Numai cascadele-și Shakespeare-îți dau senzații de cosmogonie.
Din ele se ridică o muzică atât de brutal infinită, că, prins în mrejele ei, îți pare a asista din veșnicie la începuturile fără de sfârșit ale lumii.Și-ți pare rău să crezi că timpul s-a urnit de mult..
Lacrimi și sfinți, pagina 180
EMIL CIORAN,
8 aprilie 1911, Rășinari /20 iunie 1995,Paris
O suta doi ani de la nastere. Un nume desore care nu se vorbeste. Tipic.
RăspundețiȘtergereBa da, se vorbește! la tribunal-
RăspundețiȘtergerehttp://videonews.antena3.ro/video/romania/secvential-cioran-tarat-la-tribunal.html
Imi plac foarte mult amandoi,,,doi dintre marii grei ai culturii si spiritualitatii noastre!
RăspundețiȘtergereTristetea lui Cioran si credinta lui Tutea...o Doamne ce lumi diferite si totusi cat adevar tainuiesc amandoua!
Da, atât de diferiți, dar împreună!
RăspundețiȘtergereCiteam undeva că Cioran îl numea pe Țuțea„ geniu al vremurilor noastre„, adăugând că dacă ar fi avut șansa să ajungă la Paris,și-ar fi făcut o faimă mondială.
La rându-i, Țuțea îi scria că ar vrea să se vadă cu el și cu „ doamna lui„, undeva unde nu sunt oameni.
Și ceva foarte simpatic, dar și tragic, în același timp- îi sugera lui Cioran să-i cumpere garsoniera din centrul Bucureștilor , că poate îi va folosi vreodată..ideea era că nu voia să moară chiriaș.
Ce zici de asemenea Spirite?
Stiu ca erau fascinati fiecare de personalitatea celuilalt.Tutea il considera "destept Doamne,foarte destept" dar regreta ratacirea sa intr-o lume a metafizicii pure,fara acel razem si capatai dat de credinta in Iisus Hristos.Daca s-ar fi intalnit, i-ar fi insuflat poate mai multa credinta.Ar fi fost fantastica o discutie dintre cei doi ,polemizand diverse teme din incidenta atat de diferita a trairilor cunoasterii lor atat de dense si sclipitoare.
RăspundețiȘtergereDacă aș avea tihnă,(și răbdare)i- aș citi în paralel.( aș reciti, pentru că am gustat câteva dintre cărțile lui Cioran, n-am citit Țuțea, doar l-am ascultat)
RăspundețiȘtergereȘtii cum aș citi-”Între Dumnezeu și neamul meu„față în față cu ”Ispita de a exista „ și„Amurgul gândurilor„.
Ce oameni extraordinari! atât de diferiți, dar PRIETENI!