sâmbătă, 21 ianuarie 2012

cine l-a furat pe Moș Ion?


Înţeles-aţi, vă rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi; spuneţi verde, moldoveneşte, ca la nişte fraţi ce vă suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alţii şi Dumnezeu să ne lumineze pe toţi cum a şti el mai bine!
— Înţelegem, cucoane, aşa a fi, răspunseră câţiva ţărani mai ruşinoşi; că, dă, nu-ţi şti dumnevoastră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de la coarnele plugului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău?...
— Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre ţărani, anume Ion Roată. Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la câte ceva, cine se mai uită în gura noastră? Vorba ceea, cucoane: "Ţăranul, când merge, tropăieşte, şi când vorbeşte, hodorogeşte", să ierte cinstită faţă dumnevoastră. Eu socot că treaba asta se putea face şi fără de noi; că, dă, noi ştim a învârti sapa, coasa şi secera, dar dumnevoastră învârtiţi condeiul şi, când vreţi, ştiţi a face din alb negru şi din negru alb... Dumnezeu v-a dăruit cu minte ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea...
Ion Creangă.

O dată la douăzeci de ani,  străinii își amintesc de exploziva mămăligă românească.

Cândva, învățam la școală  că în România țărănimea este a doua clasă socială. Nu doar ca număr.
Astăzi  istoria împarte lumea după alte criterii-  bogați și  ceilalți.
N-am auzit niciun slogan cu sau despre țărani.
A fost odată un Moș Ion..roata istoriei  i-a strivit  voința.
Și glasul.  
Cine să-i mai vadă crăpăturile din palme, de pe frunte și din suflet?
Nimeni nu-și mai amintește de înțelepciunea lui.
El nu protestează.
Strânge din dinți și așteaptă primăvara.
Este doar subiect de literatură.//

Bade Ioane, de Tudor Arghezi

Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac
Un cîntec nou de ţi-ar mai fi pe plac
Dă-ţi de la gură buciumul de-o parte
Că-ţi sună, prea departe

Cum ţi-ar plăcea ca ghiersul să mai fie
De bărbăţie şi de vitejie
Bărbat ai fost, o spune..
Pămîntul tău muncit şi-n rugăciune

Că ţi-ai purtat prin veacuri greu povara
Mărturiesc ogoarele şi ţara
Clădit în suferinţă şi răbdare
I-ai dat şi sînge şi sudoare

Cînd ceasul deşteptării ţi-a sunat
Şi sînge şi sudori le-ai înviat
Ţi-ai deşteptat şi morţii şi cu toţii
V-aţi dovedit măreţi şi strănepoţii

Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac
Un cîntec nou dacă ţi-ar fi pe plac
Să-ţi fac un cîntec , vorbele-mi sunt goale
Şi nu au frumuseţea din... cîntecele tale

Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac
Un cîntec nou de ţi-ar mai fi pe plac ...//



24 de comentarii:

  1. Ce trist! uneori te intrebi daca mai exista tarani adevarati! I-am travestit in ceva in care nici ei nu se mai recunosc!
    O zi buna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. “Poporul meu a fost ca oile cele pierdute; păstorii lor le-au abătut din cale şi le-au împrăştiat prin munţi; rătăcit-au ele din deal în munte şi şi-au uitat staulul lor.” (Ieremia 50, 6)

      Ștergere
  2. Frumoasă relatarea şi foarte frumoase versurile. Le-am cântat acum şi le-am cântat când eram adolescentă, pe scena Căminului cultural din localitatea în care m-am născut.
    M-am delectat, Gina, îţi mulţumesc.

    O zi încântătoare!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ottilia,
      Citindu-te, m-am gândit la Vasile Alecsandri și la „Românii și poezia lor„.
      „Mie mi-e drag românul și știu a prețui bunătățile cu care l-a dăruit natura. Mi-e drag să-l privesc și să-l ascult.„
      Mulțumesc!

      Ștergere
  3. bade Ioane... imi scot palaria in fata dumitale... pentru ca... ascunsa printre crapaturile palmei muncite... este intelepciunea primordiala... venita de la dumnezeu... cu care dumneata ramai prieten si la bine si la greu... pe cand noi... astilalati... de multe ori ne incredem in propria intelepciune...
    sa ne traiesti bade Ioane... sa fii sanatos... si sa ai rabdare cu noi....

    RăspundețiȘtergere
  4. oovi,
    Gestul tău este emoționant! o legătură sfântă cu țăranul român , pe care nu l-ai uitat.
    Către el ar trebui să ne întoarcem toți inimile și crezul, asemenea bardului de la Mircești!
    „Eu îl iubesc și am multă sperare într-acest popor plin de simțire, care respectă bătrânețile, care-și iubește pământul și care, fiind mândru de numele său de român , îl dă ca un semn de cea mai mare laudă oricărui om vrednic, oricărui viteaz..„

    Mulțumesc pentru modul tău sincer de a simți românește!

    RăspundețiȘtergere
  5. După cum văd, totuși moș Ion nu a fost uitat chiar de toată lumea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zina,
      Ca subiect literar , mulți își amintesc, la realitatea țărănească puțini se gândesc.

      Ștergere
  6. Servus, Gina!

    Şi eu m-am gîndit la periodicitatea asta de 20 de ani: 1907, 1928, 1958, 1968, 1989, cei 20 de ani prezişi de Brucan care tocmai s-au cam încheiat... E ceva complet întîmplător pe lume?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibi,
      Încerc să -mi amintesc cât mai mult din poemul 1907,care deschide volumul„Versuri lungi„, De Tudor Arghezi-
      In anii nouă sute şapte,
      Ca din senin, în marte, într-o noapte,
      S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia.
      Şi din Flămânzi, și Stănilești, văpaia.

      Şi s-au aprins, de-a latul țării, mii
      De luminări şi de făclii,
      Ca la un Paşte şi o înviere,
      Facle, şi vipii, şi-opaite stinghere.

      Cum e-n biserică, la noi,
      Un mugure de foc, ca un altoi,
      Pe vîrful unui fir de luminare,
      In sfeşnic la icoane şi-n altare,

      Aşa, din sat în sat, se-ntinse
      Văpaia grânelor aprinse,
      Că flacăra-ncepea să joace
      De-a rândul pe pătule şi conace.
      ......................//

      Ștergere
  7. Sincer? Mos Ion nu a comentat nici macar pe blogul meu. Probabil ca s-a rugat la Domnul, si-a facut o cruce mare si si-a vazut mai departe de treaba.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Mihai,
      Moș Ion învârtea doar sapa, coasa și secera, venea prima oară la Iași, de București abia dacă auzise, probabil.

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Virus,
      Există o vorbă- mai bine un țăran viu, decât un împărat mort. Ce zici?

      Ștergere
  9. Din păcate, vom ajunge să vorbim despre ţăranul român numai la istorie şi literatură... În satele de azi sunt tot mai puţini ţărani autentici...
    Aţi adus un adevărat omagiu adevăratului şăran român. Mi-a plăcut mult.
    Vă doresc numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alex,
      Toate se schimbă.. citeam undeva.chiar nu mai știu unde că țăranul,asemenea cititorului de romane, renunță la propria-i personalitate, pentru că trăiește din instinct.
      Mă tot întreb..

      Mulțumesc pentru gândul frumos!

      Ștergere
  10. Ma mira faptul! Auzisem ca lui Mos Ion i se invarteau bine rotitele.

    RăspundețiȘtergere
  11. Chiar daca viata la tara a evoluat foarte putin in Romania, Badea Ion exista si astazi dand dovada de multa intelepciune! Eu l-am vazut!

    RăspundețiȘtergere
  12. N-o sa vedem niciun taran iesind sa protesteze.Oricat de greu i-ar fi,ar munci pe branci,ca doar asa isi poate pune ceva pe masa.

    Stau la tara de cand m-am nascut.Nu sunt taran,dar imi place sa vad cum rodeste pamantul,imi place sa adun oua adevarate din cuibar,sa afum clisa si carnatul,apui sa le pun pe masa,sa torn in cani laptele cu arome imbietoare.Ei,nu le am eu pe toate in batatura,dar in sat mai gasesc oameni care chiar au timp de toate.Eu mai trebuie sa stau si printre carti:).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,
      Cred că ai scris cele mai frumoase rânduri despre țăranul adevărat!
      Așa l-am cunoscut , așa îl am în minte și în suflet-muncind pe brânci, iubindu-și cu amar pământul, vitele și curtea! Mândrindu-se toamna că are hambarul plin și primăvara că i-a înflorit grădina!

      p.s. ce este clisa?

      Ștergere
  13. :)Nu vorbim aceeasi limba:)...Pe la noi clisa=slanina.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,
      Pricepeam eu că se mănâncă, dar am vrut să fiu sigură!!
      Și mai mulți pupici!!

      Ștergere