ca un fel de comunicare

 Sunt unele cuvinte pe care, atunci când le auzi, le și  vezi.

Dacă vreau să transmit o stare, starea mea, cuiva,  ar trebui să pot  să(-mi) traduc, mai întâi, simțămintele mele în  capacitatea celuilalt de a putea înțelege și trăi ceea ce eu  simt și vreau ca și el să simtă.

El(ea)  nu este de față, așa că eu nu pot să transmit decât starea mea.

Ador înserarea! chiar dacă, nu chiar mereu, asta aduce cu sine un fel de tristețe, acea tristețe  a gândului că  noaptea ar fi  mai puternică decât ziua.

Pentru că o acoperă.

Seara aduce un strop de magie,nu-i așa?