A fost și continuă să fie o primăvară altfel- după frig și ploaie, vremea a trecut direct la ie cu floricele!
Și cercei de păpădii!
Să nu crezi că viața este atât de ușoară..chiar nu este.
Oricum ar fi ea , fiecare zi este o nouă și vie provocare- cântă cucul, în grădină a mai răsărit un firicel, salcâmul își ține zâmbetul pe buze, undeva pe deal pufăie un tractor, o gospodină grijulie albește gardul și pomii, un trecător îți spune, privindu-te în ochi Bună dimineața!
!
Frumos şi linişte! Mi-e dor!
RăspundețiȘtergereDor!
RăspundețiȘtergereSe potrivește cu viața satului în „Săptămâna mare„!
Sincer? Nu! Sunt prea comod!
RăspundețiȘtergereSă nu credeți că eu m-aș muta chiar de tot la țară..
ȘtergereEeeee! In vizita m-as duce si eu! :D
ȘtergereDa!
ȘtergereSunt sigură!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDa,ai dreptate.
RăspundețiȘtergereS-a rupt un fir. Nu știu când. Țăranul nu mai este chiar țăran.
Totuși, ieri, privind lumea, curțile, porțile, parcă mi s-a părut o schimbare în bine.
Unii chiar încearcă să facă ceva bun- însămânțează, prășesc, curăță, pun suflet .
Sigur că lumea este diferită, asta înseamnă că binele nu umblă în straie curate peste tot.
Buna seara, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereSi mie imi place viata la tara si cu toate ca am locuinta mea in oras, acolo la tara ma simt mai in siguranta, satul se afla doar la 5 km de oras si pot spune ca tot la tara locuiesc, doar un deal ne desparte si mai mereu sunt acolo si mai ales din toamna trecuta si acum in primavara asta, am simtit pulsul satului, chiar de acolo. Am fost nevoita sa merg mai des.
Foarte foarte frumoase sunt locurile de pe meleagurile dumneavoastra, asa mult imi plac.
Foarte frumoase imaginile, de-ti vine sa pasesti dincolo de ecran si sa te bucuri de acele privelisti de vis.
O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Interesant și realist gândul tău, Ștef- viațá la țáră creează un fel de siguranță!
RăspundețiȘtergereChiar ai dreptate!
Eu stau puțin la țară- cu toate astea, acolo simt libertatea în forma ei frumoasă, o armonie cu tot ce este în jur. Când plec, îmi doresc să treacă mai repede timpul, să pot reveni..
Gânduri bune, draga mea!
Fiecarte loc are farmecul sau.
RăspundețiȘtergereImi place la tara.Am trait si traiesc la tara.Nu ma plang.Incerc sa-mi fac viata usoara.
Ma uit la mainile mele,care nu tot timpul arata de invatatoare,cateodata sunt asprite de pamant.
Nu-mi permit sa-mi pun unghii lungi,dar asta nu ma impiedica sa ma simt la fel de cocheta ca si colegele de la oras.Poate am privirea mai senina.:)
Acum,uitandu-ma la crampeiul tau de liniste,ma gandesc ca eu il am in fiecare secunda.Pot simti aerul racoros cu miresme de pomi infloriti in fiecare dimineata.Imi scalda soarele fata si-mi transforma culoarea ochilor in verdele padurii de langa mine in fiecare amiaza,iar seara,pana sa apuce greierasii sa cante imi zbarnaie in urechi zborul bondarilor de mai,sau tantarii ma trimit in casa din gradina.:))
Mereu sunt avantaje.Mereu sunt lipsuri.
Sa ai o zi frumoasa!
Eu aparțin satului. Lumea interioară rezonează cu el, cu locurile care-mi vor fi întotdeauna în suflet.
RăspundețiȘtergereColțul de lume din imaginile de mai sus nu este cel în care mi-am aflat eu personalitatea, el m-a adoptat, eu l-am acceptat.
Îmi place să deretic la țară, nu mă pot așeza într-un loc până când nu este așa cum vreau eu- sunt și țânțari, dau năvală și muștele, vara , mai ales, seara ascult broaștele care au domiciliu stabil în lacul din poză.
Cum ziceam , n-aș putea să trăiesc la țară, decât dacă, printr-o minune, aș ajunge , din nou, în casa mea părintească.
Ar fi o minune.
Seară frumoasă!
Am locuit la tara si visul meu din tinerete a fost sa ma mut la oras. Am locuit intr-un oras, apoi in altul mai mare, apoi in alta tara si in alt oras, dar gandurile mele se ndreapta spre satul parintilor mei si cel al bunicilor, acolo unde a inflorit viata si copilaria mea, acolo unde iarba e mai verde decat oriunde, acolo unde pe iecare ulita ma intampina cate un cunoscut, dand "zua buna" cu drag.
RăspundețiȘtergereSa ai o zi minunata, Gina!
Ai venit, Gabriela!!!
RăspundețiȘtergereTocmai „am, picat „ de la țară- nu/mi lipsește nicio Vinerea Patimilor, fără să merg la mormintele părinților și să-mi văd astfel satul.
Acum sunt liniștită. m-am regăsit în odihnitoarea mea matcă îmbrăcată în miros de iarbă crudă , de pomi, lalele, liliac și albăstrele.
Da,acolo, toată lumea spune „ bună ziua!„ cu tot sufletul!
Îmbrățișări și gânduri bune!