Duminică rece,
tăioasă, anotimp incert.
De ceva timp, fostul cinematograf Modern
a primit numele actorului argeșean Octavian Papaiani.
Afiș mare Pozițía copilului, ce bine că , în sfârșit, pot să văd și eu filmul care a primit Leul de aur.
Trec peste faptul că a
trebuit să alerg pe la câteva magazine deschise duminică- casierul nu are de unde să dea rest, intrăm, te poți așeza
unde vrei, scaune noi, albastre, două domnișoare ronțăie pufuleți, se stinge lumina, suntem vreo douăzeci de
spectatori.//
Am emoții, trebuie să fie un film extraordinar, îmi zic așa pentru mine, m-am bucurat mult când a fost premiat, am văzut-o pe doamna Luminița Gheorghiu în mai multe emisiuni- o actriță sensibilă, persoană absolut naturală, începe filmul, poate n-am auzit eu bine - un conflict virulent, împins până la trivială exacerbare lexicală între o arhitectă bogată, mamă posesiv- bolnăvicioasă și copilul ei, deja, bărbat în toată firea.
Țí-am spus să mai faci un copil, vine răspunsul surorii pragmatice.
Imaginile curg, camera se mută repede- o petrecere mondenă, doamna arhitect tocmai a împlinit treizeci de ani, dar pare de șaizeci, lume bună, elegantă, mâncăruri fine, prezentări de personaje sus- puse, sărbătorita este o pasionată dansatoare, vai, rău le stă doamnelor în etate să se dezlănțuie, este clar- ori dansezi de una singură, pe întuneric, ori te abții, zic așa pentru mine.
Povestea pare ruptă din știrile de jurnal- un stupid accident de circulație, șoferul fiind tocmai fiul bogatei și foarte influentei doamne, o viață strivită brutal- un copil care a traversat printr-un loc nepermis.
De aici curg și nu se mai opresc toate relele unei lumi , căreia nu i se mai acordă nicio șansă de reeducare : intervenții, șpagă, corupție, slabe încercări din partea unor funcționari de a-și face corect meseria, conflicte, telefoane de jos în sus, bani mulți, mașini scumpe, dispreț total pentru viața altuia, eternul conflict mamă/iubită -tu nu ești o femeie frumoasă, nici eu nu sunt frumoasă, pe fondul dorinței bolnave a mamei de a-și manipula fiul- bărbat speriat chiar și de ideea de a deveni tată, umilință, duplicitate, falsificare de probe, trafic de influență, ostilitate, cinism, iubire amenințată, păcăleli, despărțiri, relații mai puternice decât realitatea însăși.
Nu mi-a plăcut filmul.
Poate că am avut prea mari așteptări- Leul de aur!
Când auzi așa ceva, te gândești la o realizare extraordinară, la o temă subtilă, la niște valori ..
Ceva mi-a produs un sentiment imposibil de a fi definit -felul în care filmul propune ruptura legăturii oedipiene/ freudiene, cum o fi vrând să fie, dintre mamă și fiu.
Nu faptul că el pleacă, sugerându-i mamei că s-ar putea să se reîntoarcă sau nu.
Nu asta mi-a creat greață.
Altceva-atitudinea lui față de mamă, bună/rea, cu multe greșeli nerecunoscute, cu poticneli și incapacitate de a-i lăsa fiului libertatea deciziilor.
La cei douăzeci și șase de ani câți are, Barbu,un individ șters, fără pic de preocupare, un fricos, un indecis, alege să-și umilească propria mamă în modul cel mai abject cu putință.
Oare pornografia, în cazul de față, cea lexicală, să înlocuiască tensiunile, trăirile interioare, zbuciumul?
Poate că eu, ca spectatoare, sunt de modă veche, nu mă pot detașa de prezent, de mine însămi.
Am simțit dezgust total.
Oricare dintre cei implicați în realizarea filmului este fiul cuiva. Chiar nu pot spune mai mult.
Ce poate servi ca model în poziția copilului?nu-mi dau seama. Poate doar dacă ar fi să revăd filmul peste ceva timp, cine știe..
Mesajul?
Nu, n-am descoperit niciun mesaj, poate că nu știu să mai citesc printre imagini.
O lume urâtă, prea urâțită ..
De ceva timp, fostul cinematograf Modern
a primit numele actorului argeșean Octavian Papaiani. Afiș mare Pozițía copilului, ce bine că , în sfârșit, pot să văd și eu filmul care a primit Leul de aur.
Trec peste faptul că a
trebuit să alerg pe la câteva magazine deschise duminică- casierul nu are de unde să dea rest, intrăm, te poți așeza
unde vrei, scaune noi, albastre, două domnișoare ronțăie pufuleți, se stinge lumina, suntem vreo douăzeci de
spectatori.//Am emoții, trebuie să fie un film extraordinar, îmi zic așa pentru mine, m-am bucurat mult când a fost premiat, am văzut-o pe doamna Luminița Gheorghiu în mai multe emisiuni- o actriță sensibilă, persoană absolut naturală, începe filmul, poate n-am auzit eu bine - un conflict virulent, împins până la trivială exacerbare lexicală între o arhitectă bogată, mamă posesiv- bolnăvicioasă și copilul ei, deja, bărbat în toată firea.
Țí-am spus să mai faci un copil, vine răspunsul surorii pragmatice.
Imaginile curg, camera se mută repede- o petrecere mondenă, doamna arhitect tocmai a împlinit treizeci de ani, dar pare de șaizeci, lume bună, elegantă, mâncăruri fine, prezentări de personaje sus- puse, sărbătorita este o pasionată dansatoare, vai, rău le stă doamnelor în etate să se dezlănțuie, este clar- ori dansezi de una singură, pe întuneric, ori te abții, zic așa pentru mine.
Povestea pare ruptă din știrile de jurnal- un stupid accident de circulație, șoferul fiind tocmai fiul bogatei și foarte influentei doamne, o viață strivită brutal- un copil care a traversat printr-un loc nepermis.
De aici curg și nu se mai opresc toate relele unei lumi , căreia nu i se mai acordă nicio șansă de reeducare : intervenții, șpagă, corupție, slabe încercări din partea unor funcționari de a-și face corect meseria, conflicte, telefoane de jos în sus, bani mulți, mașini scumpe, dispreț total pentru viața altuia, eternul conflict mamă/iubită -tu nu ești o femeie frumoasă, nici eu nu sunt frumoasă, pe fondul dorinței bolnave a mamei de a-și manipula fiul- bărbat speriat chiar și de ideea de a deveni tată, umilință, duplicitate, falsificare de probe, trafic de influență, ostilitate, cinism, iubire amenințată, păcăleli, despărțiri, relații mai puternice decât realitatea însăși.
Nu mi-a plăcut filmul.
Poate că am avut prea mari așteptări- Leul de aur!
Când auzi așa ceva, te gândești la o realizare extraordinară, la o temă subtilă, la niște valori ..
Ceva mi-a produs un sentiment imposibil de a fi definit -felul în care filmul propune ruptura legăturii oedipiene/ freudiene, cum o fi vrând să fie, dintre mamă și fiu.
Nu faptul că el pleacă, sugerându-i mamei că s-ar putea să se reîntoarcă sau nu.
Nu asta mi-a creat greață.
Altceva-atitudinea lui față de mamă, bună/rea, cu multe greșeli nerecunoscute, cu poticneli și incapacitate de a-i lăsa fiului libertatea deciziilor.
La cei douăzeci și șase de ani câți are, Barbu,un individ șters, fără pic de preocupare, un fricos, un indecis, alege să-și umilească propria mamă în modul cel mai abject cu putință.
Oare pornografia, în cazul de față, cea lexicală, să înlocuiască tensiunile, trăirile interioare, zbuciumul?
Poate că eu, ca spectatoare, sunt de modă veche, nu mă pot detașa de prezent, de mine însămi.
Am simțit dezgust total.
Oricare dintre cei implicați în realizarea filmului este fiul cuiva. Chiar nu pot spune mai mult.
Ce poate servi ca model în poziția copilului?nu-mi dau seama. Poate doar dacă ar fi să revăd filmul peste ceva timp, cine știe..
Mesajul?
Nu, n-am descoperit niciun mesaj, poate că nu știu să mai citesc printre imagini.
O lume urâtă, prea urâțită ..
@MIHAI spune:
RăspundețiȘtergereDoamna, trebuie sa recunosc, suntem depasiti!
De multe ori ma intrebam:
- Cu cine seman eu, asa de mitocan?
Lumea ma contrazice. Zice ca sunt un "domn". Stiu ca nu sunt. Lumea nu a cunoscut-o pe mama.
Din pacate lumea e in declin. Civilizatia a ramas doar o vorba in vant. Iar noi, cei care am cunosut civilizatia reala, suntem ultimii "dinozauri"
Păi dacă este să ne raportăm la dominațía dinozaurilor în ecosistemele terestre, cum spune cartea(circa 160 de milioane de ani) ar mai fi o speranță, așa-i?
ȘtergereDin pacate, nu. Imi amintesc de Sodoma si Gomora. Cam intunecate ganduri. Nu?
ȘtergerePS Exista relatii de incercare de dominare absoluta (ca in film). In toate apare riscul de violenta. E greu de condamnat cel ce raspunde cu un strigat de revolta.
Ștergere(Lasand la o parte faptul ca nu avem dreptul sa judecam!)
Doamne, ferește! ( este răspuns pentru prima observație)
ȘtergereExclus- aici nu este vorba de un strigăt de revoltă, nu.
Filmul trebuie să transmită un mesaj.
Să prezinte realități strâmbe, îndreptându-le. Sau să-l lase pe spectator să găsească soluții morale pentru toate conflictele.
În concepția mea, folosirea celor trei fraze pe care cel născut de ea i le adresează,coboară relația „fiu- mamă ”în „povestea „Sodomei și a Gomorei„.
Aș vrea să vă „aud” reacția, după ce veți vedea filmul.
Am cunoscut o mama posesiva.,Are un fiu extrem de talentat in mai multe domenii pe care l-a fagocitat de mic cu reprosuri si sfaturi moralizatoare ,de a ajuns saracul adolescent fiind sa o si bata.Poate ca tocmai acest aspect,acest tip de relatie care irupe violent si verbal si fizic uneori isi doreste filmul sa il aduca in prim-plan...
RăspundețiȘtergereNu am vazut insa filmul,deci nu pot sa ma pronunt cu adevarat ....
Cred că trebuie să vezi filmul.
ȘtergereN-am negat existența conflictului „mamă- fiu„, nici detalierea acestuia până într-un punct.
De neacceptat mi se pare, tocmai acum, într-o societate atât de bulversată, modul în care este folosit limbajul trivial, ca reacție.
Este vorba despre un film premiat, nu discutăm „știrile de la nu știu care oră„..
Stii ce ma intereseaza pe mine intr-un film,expresia cadrelor,inlantuirea lor,in functie de planuri,unghiuri,lumina,simbol,mesaj dorit vizat la nivel de ansamblu.Si desigur naturaletea,jocul de rol.Scenariul joaca iar un rol fr important.Despre filme cu limbaj trivial ma dezgusta si pe mine,doar daca drama sociala,familiara,individuala este atat de dura,de aspra incat limbajul in sine reprezinta un semnal,un mijloc tematic in sine.Si poate nici asa nu prea sunt de acord,insa din pacate exista si aceasta realitate vulgara,o gasesti pe strada la tot pasul si in multe familii.
ȘtergereStilul acesta dur de un realism expresionist impins pana la grotesc uneori,cu limbaj pestrit,trivial si imagini agresive are si el o sorginte care se pare ca aprins in cinematografia noastra,si nu numai.
Altminter repet,ca nota generala nu este tocmai stilul meu de film.
I
Poate ca filmul este bun pentru o categorie care se regaseste in el...oamenii sunt diferiti,nu spui tu asta mereu?
Cred că am fost „clară „în ceea ce am spus- ” nu mi-a plăcut filmul„. este opinia mea.
ȘtergerePe mine mă interesează într-un fim: mesajul,simbolistica,personajele, implicarea lor , scenariul și multe alte amănunte pe care „le simt„.
Sunt filme, în care limbajul agresiv trece chiar neobservat, „nu se lipește pe auz„.
În cazul de față, este ceva bolnăvicios.
Cred că putea să lipsească.
Repet- este opinia mea, ca femeie, ca mamă, ca profesoară, ca spectatoare.
Am citit astăzi câteva cronici.
( am văzut filmul fără să fi citit ceva, știam doar ceea ce am postat în urmă cu vreo lună).
Părerile sunt împărțite- unii nu se mai opresc din laude, alții, dimpotrivă, se situează la polul opus.
Nu-mi doresc să determin pe cineva să nu vadă filmul.
Am simțit că trebuie să apăr mesajul artistic al cuvântului,rolul lui în educația etică și estetică.
Că filmul ar trebui să educe, nu?
Exista si o ideologie artistica care nu se vrea a a educa anume...doar se constata o realitate prin mijloace artistice mai mult sau mai putin elaborate,fara a se urmari un anume mesaj tematic,educativ.
ȘtergereIDEOLOGÍE, ideologii, s. f. Totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie. //
ȘtergereSe situează, oare, „ideologia„ dincolo de OM?
Uneori arta nu este decat o forma de constatre,observatie a unui lucru sau fapt.Nu se urmareste o anumita idee,un mesaj dezvoltat tematic elaborios .Poti filma ziua unui om de dimineata pana seara ,exact asa cum se intampla in realitate,la modul cel mai banal.insa cu simt artistic si multa naturalete ,si sa obtii o minunatie de film in care afli mult mai mult mesaj reflectand decat filmand dupa scenariul unui roman remarcabil.
ȘtergereCam asta este cu aceasta ideologie.Ideea ,da este dincolo de oameni ,nu noi o cream ,noi o descoperim.Cum spunea Picasso,"eu nu caut ,eu gasesc"
Dar
ȘtergereAcesta este rostul adevărat al artei: ea are să ne înalțe unde înșine prin noi nu ne putem ridica. Ioan Slavici.
Nu știu dacă să-l văd sau nu. N-aș petrece 2-3 ore din timpul meu liber, după ceea ai scris.
RăspundețiȘtergereAi un argument care să mă facă să-l văd?
Camelia,
ȘtergereS-ar putea ca eu să fiu subiectivă.
Trebuie să vezi filmul, să ai opinia ta.
Am explicat ce m-a dezamăgit total.( este blând verbul)
A fost un moment în film, când această mamă, în obsesia ei malefică, număra banii, îi punea în plicuri, cu destinație clară.
Atunci, i-am plâns de milă, avea în gesturi,ceva care m-a trimis cu gândul la „Mara” lui Slavici.
Ceva total diferit
„Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună, ea scoate săculețul, ca să facă socoteala. Niciodată însă ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru toată viața. Scăzând dobânda din capete, ea pune la o parte banii pentru ziua de mâine, se duce la căpătâiul patului și aduce cei trei ciorapi: unul pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică.
Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună fie și măcar numai câte un creițar în fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros se împrumută pentru ziua de mâine.
Când poate să pună florinul, ea-l sărută, apoi rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă, stă pe gânduri și începe în cele din urmă să plângă.”
Eu fac parte din generatia de trazit sau cel putin asa ma simt.
RăspundețiȘtergereInaintasii mei(ultimii "dinozauri),cand orice remarca grosolana era condamnata si generatia tanara(cea de azi)cand parca te faci remarcat,auzit numai daca folosesti un limbaj,un comportament mult prea nepotrivit.
N-am vazut filmul,deci nu comentez.
Ai povestit filmul asa cum l-ai perceput tu,iar faptul ca tu esti un om extrem de sensibil,iubitor de frumos nu ti-a ingaduit sa simti filmul asa cum poate l-au simtit unii critici.
Imi place comparatia cu Mara.Poate asta si e mama ,dar pentru o alta lume,mult mai meschina.
Seara frumoasa!
Angi,
ȘtergereSă nu se înțeleagă că „țin partea „acestei mame.
Nicidecum.
Ceea ce mi se pare total nepotrivit în acest film este modul în care CUVÂNTUL urâțește lumea.
Trebuie să vezi filmul.
Aș fi dorit să aflu părerea cuiva care l-a văzut.
Seară frumoasă și ție!
Buna seara, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereEu nu am vazut filmul, in schimb, l-au vazut cativa colegi ai mei si nici ei nu au fost incantati de el. La fel au spus si ei ca filmul n-are niciun mesaj si ca parca sunt cuprinse in el clisee din stirile de la ora 5. Bine spune o vorba inteleapta " la pomul laudat sa nu mergi cu sacul". Putin mi-au povestit despre ce este vorba in film si mi-au sugerat sa-l vad, pentru a-mi face o parere, acum chiar nu ma mai tenteaza sa-l vad defel. La cat de bine ma cunosc, sunt convinsa ca nu-mi place.
Mie imi place armonia in familie, iar legatura dintre copii si mama sa fie una cat mai placuta amiabila, de intelegere. Sunt convinsa ca n-as fi ramas in sala pana la final.
Imi pare rau sa spun acest lucru.
Am revazut un film care mi-a ramas in suflet, un film exceptional "The Blind Side (2009)"- avand-o in distributie pe Sandra Bullock si Quinton Aaron, eu l-am vazut pe http://www.filmeonline.org/ sau poate il gasiti in alta parte. Mi-a placut enorm de mult iar in cazul in care nu l-ati vazut, doamna Gina, eu vi-l recomand cu multa bucurie.
Eu va doresc o seara minunata, doamna Gina, cu mult drag! :)
Ștef,
RăspundețiȘtergereÎn lumea asta, nu sunt doar lucruri bune și oameni perfecți. Există, cum bine știm, ființe rele, acaparatoare, posesive.
În concepția mea, filmul continuă să fie un mod de a EDUCA.
Este clar- filmul „culege„ relele lumii în care trăim.
Bun.
Și ce face cu ele?
Cărțile,filmul, teatrul problematizează- cel care „gustă „actul artistic trebuie să primească niște mesaje, niște direcții, care să-l facă mai bun, mai frumos pe dinăuntru, să-i cultive acea parte din sine pe care nu și=o cunoaște,
Trivialul, agresivitatea, cinismul, zdrobirea cultului pentru anumite simboluri sunt „surse„ de zdruncinarea a echilibrului , și așa, fragil al vieții.
Sunt revoltată că MAMA , în acest film, după ce este „arătată„ în toată slăbiciunea ei , urmează să fie zdrobită simbolic.
Mulțumesc frumos pentru sugestie!
Seară bună îți doresc,
Să -i