cu dorul de-o seamă

Între fereastră și gândul  la MAMA ,  clipele  își  cântăresc, în voia lor, neobosită, trecerea .

Bradul își ține cu greu salba  de conuri .

 În frânguiri scurte,  vântul îi  biciuiește degetele subțiri  de lână verde. 

Plouă grav, fără milă.

Cine le rostuiește  pe toate? 

Să mai număr anii? Sunt atât de mulți,  atât de tânără imaginea mamei!

Mi-e dor de mersul mereu grăbit, de cozile-i lungi, prinse într-o agrafă de metal moale..

Astăzi ar fi fost ziua ei. 

I-am fi dus daruri. 
Și iubirea , niciodată îndeajuns..

Vine o clipă, când toate regretele se adună în stropi răzleți de amintiri..

LA MULȚI ANI tuturor celor care își serbează astăzi numele!