și
indiferent de unde ai veni, ai crescut și ai dobândit alura actuală în grădina
copilăriei tale. Altfel spus,orientarea ta în viață și în lumea din jur- cadrul
tău psihogen- a fost stabilită deja înainte de a te maturiza suficient pentru a
pleca de acasă fără supravegherea părintească.”A.S.A. Harrison, ”Soția tăcută ”pg 110
Când îi spun prietenei mele, doctorița,( la telefon) ce am mai citit, eu
mă entuziasmez, îi povestesc despre exigențele umane, pe cât de naturale(
unele), pe atât de complicate, despre spirit și vivacitate,despre
voluptatea descoperirii unei lumi nevăzute,despre cât de
neînțeleasă este ființa umană, ajung chiar să-i spun
despre elevația spirituală, ea mă ascultă preț de un minut/două,
apoi, brusc mă aduce în realitate :
ce ai învățat tu din cartea asta?
te-a schimbat cu ceva?
Pentru o clipă, mă bâlbâi, gândurile mele
scormonesc prin sutele de pagini ale romanului, pe care tocmai l-am
dat gata, sunt pregătită să-i spun că , de fapt, suntem asemenea unor insulițe
în marele ocean al vieții, ne separă întinderi de valuri, definindu-ne,
cumva,că oricât te-ai strădui, nu-l poți înțelege pe celălalt, poate, doar așa,
în trecere, luând proiecția lui la nivelul sensibilității și
înțelegerii tale.
Tu ești tu!
Cum să-ți schimbe o
carte drumul?
Asta zic eu, poate că tu crezi altfel.
Mai mult de jumătate din cartea despre care vorbesc,
thrillerul psihologic al anului 2013, mi-a plăcut mult .( am intrat în
noul an citind, până la ziuă eram pe la pagina 123)
Autoarea este , de fapt era, pentru că imediat
după ce i-a fost publicat romanul, s-a stins , măcinată de o boală
necruțătoare, artist și psiholog canadian, Susan Harrison, cunoscută sub
numele A.S. A. Harrison.
Ea simte fisurile ascunse ale ființei umane, se
știe pe sine, îl scormonește pe celălalt, ajunge acolo unde alții nu
văd decât calea bătătorită a vieții zilnice.
De aceea, personajele cărții sunt firi complicate, fiecare poartă
în spate povara unui trecut sinuos, întunecat.//
”Când Todd Gilbert intră într-o încăpere, ceilalți se ridică
în picioare. Asta ar răspunde ea , dacă ar întreba-o cineva ce-i
place mai mult la el”.
Este cea mai fascinantă bucată de gând
prin care soția tăcută, Jodi Gilbert, cum o știe lumea, îl iubește cu
aceeași ocrotită flacără și după douăzeci de ani, de când sunt
împreună.
Ca o paranteză- care femeie nu s-ar lăsa ispitită de o
asemenea prezență?
Jodi nu este o idealistă, crede în existența împreună a
binelui și a răului, nu este certăreață și nu se lasă încolțită.
S-au cunoscut
în niște circumstanțe cam aiurea: mașinile( a ei o camionetă
rablagită închiriată) li s-au ciocnit, din neatențía șoferiței. Ca
să „spele” dura confruntare, el a invitat-o la un restaurant, s-au plăcut,
iar mai apoi s-au mutat în casa veche,cumpărată de Todd cu mari eforturi
financiare, căreia, mai apoi, el, antreprenorul, i-a creat personalitate, ce
tablouri, ce covoare și ce mobile ,prin fereastră, lacul și cerul
se confundă cu întunericul de catifea.
Viața lor curge frumos, chiar prea frumos- cea mai așteptată
parte a zilei este cina, el pregătește paharele de martini, ea gătește cu mare
plăcere vită Wellington, el este foarte atent, aduce cadourile cele mai
inspirate, ea se îmbracă bine, amândoi par mereu tineri,
martor fericirii le este Freud, așa l-a botezat ea, ca să-i
amintească mereu de facultate, un golden retriver, cu blană aurie
și mătăsoasă, tovarăș, pe rând, al fiecăruia.
Ea își iubește meseria, lucrează cu jumătate de
normă, își sfătuiește clienții să pretindă mai mult de
la ei înșiși și să se implice în asigurarea propriei lor stări de bine.
Cu timpul, portofoliul femeii-psiholog crește
grație firii ei prietenoase și feedbeckului pozitiv, transmis celor care
o solicită. Un curs suplimentar la școala Adler îi deschide noi perspective,
își alege mai atent clienții,îi refuză pe autodistructivi,
dirijându-i spre alți profesioniști.
Când modestă, când
autoironică, fără teama zilei de mâine, soția tăcută , de
fapt nu este soție cu acte în regulă, cu toate insistențele lui de a se căsători, pentru
că nu-și dorește ceva încorsetat în acte, este bine așa
cum este.
Tăcerea pare a fi un fel de armă secretă,
tăcerea ascunde un secret care i-a întunecat copilăria,
ceva nerostit, petrecut într-o noapte, ea avea șase ani, fratele
ei, doisprezece.
Femeie iubitoare, aparent lipsită de patimi, sedusă
de viața selectă pe care o duce, nu-și face niciodată griji,
se plimbă, face sport, arată splendid, la patruzeci și cinci de ani, tenul,
mersul, alura ei sunt ale unei tinere.
Brusc, echilibrul cuplului se fisurează:
Natasha, fiica celui mai bun prieten al lui Todd, pe care el o știe de mică, iar
Jodi de când i-a murit mama, adică de pe la doisprezece ani,
„acțíonează direct asupra părțíi primitive a creierului lui„.
Jodi este un urcuș, Natasha este o cădere de zece
etaje.
Todd uită să privească în urmă, plonjează cu capul înainte
într-o viață afurisită: studenta Natasha urmează să
nască, vrea o nuntă cu zece domnișoare de onoare, o casă nouă,
mulți, mereu tot mai mulți invitați.
Jodi nu mai are loc în acest peisaj.Ea are o inteligență practică admirabilă, un înalt
nivel de toleranță, nu se dezechilibrează rapid.Lumea e plină de oameni
tulburați și, fără cei sănătoși care să ție frâiele, niciun cuplu nu ar fi în
siguranță.
”-Mi-a fost dor de tine, rostește el. Mi-a fost dor să
vin acasă, mi-a fost dor să mă culc în pat lângă tine, mi-a fost dor să
mă trezesc dimineața lângă tine...și tot ce pot spune este că
trebuie să fi fost nebun să cred că aș putea renunța la
tine„.
Lacrimile curg, lacrimile lui, lacrimile ei, hrănindu-le
inimile chircite.
Neînsetat animal vânjos,Natasha soarbe viața prin toți
porii, cu toată vitalitatea. Va fi mamă. Vrea o situație clară:
flori, meniuri, muzică, jurăminte, tort, mătuși, unchi, veri.
Fără Jodi.
Dean, tatăl ei, fost coleg de școală cu mirele,
rămâne total neclintit în decizia lui de a nu participa la nuntă. Ar
muri , mai degrabă, decât să o vadă măritată cu unul de teapa lui Todd
Gilbert.//
„Stimată Doamnă Brett, sunt avocatul lui Todd Jeremy
Gilbert, care - așa cum nu mă îndoiesc că știțí- este unicul proprietar
îndreptățitt al reședințéi existente la adresa ..unde
domiciliațí dumneavoastră în prezent....El vă cere să să părăsiți reședința în
termen de maximum 30 de zile...Conformarea dumneavoastră la
această solicitare va evita o evacuare forțată..Cu sinceritate, Harold C.LeGroot, firma de avocatură..”//
Statutul de viitor soț al unei femei înfometate de
tumult și de bani îi provoacă antreprenorului, ale cărui afaceri cam
șchioapătă, frică, nu doar frica de necunoscut, trupul nu-l
mai ascultă, spaima că ar avea Sida îl copleșește, nervii îi slăbesc, frecventează cârciumile, caută consolare în locuri sordide.//
În vremea astea, Jodi se prăbușește.
Demonii tenebrelor din copilărie o sfâșie.Studiile, competențele-i
profesionale se reduc la un abandon total, deși prin
minte i se mai strecoară gândul că” fiecare om trebuie să ajungă la
o înțelegere proprie a vieții și a sensului ei, neinfluențată de ceea ce a
deprins de la înaintașii săi”. Singura care o bate la cap și o sună în fiecare
zi este Alison, una dintre prietenele ei, grija ei este înduioșătoare.”Se
însoară Todd cu fata aceea?...unicul lucru pe care trebuie să-l știm sigur e
testamentul lui, atâta timp cât tu ești beneficiara.. dă-o-ncolo de lege..Renny e
o comoară, spune Alison, o fi el soț detestabil, dar are o agendă beton. Și-mi
este dator. Și, firește, nu-i strică un ban, în plus.
Nu-ți face griji, o să-ți
ceară un preț cinstit.”
Moartea lui Todd se întâmplă
rapid”sunetul îi explodează în urechea stângă și fragmente de
sticlă îi împroașcă obrazul.
Timpul atârnă suspendat..ce n-ar
da pentru încă un minut, un singur minut banal lipit într-o doară
la finalul vieții lui.//
Vinovăția se lipește de ea ca rochia aceea Dior mulată pe
care o cumpărase anul trecut la o licitație..Agentul așteaptă un răspuns
din partea ei, dar Jodi nu spune nimic. reacția ei obișnuită când e
încolțită sau terorizată e tăcerea. În clipa în care deschizi
gura să te aperi, al lor ești.ți-au pus frâul. știe asta în mod intuitiv,
întotdeauna a știut-o.
O crede vinovată.
”Orice ai face, stai locului.
Vei mai auzi de noi.”
Frică. Boala, aproape de moarte. //
-Atacatorii, repetase agentul, au fost doi. Au confirmat
ceea ce noi știam deja.Că Dean Kovacs i-a angajat și i-a
plătit pentru asta.//
E ciudat cum știe viața să-ți ofere daruri neașteptate.
Altfel spus, să-ți trăiești viața, ca și cum niște întâmplări nu s-ar fi petrecut niciodată.
Uitarea nu este decât o obișnuință. Jodi a descoperit lucruri extraordinare despre ea, bunăoară acea abilitate de a închide ochii la ceea ce nu vrea să audă, să-și scoată din minte un lucru și să nu se mai gândească niciodată, absolut niciodată la el.//
Dacă o fi să-i povestesc prietenei mele, doctorița, ce am învățat eu din cartea asta, i-aș spune că la sfârșit, eroina nu mai este aceeași persoană de la pagina 11, femeia de 45 de ani- o femeie tânără, frumoasă, instruită, elegantă, fericită să-l aștepte pe Todd cu felurile lui preferate de mâncare în bucătăria spațioasă, prin a cărei fereastră lacul și cerul se uneau în albastrul învăluitor al înserării.
Inocența trăirilor nu mai poate fi recuperată niciodată.Experiența trăită este concretă, are substanță.
Răul a stat la pândă undeva, în culise, anticipând lovitura, cu puterea căderii unui pietroi.
Unele lucruri nu se iartă niciodată.
Libertatea ei este darul pe care i l-a făcut Dumnezeu în care nu știe dacă nu crede.
„Recunoștința este o bomboană tare, care nu i se dizolvă în gură„.Cât despre căutarea adevărului, A.S.A. Harrison zice că este bine ca unele lucruri să rămână neexaminate și că, dacă găsești o alternativă mai îngăduitoare, nu trebuie să privești realitatea în față.//
O fi bine așa??
În anii de liceu, ceea ce conta pentru tine era școala, cu ascultări, teze, extemporale, adunate toate în atâtea spaime și emoții, că doar câte un bilețel strecurat în vreo pauză între filele manualului de franceză le mai îndulcea, cumva. 
Și de emoții! 
Și de bucurii!
