joi, 8 mai 2014

fluturii numara clipe,

 nu ani, si totusi au timp destul..Rabindranath Tagore

Trandafiri galbeni pentru Olguta

 A fost odata o fetita..ce ochi iscoditori, in  culoarea castanelor coapte, ce codite, grijuliu impletite in cate  trei suvite!
Ce mers vioi, ducand
geamantanul doldora de vise, revarsate printre bluze albe, prosoape si cearsafuri, ordonate ostaseste  de mana harnica a iubitoarei sale  mame!
 Se rostuisera acolo, bine inchise,  si cateva borcanele de miere, in care degetele aceleiasi bune mamici  presarasera miez de nuca!
Ce delicii!
Asa ne-am cunoscut mai bine, Olguta si cu mine:  ea venea de la Crovu, eu de pe celalalt mal al Argesului, de la Ungureni.La cei  paisprezece ani ai nostri, aripile ne cresteau direct din suflet,  luam viata in piept, cutezatoare, pline de curaj, temerare!
In internatul de peste pasarela, in seri scaldate intr-un farmec special, la capatul unor zile incarcate de emotii, pricinuite  de nenumarate extemporale, teze si ascultari, mai ales, la  chimie si la fizica, ne faceam loc printre rafturi si valize si deschideam  geamantanele cu bunatati, mirosind a gutui  si a struguri.
Ne rasfatam, mancand pe saturate, povesteam cate in luna si in stele, invatam cantece noi, de pe la alte colege, pana venea ora stingerii..
Dimineata de dimineata, traversam neobosite pasarela, in drum catre scoala, numarand zilele, in asteptarea  doritelor sambete, aducatoare de   reuniuni sau de  invoiri  acasa; urma  inghesuiala din  rata sau , de multe ori, mersul  pe jos, printre  fantasticii aluni ai  padurii Nuciteanca.
Erau  fascinantele noastre odisee de visatoare liceene!
Am impartit , impreuna cu  alte bune colege si prietene, emotiile fiecarui an de liceu.
Ce perseverenta! Cata ambitie!
Olguta nu voia sa-si dezamageasca iubitorii-i parinti, care au inconjurat-o cu atata dragoste!
Si nu si-a dezmintit niciodata angajamentul!
Anii au fugit ca vantul, a venit bacalaureatul, fiecare si-a ales cararea dorita, Olguta a urmat Agronomia,  eu- Filologia, ne-au dus  chemarile si  pasiunile, care incotro...
La intaia noastra revedere-trecusera , deja, 15 ani, de la bacalaureat- Olguta pastra acelasi  ras zglobiu, acelasi farmec  al unei robuste pofte de viata- sotie indragostita si mama, ce mama! mereu mult iubitoare, mereu neobosita!
Ce emotii a avut la deschiderea catalogului, pentru ca sotul ei voia sa-i afle notele..si  a avut serioase motive sa se mandreasca!

S-a intamplat , ca exact in urma cu doua luni, de Ziua Femeii, sa ne adunam opt colege, undeva, in Bucuresti.
 Aceeasi fermecatoare Olguta, exuberanta si hazlie;  ce psihologie rafinata, ce mod special de a -i juca suferintei feste!
 Mandra ca are o iubitoarea fiica, incalzita de grija pe care i-o poarta, daruindu-i alinare, mangaire, tandrete..
Incerc sa nu plang.
 Olgutei nu-i placea tristetea, adora muzica, voia ca lumea sa se bucure,  am aflat mult prea tarziu  ca iubea trandafirii galbeni.
 Fie ca petalele lor sa-i parfumeze drumul printre stele!

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trait şi n-am ştiut.
Rabindranath Tagore//

Sa-ti fie calea senina,in drumul tau neobosit, Olguta! 



9 comentarii:

  1. toma constantin8 mai 2014 la 15:04

    Cata tristete in evocarea ta ! Si , paradoxal , cata bucurie ! Bucuria de a ne face "partasi" la frumusetea relatiei pe care ai avut-o cu Olguta !! Sa fii convinsa ca Olguta (imi permit sa-i spun asa , stii de ce ) a citit prima gandurile pe care le-ai exprimat si iti multumeste ! Bunul Dumnezeu sa-i dea odihna vesnica !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am cunoscut o Olguta vioaie, deschisa, joviala, puternica, foarte serioasa.
      Am pierdut o prietena adevarata.
      Am primit cea mai limpede lectie de viata.
      Dumnezeu sa o ocroteasca!

      Ștergere
  2. Amintiri pretioase!
    Nimic si nimeni n-o sa le stearga din sufletul tau,Gina.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi, asa este!
      Astazi , ne-am regasit multi colegi de clasa si de promotie cu Olguta.
      Pentru toti, ceea ce am trait in cateva ore- povestind, ascultand, participand la una dintre cele mai frumoase slujbe din cate am ascultat vreodata, lectia pe care am primit-o are o mesaj clar-Olguta a fost un OM de mare noblete!

      Ștergere
  3. Zice Scriptura aşa: „tot trupul ca o haină se învecheşte, ca frunzele cele ce înverzesc în copac des, unele cad, altele răsar; aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi altul se naşte”.
    Noi oamenii, într-un zbucium inestetic de supravieţuire, am putea privi la felul în care natura îşi trăieşte viaţa, căci ea moare în culorile prezentului (mereu continuu) spre a reînvia în alte culori, ale speranţei, ale veşniciei.
    Slujba de azi, chiar dacă a fost una de înmormântare, a fost o slujbă în care nădejdea revederii în slava învierii a fost punctată la fiecare cântare şi rugăciune, şi, mai mult, gândul celor prezenţi mi-a arătat cât de importantă este compasiunea în astfel de momente, cât de puternic omul în faţa morţii, chiar dacă în acestă inegală luptă uneori se varsă atât de multe lacrimi.
    Dumnezeu să o odihnească în pace!

    RăspundețiȘtergere
  4. Parinte,
    Ma inclin in fata cuvantului dumneavoastra!

    V-am ascultat astazi, in cea mai frumoasa cantare inaltata intru intoarcerea in lutul matern, ca o forma de implinire a armoniei cosmice!
    Ma simt mai bogata!
    In trenul care ma aducea catre casa, am privit campurile- atata verde!
    Si macii!
    Palpairi scanteietoare peste tot: la margine de lan, printre maracini, pe langa sinele de tren.
    Vii lacrimi rosii! atat de simple, atat de nobile!
    Natura isi implineste nestinghetita cursul..
    Am avut asa, un fel de tasnire a gandului ca Olguta isi implineste drumul ei de fiinta dedicata Pamantului, ca sursa permanenta a intretinerii vietii.
    Si daca Dumnezeu a chemat=o acolo sus , in luna cand natura isi leaga rod, iar florile incuneaza marele circuit al vietii, asta ar fi pentru ea un dar special. Si pentru noi, cei care am iubit-o si am respectat-o , o mare bucurie.
    Fie-i tarana usoara!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cornelia STEFANESCU16 iunie 2016 la 16:31

      DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA !Regret mult ca nu am fost prezenta !La ultima intilnire cu ea am vorbit foarte mult ! Imi doream mult ca la intilnirea din 11 iunie 2016 familia AGHELINA sa fi fost completa !

      Ștergere
  5. Cornelia ETEFANESCU16 iunie 2016 la 16:14

    Fie-i tarina usoara ! Regret mult ca nu am fost prezenta ! La ultima intilnire cu ea am vorbit mult !Imi doresc sa mai pot continua conversatia inceputa pe 11 iunie 2016 !

    RăspundețiȘtergere
  6. Vezi tu, Cornelia, draga mea colegă de bancă din primii ani de liceu, cât de important, cât de greu de înțeles este, câteodată, să poți avea răbdare și răgaz pentru cineva.
    Mereu alergăm.Acum chiar nu pricep către ce.
    Ne-am adunat opt dintre noi de mărțișor, în 2014, la București.
    Peste fix două luni, sufletul Olguței zbura...

    RăspundețiȘtergere