, cu mult drag! :)
Hi! hi! Ce simpatică păcăleală! nu te-ai supărat, așa-i?
ȘtergereȘtef, avem nevoie, măcar așa, câte un strop, să ne „distrăm„, din când în când!
Este păcat să nu ne întoarcem la marile noastre filme, la tot atât de mari actori.
Seară frumoasă îți doresc! Cu mult drag!
Angi,
RăspundețiȘtergereTare fericită trebuie să fii având în preajmă atâtea degețele puse pe socotit, atâția ochi iscoditori.
Sunt absolut extraordinari copilașii!
Chiar ador aceste mici "framantari".Cand cei mici lucreaza individual se aude un murmur incarcat cu concentrare si multe degetele pe care nu se sfiesc sa le foloseasca...:)Cei mari zambesc!
ȘtergereIeri,Carmen,(intre vis si realitate)m-a facut sa visez alaturi de ea.:)
ȘtergereIn rest doar...pasarele si povestioare.
Primăvara invită la visare și la zbor!
ȘtergereDraguti nepoteii iar lectia de matematica este una hazlie. :) despre pacaleli, nu stiu ce a zic. Am primit dar atat de demult, ca am uitat de ele. Poate cei din jurul meu nu mai au simtul umorului, sau poate doar pentru ca sunt departe de casa si lucrurile acestea cu pacaleli si pacalici le primesc in Romania. :)
RăspundețiȘtergereSă-i fi văzut ochi în ochi!!
ȘtergereSunt adorabili!
Dragii de ei!!
RăspundețiȘtergereAșa-i că sunt extraordinari?
RăspundețiȘtergerecine a castigat?
RăspundețiȘtergereN-o să-ți vină să crezi- n-a câștigat niciunul..amestecau tot timpul cărțile.
RăspundețiȘtergereNu conta cine câștigă, important era să nu piardă, așa că își „furau„ unul altuia cărțile cu „puncte”!!
Gina, ma uimesti cu citatele tale din fizicieni faimosi. Bravo! Cred ca te tii tare dupa nepotelul tau :)In curand va trebui sa stim si limbi straine, la purtator, daca mai vrem sa comunice cu noi nepotii :D
RăspundețiȘtergereTe pup.
Elise, să nu crezi că sunt vreo enciclopedie..caut și eu cam ce s-ar potrivi cu momentul!
RăspundețiȘtergerep.s. da, ai dreptate, deja, mă simt depășită în multe.. „comunicarea„ se face, deocamdată, după caz, hi! hi!
Îmbrățișări!