Mi-a venit în minte o scenă, petrecută cu mulți ani în urmă, la un examen de istoria limbii, când am tras biletul cu nu mai știu ce număr, textul era al cronicarului care vorbea despre Ștefan cel Mare.
Istoria consemnează că , în perioada în care nu avea războaie, Domnul înălța lăcașuri sfinte. A condus 36 de bătălii și a ctitorit 44 de așezăminte sfinte, dintre care trei sunt mănăstiri-Putna, Neamț, Dobrovăț. Citeam undeva că , deși în spațiul nistrean a avut cele mai multe bătălii câștigate, n-a ridicat nicio ctitorie. Poate că istoricii vor fi găsit răspunsul .
Mă întorc la examenul meu- analizez textul pe toate încheieturile, mă înflăcărez lăudându-l pe Domnul , dar și insist pe situația din mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat, iar domnul profesor Negrici mă ascultă și, când răsuflu ușurată că am terminat ce aveam în minte, zice-
-ehee! uită-te dumneata la domnul de pe perete și, spunând asta arată către mustața răsucită a lui Vlad Țepeș, îl vezi? el a fost mielușel pe lângă eroul poveștii pe care, ce e drept, ai spus-o frumos și cu pasiune..//
Au trecut anii, am revăzut câteva așezăminte moldovenești, am intrat în multe catedrale de prin alte locuri, sentimentul a fost totdeauna de uimire . Și de smerenie. Dar și de multe nedumeriri.
Mai spre seară, încerc să ajung, dacă va fi cu putință , la catedrala din Mioveni.
să încerc să fac
și poze?
