Albert Camus
Încercând să răspund întrebărilor despre cum se înscriu copiii în clasa 0, m-am întors la o carte dragă, scrisă de Camus, nu contează titlul, eu îi iubesc toate cărțile:
Un copil nu reprezintă nimic în sine, ci părinții lui îl reprezintă.
Prin ei se definește el însuși, prin ei este definit în ochii lumii .
Prin ei se simte el judecat cu adevărat, adică judecat fără drept de apel..el nu poate ști că meritul e mai mic, odată ce ai devenit bărbat..
pentru că ești judecat, bine sau rău, în funcție de ce ești și mult mai puțin în funcție de familia ta,
întrucât se întâmplă chiar ca familia să fie judecată, la rândul ei după copilul ajuns bărbat..
Tu ce spui?
Azi Teddy a venit cu mine pana la scoala.Era deja intuneric.Imi trebuiau niste hartii(bata-le norocu:)).S-a pus in banca unde a stat patru ani.Era chiar langa soba.Isi aducea aminte ca de multe ori ii era prea cald,dar nu-i spunea nimic d-nei invatatoare.De rusine.Rabda.
RăspundețiȘtergereIn clasa aV-a l-am inscris in acea clasa doar pentru ca o iubea pe d-na diriginta.Iubea si limba engleza.Nu-mi pare rau pentru ca si acum le iubeste pe amandoua(si limba si pe d-na profesoara.:))
In grupa 0,dupa mine,copilul putea foarte bine sa ramana in grupa lui de gradinita.
Iar au dat peste cap tot ce inseamna cursivitate in invatamant.Pacat.
Sigur,produsul final-barbatul/femeie conteaza.Cate bariere are acel copil de trecut pana sa devina intreg?
Seara frumoasa!
Bună dimineața, Angi! și să-mi ierți, te rog frumos întârzierea..
RăspundețiȘtergerePentru mulți copii, așa cum sunt ai tăi, „rușinea „înseamnă pudoare. o să deschid o paranteză: părinții noștri, oameni simpli, cu Dumnezeu în suflet, ne-au crescut cu acest simț extraordinar al RUȘINII, iar o să deschid o paranteză- prin livezi creștea o floare albă cu stamine roșii-era floarea rușinii..despre ea, bunica avea o poveste..
Încerc să închid paranteza/ Sau parantezele.
Copilul de ieri se rușina în fața adultului- adică nu îndrăznea să ”întoarcă vorba„, nici să spună”nu„, adultul tânăr avea un respect organic față de cel vârstnic( îmi amintesc primii mei ani de profesoară, prrintre doamne și domni cu părul cărunt, ce armonie! ce discuții frumoase..a trecut vremea, alte îndeletniciri, alt mod de a privi și aborda lumea..
Un fost elev, astăzi inginer serios, îmi scrie pe fb..mă emoționează, împletindu-și amintirile cu ale mele..ieri mi-a transmis , la postarea despre care vorbim un discurs, al cărui mesaj ar fi: Dacă tata și mama mă abandonează, Dumnezeu mă ca culege„..așa am interpretat eu Psalmul 27.
O zi frumoasă, fată dragă!
p.s. urmărește aici, arată-i și lui Teddy
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=AeBzvgewgsc&feature=youtube_gdata_player