bucuriile mamei

sunt, de cele mai multe ori, nerostite. Ca și temerile. 

Statornice  îi sunt  iubirea, și grija,și încrederea, și dorul.

Îmbrăcate în  mantia lor simplă, gândurile  poartă, în esență,  o lume inconfundabilă: primele  gângureli, întâii pași,întrebări, ghidușii, nedeslușite multe  cărări,oscilări, ridicări,  emoții, examene de tot felul, încercări, zidire,temei, reușite.  

Ani  laolaltă! 

când  copilul devine el însuși părinte cu griji, cu emoții, cu praguri și trepte.

Pentru mama, fiul-tată-bărbat,  toată viața, tot copilul ei  rămâne.

La mulți  și mereu  frumoși ani, Cătă!