motto:Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.
Giacomo Leopardi,
unul dintre marii poeți și gânditori italieni, secolul al XIX-lea.
Îi plac diminețile
curate, clătitele cu brânză, păpușile cu pantofiori roz, cățelul cu urechi
pleoștite, păsările din ograda bunicilor.
La trei ani, completa
puzzle din poveștile lui Andersen.
A împlinit cinci ani.
Mămicii ei, o pistruiată simpatică, nu i-a
plăcut prea mult cartea, în penultima clasă de liceu a fugit cu un avocat.
Zadarnic au implorat-o colegele să nu facă pasul, nimic nu a contat, nici zbuciumul mamei,
nici amenințările tatălui întors rapid din
Spania.
Cu chiu cu vai, căsnicia a ținut trei
ani.
El a găsit altă liceană. Top –model.
Fetița a rămas lângă mamă.
Nu le-a fost ușor deloc.
O verișoară a
învățat-o să lucreze pe calculator, să completeze facturi, să facă bilanțul.
S-a angajat. 1500 de lei pe lună, masa de prânz, grădinița fetiței , transportul, șefa, s-o pui la rană, o Doamnă !
Deunăzi, i s-a plâns că nu știe cum să găsească și ea pentru copil o
școală bună, cu o învățătoare și mai
bună .
Clasa 0.
Așa se fac înscrierile, cu un an înainte.
Este
bătălie mare pe învățătoarele bune.
Nu
ai relații, îți dă copilul la cine se nimerește.
Șefa a căutat în
agenda cu scoarțe roșii.
A avut noroc.
Doamna pe care o știa de la unul dintre băieți are
o colegă.
Foarte bună!
I-a dat numele și
numărul de telefon.
Are mari emoții.
Vocea de la capătul firului este foarte interesată:
-Unde locuiește fetița?
-La..
-La casă ?
-Nu, vine imediat răspunsul..cu chirie, la bloc.
-Cu ce se ocupă părinții?
-Știți, sunt separați de aproape doi ani, răspunde
neinspirat șefa, tată-său a plecat cu o
tipă, mama este salariata mea.
-Doamnă, revine după
ceva timp vocea, colega mea este mult
prea solicitată, încercați la o școală (mai de) cartier.
În cămăruța ei, fetița își aliniază păpușile pentru
ascultare.
Când va fi mare, o să se facă învățătoare!//
tu ce spui?
