Mister, numele tău este IRINA!

Pe linie  paternă, strămoșii mei  vin din Neagoe Basarab,  iar pe linie maternă mă trag din Vlad Țepeș.
Irina Petrescu.

Enigmatică,talentată, distinsă, frumoasă fără mistificări, rafinată  parcă din naștere, feminină, impecabilă, celebră, deși lumea uită prea repede, Irina Petrescu este un monument, spunea un jurnalist.
Citeam undeva opiniile unor spectatori întrebați ce cred ei despre Steaua care astăzi a urcat în constelația celestă Chapeau bas! This Lady A Fan-club! O femeie misterioasă!
Într-o vreme când în cinematografele noastre nu dăduseră năvală filmele americane, IRINA PETRESCU era actrița preferată a  tuturor vârstelor iubitoare de cinema.
 19 iunie1941/19 martie 2013.
 Am să completez puțin. După absolvirea liceului, intenția mea era să dau la arhitectură. Dar cum eram îndrăgostită de un băiat și părinții mei bănuiau că și el urmează arhitectura, m-au convins să dau la Filologie, secția Limba franceză. Deși eram bine pregătită, am încurcat-o la retroversiune și am căzut. Drept consolare, părinții m-au dus la restaurantul 'Continental', unde cânta favorita lor, Ioana Radu. 
 Observam că în jurul mesei noastre se învârtește un domn cu barbă. Deodată ,făcându-și curaj, acesta se apropie și îi adresează tatei câteva cuvinte. 
Tata ni-l prezintă: Dumnealui este regizorul Savel Stiopul și ar vrea ca Irina să facă o probă de film.
 Eram și încântată, dar și mirată. Eram mioapă, aveam o dantură cam pregnantă și o acnee rebelă. Ce-o fi găsit la mine?Am dat totuși proba. Filmul lui Savel nu s-a mai făcut, în schimb probele mele au fost arătate lui Ciulei care căuta o interpretă pentru Valurile Dunării.
 Lui i-au plăcut și așa am ajuns să joc în acel film. 

  25 de filme, având parteneri celebri: Dan Nuțu, Liviu Ciulei, Radu Beligan,Florin Piersic,Cristea Avram, Ștefan Iordache, Toma Caragiu, Ion Caramitru,Geo Barton. 
 22 de roluri în celebre piese de teatru, distribuită de regizori colosali-Ion Popescu Gopo, Liviu Ciulei, Manole Marcus, Lucian Pintilie, Andrei Blaier.
A fost, pe rând-Elena, Lena, Cecil, Cristina, Ines, Margot, Jennifer, regină, mamă, fiică, logodnică, iubită.
 Mereu alta.
 De fiecare dată, EA însăși!
O viață.
 Între Valurile Dunării și Sfârșit de partidă, 2009.

Meseria noastră este a făcăturii, a minciunii, dar trebuie să existe un adevăr, o credință, o sinceritate pe care publicul o caută și o cercetează fără greș. //
Arlechinul la noi se numește marginea clipei..
IRINA PETRESCU.

omul este ceea ce simte,

asta e dacă vreți perspectiva mea. În cazul meu și memoria mea este a unui afectiv, eu îmi aduc aminte mai mult ce am simțit în diverse etape ale existenței mele. Octavian Paler

 
Cu fiecare kilometru care mă apropie, simt emoția duioasă a revederii. 
Mă învăluie cald, tot mai cald, pe  mâini, pe față, pe suflet.
Lăsăm  panglica întinsă a autostrăzii să îndure goana  bolizilor  greu struniți și  după un  scurt ocol prin centrul comunei al cărei nume  se leagă de trecerea lui Vlad Țepeș,  apucăm drumul  vechi care mângâie neobosit   porți și case,  copaci și  grădini, făcându-și loc  pe la poalele câmpiei Neajlovului. Satul meu așteaptă primăvara!
O părticică din mine  este aici- în zvonul mereu neobosit al  Argeșului, în lunca lui mirosind primăvara a micșunele, în ulițele scăldate  noaptea de bogăția  blândă a lunii,  în zarzării  ce se vor deschide în mirări de podoabe albe,  în căutătura  bună a  oamenilor,  care  îți răspund  la bună ziua! privindu-te în ochi.
 Mi-e atât de bine!
 Mă simt EU!

p.s. (mai)păstrezi cheia de la  portița casei tale?

pe Argeș în jos..

Scrie presa ,  spune televizorul,  m-au informat niște cunoștințe că,  la o aruncătură de băț de  oraș , astăzi s-a deschis o mare catedrală. Nu-mi permit comentarii pe  o asemenea temă, credința este ceva intim, fiecare crede în ceea ce simte, în cine vrea.//

 Mi-a venit în minte o scenă, petrecută cu mulți ani în urmă, la un examen de  istoria limbii,  când am tras biletul  cu nu mai știu ce număr,  textul era   al cronicarului care  vorbea despre Ștefan cel Mare.

 Istoria consemnează că , în perioada în care nu avea războaie, Domnul înălța  lăcașuri sfinte. A condus  36 de bătălii și a  ctitorit  44 de  așezăminte sfinte, dintre care trei sunt mănăstiri-Putna, Neamț, Dobrovăț. Citeam undeva că , deși în spațiul  nistrean  a avut cele mai multe  bătălii câștigate,  n-a ridicat nicio  ctitorie. Poate că   istoricii  vor fi găsit răspunsul . 

Mă întorc la examenul meu-  analizez textul   pe toate  încheieturile,  mă înflăcărez lăudându-l pe Domnul , dar și insist pe  situația din  mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat, iar domnul profesor Negrici mă ascultă și,  când  răsuflu ușurată că am terminat ce aveam în minte, zice-

-ehee!   uită-te dumneata la  domnul de pe perete și, spunând asta  arată către mustața    răsucită a lui Vlad Țepeș, îl vezi? el a fost mielușel pe lângă  eroul   poveștii pe care, ce e drept, ai spus-o frumos și cu pasiune..// 

Au trecut anii, am  revăzut câteva   așezăminte moldovenești, am intrat în multe catedrale   de prin alte locuri, sentimentul a fost totdeauna de  uimire . Și de smerenie. Dar și de  multe  nedumeriri.

 Mai spre seară, încerc să ajung, dacă va fi cu putință , la catedrala din Mioveni.

 să  încerc să  fac și poze?