purtător de biruință!

 Alegerea numelor de botez nu este întâmplătoare.
 Dacă poreclele sunt  asocieri , adesea, răutăcioase, ale unor cuvinte care desemnează  atitudinea  față de cineva, numele de botez este, de cele mai multe ori, rezultatul unor îndelungi discuții între părinți și nași.
În ce mă privește, mama  și nașa  îmi aleseră alt nume- Adriana.
N-a fost să fie, a învins  bunica dinspre tata.
 Măicuța, așa îi spuneam, mi-a dat numele ei.
Din câte am citit,  Gheorghe  își are originea în Grecia și a cunoscut  o mare popularitate în perioada bizantină. 
În greaca antică, acest prenume înseamna lucrător al pământului, semnificație  care,  multe secole mai târziu, a devenit ironică.
 Eu nu mă supăr nici chiar când aud , pentru a nu știu câta oară, istorioara  atât de tânăr și, deja,  Gheorghe...
Cartea zice că  trăsătura de caracter cea mai importantă a celui botezat Gheorghe este capacitatea de a se adapta schimbărilor.
Modificările temperamentului ar fi  lente, durând uneori ani de zile.
 Așa o fi!
Dacă în acte,  numele meu  este cel de botez, rostit pe diverse tonuri  de  profesori, la ascultare și la examene, în realitate, am primit o mulțime de alte  mici sau mari  prenume, cele mai multe fiind diminutive.
Unele sunt foarte cunoscute-Gina,  Gicuța, Gica, Georgeta, Ginuța, Ginuca, Ginette, Ginuțel, Ginuțica.
Cel mai simpatic alint l-am primit  în liceu-Giuculuș, nașul  a fost un coleg, pe care, de la bacalaureat, nu mai  l-am întâlnit  niciodată.

Până la ora asta, mă pot declara fericită- atâtea persoane dragi și-au amintit  că  astăzi este onomastica mea!
La rându-mi,  spun un însorit La mulți ani !tuturor tiz(e)(i)lor, dar și  celor care, voit  sau din întâmplare, se opresc prin fața acestei  ferestre virtuale!
 Și un dar muzical-

un dar de la cineva drag!
 
un dar de la Ștefania!

un dar mai vechi