miercuri, 14 ianuarie 2015

”Tot așa-i dacă se comandă mașinistului


să facă icoane și zugravului  să facă mașine.„
Cine voiește  să învețe mult trebuie să învețe multe!

Mihai Eminescu,
„Publicistică, Instrucție și educație”, pagina 1041//
Cel puțin  de două ori pe an, mă aplec cu  tot sufletul între paginile a trei cărți, pe care le iubesc pentru tot ce sunt; în ele se adună,  după mintea și simțirea mea,  ceea ce avem  noi mai bun și mai frumos:EMINESCU.
Trei cărți realizate de Academia Română, 3525 de pagini adevărate, frumoase, fine, lucioase, parcă  vii, cu suflet, cu glas!

Recitesc poezii învățate pe la  zece/unsprezece ani, altele descoperite în timp, buchisite la seminare, răscitite, mereu  noi,  alt adevăr, inima are legile ei, mintea le cerne, profundă, senină,  încărcată  în alte noi sensuri, semănând  cu umbre de nori și de valuri, culori și mesaje.

Nedeslușită încă, plină de cuget, mereu nouă, Poezie!

Greșim  dacă, din comoditate sau din ce știe ce alte metehne, când spunem Eminescu, ne oprim doar la poezie și, rareori la proză. Eminescu înseamnă mult mai mult!

Tocmai am citit pe pagina de fb a prietenei mele, jurnalista Cati   un articol despre un subiect cu ferestre mereu larg deschise, un subiect despre școală.

Am dat fuga la  însemnările revizorului școlar, Eminescu, eminent jurnalist.

În al treilea volum  de Opere, la capitolul ”Educație și învățământ„ sunt două excelente articole, pe care ar trebui să le citească toți acei care   spun că  slujesc ȘCOALA. 

„Instrucție și educație”

”Dascăli  buni și dascăli  răi”.

Am ales  câte un  fragment din fiecare:
”De mult aud lăudându-se inteligența estraordinară a românului, deși poate nimic  nu-i mai  neadevărat  decât această laudă. Căci  pe ce se bazează o asemenea supoziție? 
Un popor, căruia   ăi este silă de orice muncă științifică, a cărui prisos de inteligență se consumă în  lucrarea   cea mai ușoară a minții omenești, în suduituri sau ridicate în cer a guvernanților săi, nu poate fi numit un popor inteligent,
Ceea ce au produs însă  această iluzie sunt două lucruri:
1. Lipsa de  naivitate în copii, cari sunt  în genere prematuri prin lucrurile ce le-au văzut  în casele părintești și cari nu se potrivesc cu vârsta lor în clasele avute; în  clasele mai de jos,  sărăcia  părinților, hrana  și îmbrăcămintea rea,  iarna lipsa de căldură, care  trezește înainte  de vreme  în copil  instinctul  conservării și-i dă acel ochi  bătrânesc și serios pe care îl au animalele espuse a se hrăni singure înainte de vreme.( nevoia  învață minte pe om)
Pe câtă vreme creierul, organul  minții, nu este pe deplin crescut, această  creștere o împiedică prin întrebuințarea prea timpurie a lui, pe când îi mânz.
 Însă nevoia  părinților înhamă prea devreme atât puterea fizică cât și cea  intelectuală a copilului, încât iese din el  o închircitură,  o ființă bătrână înainte de vreme,  căreia  îi este   în urmă  lene  și a munci și a gândi.....
2.  Sistemul  instrucției noastre, neîntemeindu-se pe priceperea obiectelor   predate, ci pe memorarea de reguli   abstracte și de cuvinte, copilul nu are niciodată acel repaos al creierului, care  consistă tocmai în întrebuințarea sau  simultană, sau  consecutivă, pe rând a facultăților.../
Îl poți  contrazice??
Dascăli buni, dascăli răi
”Ce am zice  despre un dascăl care, departe de a pune  pe elevii lui să cugete singuri și să rezolve probleme  de aritmetică, de geometrie, de fizică, de limbi latină ori greacă, ar veni și le-ar da  rezultatul gata   al operațiunilor matematice, traducerile gata din  latinește și grecește și ar face-o asta zilnic fără să observe sau fiindu-i cu totul indiferent dacă elevul învață ceva sau nimic„
Rău dascăl  am zice...„  
Răul trebuie scos din rădăcină, spunea   jurnalistul.
 (trecut-au anii... dar câți or să mai treacă?)

10 comentarii:

  1. Multe lucruri invat eu de la tine,Gina !

    N-as avea curaj sa-l combat si nu ca e cine e ci pentru ca multe adevaruri spune.

    Cat despre cum e meseria asta a noastra...acum fac fise la o materie,acum la alta,acum la o clasa,acum la alta.Incerc sa nu fiu "liniara" in predare dar sa indrum suflete tinere pe o linie dreapta.

    Maine incep ziua cu un concurs pe tema Eminescu...poezii,desene.
    Seara frumoasa ,dascal bun!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mult succes mâine, dragă Angi!

    Cumpără-ți, dacă poți, cele trei volume ale Operei lui Eminescu, editate de Academia Română.
    Vei fi mult mai bogată!!

    RăspundețiȘtergere
  3. De la o prietenă:

    În loc de... laudatio.

    Părintele Arsenie Boca şi Mihai Eminescu.
    Ce a spus despre marele român.


    Părintele Arsenie Boca a deplâns viaţa marelui poet Mihai Eminescu, înzestrat de Dumnezeu cu atâta talent. Dacă şi concepţia poetică ar fi unit-o cu concepţia de viaţă creştină, ar fi suferit mai puţin în lumea aceasta şi nu ar fi trecut atâţia ani prin iad, era de părere Părintele Arsenie. Dar prin evlavia pe care a avut-o la Maica Domnului, se mângâia şi uneori se refugia la mănăstire, cu prietenul lui de suflet, scriitorul Ion Creangă, care avea seminarul de teologie de la Mănăstirea Neamţ.

    Şi totuşi, Eminescu, prin Maica Domnului, a avut parte înainte de moarte de Sfânta Împărtăşanie, după însemnarea care a rămas pe o carte veche de cult.

    Rugămu-ne-ndurărilor
    Luceafărului mărilor
    Din valul ce ne bântuie
    Ne apără, ne mântuie!
    Privirea-ţi adorată
    Asupră-ne coboară,
    O, Maică Preacurată
    Şi pururea Fecioară, Marie.

    Noi, ce din mila Sfântului
    Facem umbră pământului,
    Fii scut de izbăvire
    Şi zid de mântuire!
    Din neguri te arată,
    Senină, dulce clară,
    O, Maică Preacurată
    Şi pururea Fecioară, Marie.”

    RăspundețiȘtergere
  4. Eminescu era ateu...ceea ce nu inseamna ca Dumnezeu nu-l iubeste,ori ca nu va avea parte de mantuire.

    Nu-mi plac mediile astea crestine de astazi care nu accepta faptul ca nu avea tocmai ceea ce se numeste o viata religios-crestina ,dar care pentru cateva poezii religiose si insemnari il considera crestin,credincios.
    Eu vad un razvratit romantic,un poet de geniu,un spirit justitionar,laic prin excelenta. Detest cand unii vor cu orice pret impune altora ceea ce vor ei !
    Ca si in cazul lui Einstein .Au tinut mortis crestinii sa arate ca este credincios,ceea ce el a infirmat categoric intr-o scrisoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. https://secareanu.wordpress.com/2013/08/26/mihai-eminescu-rugaciunea-catre-maica-domnului/

      Ștergere
  5. Adresa are avertisment,conexiunea nu este privata ,se pot fura date,etc
    Dar stiu poezia, si mai sunt cateva.Subiect analizat nu demult...pana la duhul credintei si calitatea de crestin ,sa avem pardon e cale lunga.Cati pictori nu au pictat si ceva iconite in viata lor?Sa deducem ca sunt credinciosi?...

    RăspundețiȘtergere
  6. Cine voiește să învețe mult trebuie să învețe multe!
    Greșim dacă, din comoditate sau din ce știe ce alte metehne, când spunem Eminescu, ne oprim doar la poezie și, rareori la proză. Eminescu înseamnă mult mai mult!

    Am punctat doar două fărâme din bogăţia articolului tău. O zi bună, de la Vrancea! Cu preţuire.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mulțumesc, Elena!

    Aceleași bune gânduri!

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumim de invitatie ! O invitatie face cat un roman .

    RăspundețiȘtergere
  9. Și eu vă mulțumesc, domnule profesor!
    Ne adună aceleași gânduri: dragostea pentru Poetul Neamului!

    RăspundețiȘtergere