de undeva, dintr-un curcubeu!

Eu văd aici o Lume.
 Un Poem în neobositul mers al timpului.
Mă uit ; și mă tot uit... !
Cineva  spunea despre elefantul indian că uneori plânge...

Fotografiile  sunt un dar, între altele, de la o prietenă de pe blog. Are grijă să-mi trimită imagini de prin mai toate locurile pe care le bate cu piciorul.

”Partea mea din ce e mai bun pe această lume îmi va veni din mâinile tale: 
iată făgăduiala ta.
 De aceea strălucește lumina ta în lacrimile mele.
 Mă tem să mă las călăuzit de alții, ca să nu mă depărtez de tine, care aştepți la o cotitură a drumului să fii călăuza mea. 
Merg cu îndârjire pe drumul meu, 
până ce însăşi nebunia mea mi te va aduce la uşă.
 Căci am făgăduiala ta 
 că partea mea din ce e mai bun pe această lume,
 îmi va veni din mâinile tale.„ 
Rabindranath Tagore

fiecare copil

vine pe lume cu mesajul că Dumnezeu  nu este încă dezamăgit de oameni. Rabindranath Tagore


La mulți ani  copiilor noștri și ai tuturor!
La mulți ani copiilor din sufletele noastre!
 Din copilăria mea

Lucian Blaga

Păşteam cu alţii gâştele-n arinişti.
Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
şi îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfârcul urechii
şi plopii tremurau străvechii.

Când toropit priveam prin gene
cum boii se mişcau prin flori de sânziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vârful coarnelor ca melcii,
şi boii - boii-şi rumegau căldura pe sub sălcii.

Când mă trânteam în pajişte pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin
răzimat pe coate.

Şi-mi mai aduc aminte
într-un lan de cînepă
o sperietoare pestriţă de paseri
se sprijinea
în par, ca vînturi s-o alinte.

Ciorchine de turbări avea cercei, 
o vrabie-şi făcuse cuib în pălăria ei.

Râdeau copiii toţi de ea,
dar mie mi-era milă
şi-o iubeam.
Şi singur socoteam: ea mi-e aproapele
şi o iubeam.
Şi mă credeam un mucenic.//
încercăm un joc? 
care a fost prima poezie  pe care ai învățat-o ? 
 sau pe care ai scris-o? 
sau pe care ai dedicat-o cuiva??

dar de la Ottilya!

zmeul se înalță contra vântului

Păsărilor care s-au născut în colivie le este frică, mai ales, de cer.
Rabindranath Tagore
N-o să-ți spun că mi s-au întâmplat toate chiar mie, pentru că nu este așa.

Și nu vreau să te mint. Spun doar că mi-a venit ideea să scriu despre tema asta, după ce o prietenă m-a întrebat  care este trăsătura cea mai pregnantă a noastră, a oamenilor, care ne apropie de maimuțe.
Întâi am râs, apoi, m-am lăsat păgubașă.
 Ca să mă ajute, persoana respectivă  m-a întrebat cum se vânează maimuțele în Africa. 
Nici asta n-am știut, parcă tu știi?
 Vânătorul le urmărește, ele se adună într-un loc. A doua zi, omul  pune în scorburile unde se adună maimuțele  niște pietre, care nu acoperă total gura scorburii. Fiind  foarte curioasă, maimuța își strecoară mâna să scoată obiectul, ea nu știe că este o piatră. Ar putea scoate mâna, dar nu se îndură,  pentru că îi este frică să nu piardă prada. Vânătorul se apropie și o prinde.
 Vezi,  ea  își riscă libertatea , de frică.
Noi-– tu, eu,  alergăm de dimineața până seara târziu. Vrei  să zici că facem asta pentru   a deveni liberi?
Dimpotrivă, pentru a strânge tot mai mult lanțul sclaviei.
Poți să mă  contrazici, încearcă!
Devenim sclavii fricii- frica să nu-ți ia cineva soțul/soția/iubitul/iubita.
-Nu este deloc adevărat, vor spune unii.
-Ba da- uite de ce- îl /o iubești  atât de mult, devii atât de insistent/ă, că ești disponibil(ă) la orice oră, până când se plictisește. 
Și te părăsește. Să nu spui că n-ai pățit-o.
 Pentru că-ți este frică  să nu-ți  pierzi jobul, faci tot ce ți se cere, chiar și pe deasupra.
Într-o zi, nu mai reziști, explodezi. 
Da? Te dă afară cât ai clipi!
Ți-ai cumpărat o locuință- o iubești ca pe ochii din cap.
De drag, dar și de frică, să nu fie alta mai frumoasă,   îți petreci tot timpul liber în casă. Uiți când înflorește liliacul, când se colorează frunzele, când cad primii fulgi de nea.
Într-o zi, te trezești  bolnav de nervi.
Vezi,  că și omul, ca și  maimuța,    își riscă libertatea , de frică??
-Ce-ți spuneam??
Se zice că  ești liber, când scapi de frică.
Ai nevoie de șapte pași.

1. Fă o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și care te-au împiedicat să faci ceea ce iți doreai la un moment dat. 2.  Rupe lista! N-o să-ți rezolve ea problemele , dimpotrivă,  va accentua  frica. 3. Fă o lista cu lucrurile  pe care nu vei reuși niciodată să le ai. 4. Arunc-o , la ce bun s-o păstrezi, dacă nu le vei avea? 5. Deschide dulapul de haine.   Ia primul lucru,  pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de un an .  Aruncă-l într-o cutie. Insistă, următorul!   Încă! Păstrează doar lucrurile de care chiar ai nevoie.Uită-te în debara. Nu-i așa că ai o grămadă de pantofi/  genți,  ghete pe care nu le folosești niciodată? Ce faci cu ele? 6. Fă-le cadou cuiva care nu are. Vor fi doi fericiți! Dacă ai ajuns până aici, ești puternic(ă)! 7.Riscă!   Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Bunăoară, îți este frică de întârziere la serviciu, din cauza ambuteiajelor. Renunță la mașină. Mergi pe jos. O să-ți facă foarte bine! p.s . ce zici,  începi din seara asta?