ca-ntre surori

Cum ajunseseră ele  în mijlocul câmpiei, nimeni nu știa. Sau nu conta. Cui i-ar mai păsa de niște biete  broaște?  Țopăiau, se zbenguiau toată ziua. Erau cinci. Într-o zi, a venit țăranul cu o cazma. A început să sape  . Voia să planteze  câțiva pomi, așa că , până seara,  a făcut  zece gropi. Broaștele  își găsiseră de joacă. Trei dintre ele , mai zvăpăiate din fire, au căzut, una după alta,  în cea mai adâncă dintre gropi.   Îngrozite, țipau cât  le țineau corzile. Zadarnic au tot încercat să iasă afară, groapa era prea adâncă. Celelalte două, de pe mal  strigau, la fel de tare-  n-o să mai ieșiți niciodată, groapa este prea adâncă!  Strigau ca nebunele.  Și unele, și altele.  A venit seara, a venit și dimineața,  n-a mai apărut nici țăranul..  Două  dintre broaștele captive, resemnate, au tăcut  pentru totdeauna..  Nu se mai poate face nimic, și-au zis ele, înainte de moarte.. A treia  nu se lăsa, țopăia cu bruma ei de putere , își lua avânt, dar  ..nimic! groapa era prea adâncă. -Nu ai nicio șansă, nu ai nicio șansă! strigau din toate puterile  broaștele de pe mal! Într-o clipă, prizoniera, doar ea știe cum, țup!  a  sărit pe mal. Suratele  au amuțit. Biata  broască și-a tras  sufletul de atâta  oboseală, apoi, cu lacrimi, în ochii ei, și mai bulbucați, s-a adresat , plină de res pect, către   surorile  libere: - Vă mulțumesc,  dragele mele! Dacă nu m-ați fi încurajat  atât de insistent, muream acolo, în  gropa țăranului. Înverzite de jenă, privind una către cealaltă,   coristele au spus  disperate: - Să ne ierți, surioară, nici prin cap nu ne-a trecut că ai mai   putea ieși vreodată din groapă. -Ce spuneți? striga proaspăta eliberată,  nu aud nimic,  nu știți că sunt surdă?// Dacă ne-am imagina  că,  totdeauna,  alegoria  fabulei  este un mic  spectacol cu măști, am desprinde, sigur, o morală. care ar fi aceea?//

cine l-a furat pe Moș Ion?

Înţeles-aţi, vă rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi; spuneţi verde, moldoveneşte, ca la nişte fraţi ce vă suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alţii şi Dumnezeu să ne lumineze pe toţi cum a şti el mai bine!
— Înţelegem, cucoane, aşa a fi, răspunseră câţiva ţărani mai ruşinoşi; că, dă, nu-ţi şti dumnevoastră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de la coarnele plugului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău?...
— Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre ţărani, anume Ion Roată. Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la câte ceva, cine se mai uită în gura noastră? Vorba ceea, cucoane: "Ţăranul, când merge, tropăieşte, şi când vorbeşte, hodorogeşte", să ierte cinstită faţă dumnevoastră. Eu socot că treaba asta se putea face şi fără de noi; că, dă, noi ştim a învârti sapa, coasa şi secera, dar dumnevoastră învârtiţi condeiul şi, când vreţi, ştiţi a face din alb negru şi din negru alb... Dumnezeu v-a dăruit cu minte ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea...
Ion Creangă.

O dată la douăzeci de ani,  străinii își amintesc de exploziva mămăligă românească.

Cândva, învățam la școală  că în România țărănimea este a doua clasă socială. Nu doar ca număr.

Astăzi  istoria împarte lumea după alte criterii-  bogați și  ceilalți.

N-am auzit niciun slogan cu sau despre țărani.

A fost odată un Moș Ion..roata istoriei  i-a strivit  voința.
Și glasul.  
Cine să-i mai vadă crăpăturile din palme, de pe frunte și din suflet?

Nimeni nu-și mai amintește de înțelepciunea lui.

El nu protestează.

Strânge din dinți și așteaptă primăvara.
Este doar subiect de literatură.//

Bade Ioane, de Tudor Arghezi

Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac
Un cîntec nou de ţi-ar mai fi pe plac
Dă-ţi de la gură buciumul de-o parte
Că-ţi sună, prea departe

Cum ţi-ar plăcea ca ghiersul să mai fie
De bărbăţie şi de vitejie
Bărbat ai fost, o spune..
Pămîntul tău muncit şi-n rugăciune

Că ţi-ai purtat prin veacuri greu povara
Mărturiesc ogoarele şi ţara
Clădit în suferinţă şi răbdare
I-ai dat şi sînge şi sudoare

Cînd ceasul deşteptării ţi-a sunat
Şi sînge şi sudori le-ai înviat
Ţi-ai deşteptat şi morţii şi cu toţii
V-aţi dovedit măreţi şi strănepoţii

Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac
Un cîntec nou dacă ţi-ar fi pe plac
Să-ţi fac un cîntec , vorbele-mi sunt goale
Şi nu au frumuseţea din... cîntecele tale

Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac
Un cîntec nou de ţi-ar mai fi pe plac ...//

Top