chip bălai în spic de grâu!

105 minute de emoții frumoase, o seară, ca o duminică plină, realitate și vis, Poezie și Muzică, auz și văz, mit și căutare, simțire și voluptatea de a nu pierde niciun sunet, niciun vers!
Un spectacol-metaforă, în care  și-au  unit talentul, pasiunea, dăruirea Corul Orfeu, Curtea de Argeș, Corul Centrului  Cultural Mioveni, ( maestru de cor: Alexandru Ionescu) Orchestra  simfonică a Filarmonicii Pitești, sub bagheta  maestrului Marius Hristescu.
Un concert cu Artistul  Tudor Gheorghe.
Anotimpurile mele!
Nu doar muzică,  ci spectacolul vieții înseși, cu  profunzimea  și complicatul  ei flux,întrebări și răspunsuri,simplitate și senzații, anotimpurile în neobositul lor circuit!
Timpul!
Tudor Gheorghe- pătimaș cântăreț, poet, povestitor în  vers al  unei lumi care se tot reinventează.
Sobru, distins, sentimental, tragic, elegant, o adevărată enciclopedie sentimentală!
Peste două sute de versuri, în cele mai felurite tonuri!
 Ascultându-l, m-am  trezit școlărița care ia notițe, pentru că am simțit  că  vreau să păstrez  ceva din identitatea profundă cu avalanșa de trăiri transmise.
Ce poate fi mai suav decât să simți că  în vedele crud al primăverii  se întorc livezile acasă, se  bat păsările-n săbii, își scot strămoșii degetele-afară, de ghiocei, de crini, de toporași.
Primăvara cade peste noi, cu

verbu-i de lumină,se bucură în vals pomii de floare și berzele vin,  și prispa e plină, molatic la vale  se duce o turmă de oi și-un viers de cimpoi.
 Fuge dorul de acasă..au înnebunit salcâmii, umblă despuiați prin ceruri, s-a-mbătat pădurea toată..
Vara   a prins aripi  în ”Sara pe deal „ , am revăzut cu ochii sufletului satul  cu  magistrala-i frumusețe.
 Bucium, fântână, cer și stele  ce ard, romanticul salcâm, taine și înțelesuri..  Valsul timidului mac, îndrăgostit de-o albăstrea și seara se duce tocmai pe malul Jiului, doldora de fân , iese luna cât o țară, liniștită, obosită seara parcă hodinește. Miroase a porumb, a Jiu  și-a flori, cerul pare ca de jar, se coc spicele, cine  vă crește pe văi și pe coaste, ce mâini au cioplit eleganța din  pai, cine pictează chipul bălai?

Toamna înveți să asculți simfonia pădurii, codrul miroase a sfânt, se lasă mărunte dulci neguri de oi.. Octombrie a lăsat pe dealuri cocoare, se plimbă toamna prin ponoare, covoare galbene și roșii se aștern, plâng nucii și cântă cocoșii .
 Îndrăgostită Toamnă, tu doamnă!!
 Nedumerit de alura ei de domnișoară, un liliac a înflorit a doua oară!
Trandafirii mor, visurile mint, toamna trece învelită în fum, e rece vânt, TU SINGURĂ exiști!.
 Niciodată toamna nu fu mai frumoasă!!cine vrea să plângă, cine să jelească??
Superb  solo vioară, concertmaistrul Mădălin Sandu!
Se lasă IARNA , sufletele  foștilor zidari au luat mistriile în cer, și-au zidit o moară de ninsori, pentru cei de acasă, Lerui ler!
Ninge dureros, ninge brusc în trei dimensiuni, la toată casa-i lumină, Ziurel de ziuă!
La obloace busuioace, cad din cer mărgăritare, iarna  scoate lumea ca din basme și pe trunchiuri negre pune colonade de zăpadă.
 Sculați voi, români plugari, florile dalbe!

G.Bacovia,V. Carianopol,Tradem,V.Voiculescu, A.Păunescu, MIHAI  EMINESCU,Marin Sorescu, Ion Barbu, R.Vulpescu,G. Topârceanu,  T.Gheorghe, colinde românești!
Versuri de o aleasă grăire în note, când romantice, când sfâșietoare, așa cum este viața însăși.
6300 de secunde din marele, rotundul  circuit al vieții!
Poezia și Muzica și-au rostit menirea!
Plutește duios peste lume, cuibărindu-se în suflete, spiritul sărbătorilor albe!
O seară specială, ceva  ce  mi-a transmis ideea unei intime iluminări, un peisaj circular al vieții, în care eroii principali au fost Muzica și Poezia!

în cușcă

 Cum vacanța este abia la jumătate, iar  pentru plajă vremea nu este tocmai potrivită, în  prima zi de gustar,  m-am gândit să spun o poveste. Povestea aceasta, împreună cu alte câteva, pe care mi le-a spus și mie cineva, i-ar fi venit povestitorului, printr-un email, de la un coleg de școală, fiul unei stațiuni de cercetări.
Într-o zi, au sosit în stațiune niște oameni de știință . Ei  voiau să  afle dacă, după atâția ani de la dispariția lui Darwin, maimuțele, adică, presupușii noștri strămoși, ne mai seamănă. 
 Sau dacă noi.. .
Ce mai încolo și încoace, au făcut un experiment. 
 Au pus într-o cușcă, o scară, nici prea scurtă, nici prea înaltă. Pe vertical. Pe ultima  ei treaptă,  au agățat niște banane mari și frumoase. 
Imediat, o maimuță s-a și cocoțat să  înhațe bananele. 
Cercetătorii au lăsat-o să se răsfețe, dar, pentru a le liniști pe celelalte, au turnat peste ele o găleată  mare de apă .
Alte banane proaspete și numai bune de mâncat au fost agățate în capătul de sus al scării. O maimuță pofticioasă a tras cu ochiul la surate și , crezând că nu este văzută, repede- repede, a început să se cațere. 
N-a scăpat de vigilența colegelor, de la care a primit o chelfăneală zdravănă.
 După câteva zile, indiferent cât de puternică era aroma bananelor agățate  în vârful scării, nicio maimuță nu a mai îndrăznit să urce.
Oamenii de știință au înlocuit una dintre  cele cinci maimuțe existente în cușcă.Proaspăta chiriașă, cum a văzut bananele, fuga!pe scară. Celelalte i-au aplicat o corecție strașnică. Pofticioasa  a fost imediat  înlocuită. 
Tentată, următoarea a primit o și mai mare bătaie, pentru că și  maimuța exmatriculată, în trecere, i-a tras câteva labe.
Experiența s-a tot repetat, până când toate maimuțele au fost înlocuite.
Deși peste cele din cușcă nu s-a mai turnat apă, ele continuau s-o bată pe îndrăzneața care jinduia după banane.
Oamenii de știință și-au formulat concluzia, imaginându-și că, dacă ar fi fost posibil un dialog între ei și maimuțe, una dintre ele ar fi răspuns la întrebarea- de ce o bateți pe colega voastră care vrea banane?
 Dacă povestioara este o alegorie,care ar fi morala ca răspuns al maimuței- lider de opinie?

Astăzi își serbează ziua de naștere  doi  mari artiști : Tudor Gheorghe și Horațiu Mălăele. 
La mulți ani! 

................................................

darul Brândușei

noiembrie fără vârstă

Toamna este un andante melancolic și grațios , care pregătește admirabilul adagio al iernii. George Sand

Un gând pios pentru  fata cu cercei de fildeș...

sufletul satului

 fâlfâie pe lângă noi,

 ca un miros sfios de iarbă tăiată..Lucian Blaga

Orășeanul se bucură de vremea însorită.
Țăranul privește fața crăpată a pământului, cată spre cer  și așteaptă mila Domnului.
Viața la țară  are , încă,  farmec.
Ca să-l descoperi, trebuie  să te prindă asfințitul  lângă vatră.
Doar acolo , timpul își uită răbojul..

 Anunț-am cea mai faină rețetă de ketchup!
p.s.să nu-mi spui că n-ai mâncat porumb copt pe jar, nici că nu-l asculțí pe Tudor Gheorghe..

suntem făcuți din plămada visurilor noastre!

  În a doua zi de Crăciun 2007, am primit în dar un blog( de incertitudini).

 Între timp, unele au dispărut, au apărut altele.. 
-bunăoară-

În urmă cu vreo câteva seri, din graiul limpede al  rapsodului ,  am aflat ceea ce simțim toți, cu fiecare bătaie de ceas
că
 mută-i întrebarea ce răsună afară, 
în fiecare clipă ne batem joc de  păsări, de iubire și de mare,
  trăim într-un deșert de disperare, 
în care
Copiii noștri au au făcut dinți/
Mușcă  din bunici și din părinți/
Mușcă din văzduh și din pământ/
Mușcă și din morții din mormânt
și că 
rareori femeile surâd.

Un picuț mai târziu, niște vorbe grele  răsunau altundeva, tot în vorba unui alt rapsod despre mersul lucrurilor-
mai bine ca acum nu ne-a fost niciodată- suntem liberi, putem lucra, avem unde merge. 

Pentru ca aseară, altcineva, un mare actor- Fii demn! spune el-să ne amintească trist, dar adevărat
că
suntem chiriași în viață,  nici săracii, nici bogații nu trăiesc de două ori, 
 Câtă vreme lumea se înghesuie nu doar să prindă tigăi promoționale, dar să și pupe moaștele Sfintei Paraschieva și să cumpere cărți și să vină la teatru,  nu suntem doar o populație, suntem, încă un popor,
dar , atenție 
-sămânța de neam- prost dăunează grav sănătății//

   Supusă, autostrada  își potrivește mersul în goana bolizilor zburători. 
De o parte și de alta, câmpul doarme sub șuierul liber al vântului.
Rostogoliți de vânt, vălătuci de ciulini   se dau de-a dura.
  Un tractor  își înfige din răsputeri lama în țelina uscată.
  Este Ajunul Crăciunului.
Zeci de hectare au rămas nearate- tăranii au primit pământ, sunt liberi, le este bine, zicea rapsodul..cât de bine le este, doar ei știu. Le-o fi bine unora, Dumnezeu  îți dă, dar nu-ți pune și-n traistă, ar  completa careva.//

După o viață bătucită pe ogorul ceapeului, furat din zestrea tatălui ei, mort la Mărășești,  mătușa mea, una dintre cele peste o sută de văduve din sat,  din pensia ei, de două cifre, mici cât un covrig uscat, de sărbători, își plătește trei pomelnice pentru morții din casă- treizeci de lei, fata mea, cum să nu-i dau,  să mă facă popa de râs în fața lumii?//

Vezi cum este cu incertitudinile mele?

Pot eu, după patru ani de blogging, să renunț la prefixul incertitudinilor?

Dacă și la anul vor fi alegeri libere, aș alege Elveția , spune un optimist. //

 Așa că nici eu nu pot să  închei pe un ton pesimist- patru ani  sunt, totuși, o felie  de viață-  mâine este ziua Sfântului Ștefan!

Pentru toți musafirii mei- o surpriză muzicală!

 

Potrivește volumul  apoi , scrie-ți prenumele, așteaptă  un minut să se încarce și urmărește până la sfârșit. 

www.obtampons.ca/apology

Ce zici?

uneori

 nu trebuie să faci nimic pentru a trăi frumos.

Se întâmplă, pur și simplu.//

A dat buzna prin fereastră. I-am zărit discul roșu  crescând, mai mare, strălucitor, în albastrul dimineții.Într-o clipă, s-a răsturnat pe fața lucie a lacului.

Imagine în oglindă-una , dincolo de  copaci, cealaltă, tipsie de aur, rostogolindu-se pe undele  cuminți ale  apei.

La doi pași de mine.

 Sunt primele mele fotografii , în care am prins răsăritul în toată splendoarea lui..La Corbeanca, în prima zi de noiembrie. Și pe telefon și pe aparat.//

Este a doua oară când îl văd pe maestrul Tudor Gheorghe într-un spectacol. Prima oară a fost prin  95, cred.

Sala îi răsplătește apariția cu îndelungi aplauze. Este însoțit de orchestra Arcadia- un grup de tineri  șarmanți, talentați , fără să se străduiască  să pară.

Înalt, zvelt, pare fără vârstă.

În priviri,s-au  adunat toate poveștile cântecelor sale. Zâmbetul de oltean hâtru se ascunde sub mustața de haiduc,  îmbrăcat domnește,  papion negru și cămașa cu plastron.

Nu doar cântă, se oprește,instantaneu,   pentru că și-a amintit o povestioară, o explicație, care devine , în două vorbe, parabolă.

Un artist absolut natural-Zavaidoc și Jean Moscopol, laolaltă, dar și separat. Două lumi- cea a miticilor, etern îndrăgostiți de Mimi, Ioana,Stanca, Zaraza, dar și  lumea femeilor elegante, suple, plăcut mirositoare, coborând din trăsuri încărcate cu flori, în fața restaurantelor luxoase..

Nu trebuie să faci niciun efort de imaginație, în mai mult de două  ceasuri, am ascultat muzică adevărată,  cu aromă de vin vechi, în care se deslușesc iubiri târzii, patimi, revoltă ,tristeți,în ritm de tangou exuberant și, din nou, speranțe, în buchețele de violete pentru fete, într-o cârciumioară la șosea, în atmosfera Bucureștiului interbelic.

N-au lipsit pamfletele muzicale, ironiile usturătoare,  spuse în cea mai limpede rostire.

Maestrul nu vorbește multe.
Spune foarte mult!!

p.s.  ascultați muzica lui Tudor Gheorghe?

când ați admirat ultima oară răsăritul?

prin locuri stiute

Oricare le-ar fi destinatia, plecarile au ceva special.
Cu graba, neliniste, cautare, liste mereu ratacite, lucrusoare asezate cat sa incapa, la ce renunt, ce-ar mai trebui, vai, cat de multe sunt, la munte vremea se schimba usor.. ganduri de ieri , vise de astazi.

De multa vreme , la inceput de vacanta, primesc flori.
Mesaje tacute. In grai de parfum si nuante.
S-au tot adunat, pastrandu-si culoarea, intr-un buchet urias, manunchiuri cu nume de clase si de chipuri dragi. Vremea nu le stinge frumusetea. Sunt, cumva, mai grave.
Ador florile de camp. Povesti risipite la margini de drum. Printre spice si spini. Vorbesc sub licar de stele, mangaiate de lungi fire, toarse din caier de luna. Pentru ele, ciocarlia, inca, isi spune povestea. Stropita cu lacrimi de roua.

Nu pot lua cu mine buchetul proaspat de ieri. Ar ocupa prea mult spatiu.
Il las in fereastra. Cu tot dragul.