cum stăm în fața toamnei muți..

Vară de noiembrie, de Lucian Blaga

 Iubito-mbogăţeşte-ţi cântăreţul, 
mută-mi cu mâna ta în suflet lacul, 
şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul,
 dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.

 Cum stăm în faţa toamnei, muţi,
 sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gând. 
Solar e tâlcul ce tu ştii oricând
 atâtor lucruri să-mprumuţi. 

 O, lumea, dacă nu-i o amăgire, 
ne este un senin veşmânt. 
Că eşti cuvânt, că eşti pământ,
 nu te dezbraci de ea nicicând. 

O, lumea e albastră haină, 
în care ne cuprindem, strânşi în taină, 
ca vara sângelui să nu se piardă,
 ca vraja basmului mereu să ardă.