”Tot așa-i dacă se comandă mașinistului

să facă icoane și zugravului  să facă mașine.„

Cine voiește  să învețe mult trebuie să învețe multe!

Mihai Eminescu,
„Publicistică, Instrucție și educație”, pagina 1041//
Cel puțin  de două ori pe an, mă aplec cu  tot sufletul între paginile a trei cărți, pe care le iubesc pentru tot ce sunt; în ele se adună,  după mintea și simțirea mea,  ceea ce avem  noi mai bun și mai frumos:EMINESCU.

Trei cărți realizate de Academia Română, 3525 de pagini adevărate, frumoase, fine, lucioase, parcă  vii, cu suflet, cu glas!

Recitesc poezii învățate pe la  zece/unsprezece ani, altele descoperite în timp, buchisite la seminare, răscitite, mereu  noi,  alt adevăr, inima are legile ei, mintea le cerne, profundă, senină,  încărcată  în alte noi sensuri, semănând  cu umbre de nori și de valuri, culori și mesaje.

Nedeslușită încă, plină de cuget, mereu nouă, Poezie!

Greșim  dacă, din comoditate sau din ce știe ce alte metehne, când spunem Eminescu, ne oprim doar la poezie și, rareori la proză. Eminescu înseamnă mult mai mult!

Tocmai am citit pe pagina de fb a prietenei mele, jurnalista Cati   un articol despre un subiect cu ferestre mereu larg deschise, un subiect despre școală.

Am dat fuga la  însemnările revizorului școlar, Eminescu, eminent jurnalist.

În al treilea volum  de Opere, la capitolul ”Educație și învățământ„ sunt două excelente articole, pe care ar trebui să le citească toți acei care   spun că  slujesc ȘCOALA. 

„Instrucție și educație”

”Dascăli  buni și dascăli  răi”.

Am ales  câte un  fragment din fiecare:

”De mult aud lăudându-se inteligența estraordinară a românului, deși poate nimic  nu-i mai  neadevărat  decât această laudă. Căci  pe ce se bazează o asemenea supoziție? 

Un popor, căruia   ăi este silă de orice muncă științifică, a cărui prisos de inteligență se consumă în  lucrarea   cea mai ușoară a minții omenești, în suduituri sau ridicate în cer a guvernanților săi, nu poate fi numit un popor inteligent,

Ceea ce au produs însă  această iluzie sunt două lucruri:

1. Lipsa de  naivitate în copii, cari sunt  în genere prematuri prin lucrurile ce le-au văzut  în casele părintești și cari nu se potrivesc cu vârsta lor în clasele avute; în  clasele mai de jos,  sărăcia  părinților, hrana  și îmbrăcămintea rea,  iarna lipsa de căldură, care  trezește înainte  de vreme  în copil  instinctul  conservării și-i dă acel ochi  bătrânesc și serios pe care îl au animalele espuse a se hrăni singure înainte de vreme.( nevoia  învață minte pe om)

Pe câtă vreme creierul, organul  minții, nu este pe deplin crescut, această  creștere o împiedică prin întrebuințarea prea timpurie a lui, pe când îi mânz.
 Însă nevoia  părinților înhamă prea devreme atât puterea fizică cât și cea  intelectuală a copilului, încât iese din el  o închircitură,  o ființă bătrână înainte de vreme,  căreia  îi este   în urmă  lene  și a munci și a gândi.....
2.  Sistemul  instrucției noastre, neîntemeindu-se pe priceperea obiectelor   predate, ci pe memorarea de reguli   abstracte și de cuvinte, copilul nu are niciodată acel repaos al creierului, care  consistă tocmai în întrebuințarea sau  simultană, sau  consecutivă, pe rând a facultăților.../
Îl poți  contrazice??
Dascăli buni, dascăli răi”
”Ce am zice  despre un dascăl care, departe de a pune  pe elevii lui să cugete singuri și să rezolve probleme  de aritmetică, de geometrie, de fizică, de limbi latină ori greacă, ar veni și le-ar da  rezultatul gata   al operațiunilor matematice, traducerile gata din  latinește și grecește și ar face-o asta zilnic fără să observe sau fiindu-i cu totul indiferent dacă elevul învață ceva sau nimic„
Rău dascăl  am zice...„  
Răul trebuie scos din rădăcină, spunea   jurnalistul.
 (trecut-au anii... dar câți or să mai treacă?)

învățământul

este un lucru admirabil, dar e bine  să ne amintim , din când în când, că nimic  din ceea ce merită să  fie știut nu poate fi predat. Oscar Wilde


Ați fost profesoara verișoarei mele. Mă puteți primi și pe mine la meditație? Nu prea  mă simt eu   pregătit, mereu am avut probleme cu  gramatica.

 Am fost surprinsă,  era prima oară când un  copil mă aborda astfel. Vreau să vorbesc cu unul dintre părinți, i-am spus. Seara, m-a sunat mama  lui, care  mi-a spus că are încredere în  alegerea  fiului.

 La început, își făcea temele, punea întrebări, părea implicat. După o vreme, și-a cam pierdut interesul.

-Doamna profesoară, îmi cereți  prea mult. Tata  a construit cea mai tare afacere, are bani  să ne cumpărăm cea mai frumoasă casă din nu știu ce insulă. A învățat  cât să intre în liceu. Facultatea n-a fost o problemă. Asta vreau și eu, orice liceu, de ce adică  să-mi bat capul degeaba, la ce o să-mi folosească mie atâtea  cunoștințe?

Ne-am despărțit  fără  regrete.//

Peste o lună termină liceul.

 L-am revăzut, absolut întâmplător, pe  tată, creatorul imperiului, supărat foc – bacalaureatul este prea greu, doamnă, ce, toată lumea trebuie să fie tobă de carte? Adică de ce să nu intri la facultate  și fără bacalaureat, de ce să nu-l poți  da când îți vine mai multă minte?

 Să vin cu argumente ar fi fost  inutil.

Acasă, am  găsit un email de la o colegă de liceu-
1869,Test de admitere la Harvard

Renumita universitatea americană a dat un anunţ în ziar pentru a atrage cât mai mulţi studenţi.

Din 210 de candidaţi, 185 au trecut testul de admitere.

Subiectele au fost  date publicităţii de The New York, fiind preluate de întreaga presă internaţională.

Acest test este o fereastră incredibilă prin care descoperim ce însemna cândva educaţia de elită din America , notează Good Culture. 
Totuşi, la vremea respectivă, examenul a fost considerat floare la ureche, dat fiind că din 210 candidaţi au intrat 185.
Publicaţia Good Culture a publicat un material intitulat "Poţi să treci examenul de admitere la Harvard din 1869? în timp ce Business Insider a expus subiectele.

Ce trebuia să ştie, în 1869, un candidat la Harvard?

Pe lângă latină, greacă, greacă veche şi geografie antică, candidaţii trebuiau să aibă cunoştinţe semnificative de artimetică, algebră şi geometrie.

Iată câteva dintre subiectele examenului de admitere la Harvard, din 1869

- Reduceţi următoarea expresie la cea mai simplă formă:

(9a2b2- 4b4) (a2- b2) - (3ab - 2b2) (3a [a2 + b2] - 2b [b2 + 3ab - a2])b

- Un om a cumpărat un ceas, un lanţ şi un medalion cu 216 dolari. Ceasul şi medalionul împreună au costat de trei ori mai mult decât lanţul, iar lanţul şi medalionul costă împreună jumătate din cât a costat ceasul. Care a fost preţul fiecăruia?

- Demonstraţi formula pentru cosinusul sumei a două unghiuri şi deduceţi formulele pentru cosinusul dublului unghiului şi cosinusul a jumătate dintr-un unghi..

- Cât reprezintă 50 lire sterline şi 12 şilingi la o dobândă de 8%, la sfârşitul a cinci ani, două luni şi trei zile.

- Descrieţi traseul urmat de Cei zece mii (un grup de mercenari, majoritatea greci, conduşi de Cyrus cel tânăr în încercarea de a prelua cu forţa tronul Imperiului Persan, de la fratele său Artaxerxes II - n.n) sau desenaţi-l pe o hartă.

- Traduceţi în latină: Cine a fost mai ilustru în Grecia decât Temistocle, care atunci când a fost condus în exil nu a făcut rău ţării sale nerecunoscătoare, dar a făcut acelaşi lucru pe care Coriolanus l-a făcut cu douăzeci de ani înainte.

- Gramatica latină : Care sunt părţile principale ale termenilor : cado, cacdo, tono, reperio, curro, pasco , paciscor.

- Precizaţi toate infinitivele şi participiile de la abeo, ulciscor, indicativul prezent pentru fio, indicativ viitor activ şi prezentul subjonctiv pasiv pentru munio.

- Gramatică greacă: Daţi un exemplu de omitere a unuia sau a mai multor sunete într-un cuvânt sau o frază (pentru a face pronunţia mai uşoară). În ce cuvinte accentul vocalei omise dispare cu vocala?

- Arătaţi cum poate fi aflată aria unui poligon circumscris unui cerc, apoi modul în care aria unui cerc poate fi caculată. Apoi demonstraţi că cercurile sunt unul faţă de altul în aceeaşi relaţie precum pătratele razelor lor.

- Pericle: omul şi politica sa.//
p.s.prietena mea zice că nimeni,  absolut nimeni,   n-ar putea rezolva testul Harvard 1869.
tu ce spui?
cum o fi mai bine? 

după douăzeci de ani

Sunt una dintre miile de profesoare din România.
Să spun că mi-am făcut meseria cu pasiune și dăruire, peste  35 de ani?
Să mă laud cu notele obținute la examenul de stat/ licență/grade didactice/ concurs de intrare în oraș?
N-o voi face!
Voi spune doar că generația mea a avut parte de multe și dificile examene. Și   de concursuri, la sfârșitul cărora nu se iscau motive de distracție , prin culegerea de perle. 
Intrarea în facultate era o selecție riguroasă, pentru un loc  la oricare dintre formele învățământului superior/militar/tehnic/sanitar,  numărul concurenților,   pe un loc,   era  de,  cel puțin, 10.
Nu era perfect, ziceau unii, era foarte dificil , adăugau alții.
Nu știu dacă există școală perfectă, poate  că nordicii au găsit cheia succesului școlar!
Între amintirile mele,   din anii de liceu și de facultate, două îmi sunt foarte dragi- în clasa a X-a , ne-a vizitat școala profesorul și scriitorul, Păun Stelian. Mă uit cu nostalgie  la   cartea  primită,  Pământ sălbatic,  cu autograful  Ministrului Învățământului
 Peste câțiva ani, ca studentă, am oferit flori  unui celebru matematician și eseist, Mircea Malița,  conducător al  ministerului  care astăzi este Cenușăreasa  societății.
Da, atunci și încă mulți ani după aceea , cuvântul  școala se  putea scrie cu majusculă!
 De ceva timp, se discută peste tot soarta învățământului românesc, cu și fără argumente. Mulți își dau cu părerea, chiar dacă , în esență, nu spun nimic. Concluzia lor ar fi   că toate relele,  care par a nu se mai termina,  au legătură cu școala.
Într-un fel, au dreptate. Casa, familia, societatea, școala formează oameni.
  Profesorii nu  sunt la fel, cum  nici  toți copiii  nu sunt la fel de preocupați/inteligenți/încurajați/determinați.
Ceea ce se petrece la noi este mult prea complicat, ca să putem identifica RĂUL într-un singur punct, într-o singură latură a vieții. Răul s-a extins, a îmbolnăvit societatea . Probabil că ar fi necesară pregătirea unei  operații,  fără anestezie,  de sus până jos.
Poate!
Am ajuns într-un punct extrem de dureros.

Cu două zile în urmă, am primit pe mail o scrisoare- scrisoarea unui elev revoltat. 
Poate că mulți au citit-o, deja .
Pe un post de televiziune, aseară , s-au comentat  fragmente, în prezența  multor ziariști și oameni politici.


Scrisoarea  este următoarea-
"Generatia ratatilor! Generatia etnobotanistilor! Generatia idiotilor! Generatia facebook! - asa ne catalogheaza mass media si opinia publica din intreaga tara in zilele acestea pe toti care am dat Bacalaureatul - eu le spun doar atat - RUSINE! Rusine tuturor!

Rusine pentru ca ati ajuns sa dati vina pe o generatie crescuta de voi, aratata cu degetul acum tot de catre voi! Rusine sistemului care ne-a crescut! Rusine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani incoace! Rusine noua, voua, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMaNIEI!

Am ajuns dupa 20 de ani de spaga, de modele gen Becali, Talmacean si Bianca Dragusanu, de invatamant prost manageriat, de legi prost facute sa profite cei puternici, de facultati pe pile si pe bani din care au iesit generatii intregi de dascali care ne-au educat pe noi, cei idioti si fraieri cei care ne aflam acum in aceeasi oala, indiferent daca ne-am luat sau nu BAC-ul, am ajuns la o limita!

Nu mai suportam! Refuzam sa credem ca suntem o generatie pierduta! Suntem defapt prima generatie care va fi sacrificat cu folos, si asta deoarece ne-am saturat de ce se intampla in tara asta! Totul trebuie sa inceteze! Pentru asta vom iesi in strada si vom cere dreptate! Cerem ajutorul oamenilor corecti, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toata lumea este acum socata de rezultatul Bacalaureatului si implicit de invatamantul romanesc. Ohh, dar ce surpriza! Cat de neasteptat! Ce soc! INCREDIBIL! SENZATIONAL!

Adica din acesti copii care din `99 pana acuma li s-a schimbat programa de n`spe ori, care au intrat la liceu sa dea bac din geografie si s-au trezit in a 12-a ca dau din fizica, acesti copii care au vazut zi de zi la televizor cum este incurajata prostia si incultura alaturi de baieti cu bani facuti fraudulos inconjurati de curve semi-imbracate in direct la televizor, acesti copii batuti de soarta ca s-au nascut intr-o tara ca asta, o tara in care e mai important ce chiloti are Crudu decat rezultatele sportive si intelectuale ale tarii, acesti copii nu au devenit niste genii eminesciene??? Serios??? Acesti copii nu au intelect nici macar cat Einstein??? DOAMNE! CE NERUSINARE!! Mai nemernici etnobotanisti!!! Cum puteti mai gunoaielor, mai loazelor sa nu invatati si sa intrati fara pile si copiat la facultati cand aveti atatea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adica mai bine stati pe facebook si pe messenger decat sa urmariti modelele oferite la tv???

Adevarul e ca de 20 de ani ne asteptam sa iasa niste flori de nufar in locuri in care nu am aruncat nici macar seminte de urzica! Asta e realitatea! Va uimeste promovabilitatea de la BAC? Dar de cea de la titularizari de ce nu ziceti nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanisti? E posibil sa iei 1.20 la titularizare si sa te mai consideri profesor? E posibil sa iei diploma frauduloasa la Spiru Haret si sa educi apoi generatii intregi? Stiati ca 25% din toti profesorii actuali au studiile facute la Spiru Haret? Sau asta nu e important pentru voi? Stiati ca suntem pe penultimul loc din Europa si la egalitate cu Congo la nivelul invatamantului? Si asta nu de acuma, de un an-doi ci de aproape doua decenii!!! Asadar, de ce va mirati? De ce sunteti indignati? aaaa... aveati impresia ca daca le oferiti parintilor si bunicilor nostrii spectacole tv ieftine si barbare, adevarate sugative de rating, sau daca le cumparati votul si ii mintiti in campanii electorale infinite, noi odraslele lor o sa fim dintr-o data altfel?

Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeti voi! Suntem diferiti! Suntem diferiti prin faptul ca stim sa spunem GATA!Gata cu adevaratele gunoaie din tara asta! Nu va mai merge! Noi avem onoare si demnitate, nu mai suntem niste slugi in fata voastra, iar daca nu vom reusi sa va schimbam, vom pleca din tara, si atunci sa ramaneti voi sa va plangeti de mila! Noi, generatia etnobotanistilor cum ne spuneti voi o sa va aratam ca avem mai mult curaj decat toate generatiile voastre de comunisti la un loc! Reprezentam adevarata forta deoarece noi suntem VIITORUL iar voi sunteti doar niste amarati care vor muri si vor fi uitati de istorie! Voi ati fost PERIOADA NEAGRA din istoria acestei tari si asa veti fi tinuti minte, iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revolta impotriva voastra!"R.I.
p.s. tu ce zici?

cum se mai învață carte

 Zică cine  ce-a vrea să zică, mie îmi plac cei doi domni- Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu.
Îmi place să-i ascult .
Este ceva special în vorba lor, acea rafinată atitudine  , în care vorbele se aștern  fără pretenții, deși, fie vorba între noi, distanța între ei și alții,  care se dau mari cunoscători în toate și în nimic,  este uriașă. 
Nu m-am referit, Doamne, ferește, la persoane de pe aici. Vorbesc despre doamnele și domnii care cred că, fără ei, lumea  și-ar opri mersul.

Ascultându-i aseară pe cei doi filozofi- pentru cine nu știe, este vorba despre emisiunea lor , de pe TVR1, de la orele 18, când , deja, acumulasem destulă revoltă,  în urma unei discuții cu niște colegi- o învățătoare, un profesor de matematică și câțiva părinți de copii școlari-m-am convins  că nu doar eu   văd  cum,  zi de zi,   între  educație și competență,  se adâncește  rapid prăpastia.
Nimeni nu  vine cu  o soluție clară, bună, roditoare.  

Cu niște săptămâni în urmă, vorbeam despre mica mea prietenă, fiica unei unei cunoștințe apropiate, un ghemușor de fată, care,    la cei opt ani și șase luni,   este  elevă în clasa a II-a. 

Joi, bietul copil , de fapt, mai întâi , mama ei, ajunsese la capătul puterilor. Temele pentru a doua zi  erau-șase  probleme la matematică, patru erau , hai să spunem, acceptabile, a cincea solicita multă atenție-  pentru un adult zic .
Fetița, deja,  refuza -sau nu mai putea- să se concentreze.

 Luați , domniile voastre,  o foaie și un creion și  rezolvați  următoarea problemă-

”Dacă adaugi  la suma numerelor de două cifre egale, mai mici „ca„, mă rog, ar fi trebuit să se scrie „ decât„71,  parcă asta mai contează,   diferența dintre cel mai mare număr par  și cel mai mare număr de sute, cât vei obține?

Eu am dat soluția  posibilă, după mintea mea..

 Trebuie să fac niște observații, adică să explic de ce eram revoltată - în timp ce mă chinuiam să-i explic mamei punctul meu de vedere, ea primește un telefon , și încă unul și..tot așa, vreo patru în total. Primul  telefon venea  de la un tânăr  procuror,  părinte și el al unui băiețel din aceeași clasă. Tocmai  o sunase pe contabila, angajată la firma fratelui său. Doamna avea o soluție care se potrivea cu opinia mea  doar în parte.

O mămică , de meserie  educatoare,  solicitase ajutor de la  administratorul blocului, am scris bine- bloc, nu blog. Domnul a refuzat, pur și simplu- asta este școală, domle?//

 Nu știu ce alte intervenții se vor mai fi făcut de către părinții tuturor copiilor din respectiva clasă  pentru a se afla numărul cu pricina.  Și nici câte personaje din oraș/județ etc. se vor fi implicat în rezolvarea temei. A acestei teme, că mâine o să fie și mai și..
Nici domnul profesor cu care am discutat nu mi-a spus ceva sigur.
Zicea că  niște calcule cu numere naturale se fac , abia în clasa a V-a.

 Trebuie să adaug că   fetița,  prietena mea,  mai avea pentru ziua cu pricina  de conceput și de  realizat   și un  portofoliu la cunoștințe despre natură:

1. fișă cu programul zilnic de lucru
2.  fișă cu reguli de păstrare a curățeniei în locuință
3.  de alcătuit o compunere- Mătura și aspiratorul
4. de compus o poezie- ai n-ai talent, o faci, titlul- Tabla și buretele.// La radio aud că Nicoleta Luciu va avea tripleți. Mă întreb la ce vârstă îi va duce la școală. p.s. Discutăm despre învățământ, dar , vă rog, rezolvați și problema, vreau să văd ce și unde am greșit . Sau, dimpotrivă, să mă laud!