nu-iașa

că ți-ai dori să trăiești într- o lume  mult mai bună, mai tolerantă, mai  civilizată? o fi posibil?

p.s. ascultă muzica, te rog!

contabilitate. fără diacritice

știi de ce? fiindcă eu cred   că acela care iubește poezia  o citește cu sufletul. //

Marin Sorescu 
Vine o vreme 
Cand trebuie sa tragem sub noi 
O linie neagra 
 Si sa facem socoteala. 
Cateva momente cand era sa fim fericiti, 
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
 Cateva momente cand era sa fim geniali, 
Ne-am intalnit de cateva ori 
 Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape 
 (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
 Toate acestea fac un viitor luminos - 
Pe care l-am trait.
 O femeie pe care am iubit-o 
 Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
 Fac zero. 
Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
 A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
 Si, in sfarsit, o soarta
 Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
 Fac doua (Scriem una si tinem-una, 
Poate, cine stie, exista si viata de apoi)//
 și pentru echilibru, un gând furat de la o prietenă- 
// o fi viață , mai apoi?

fiecare copil

vine pe lume cu mesajul că Dumnezeu  nu este încă dezamăgit de oameni. Rabindranath Tagore


La mulți ani  copiilor noștri și ai tuturor!
La mulți ani copiilor din sufletele noastre!
 Din copilăria mea

Lucian Blaga

Păşteam cu alţii gâştele-n arinişti.
Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
şi îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfârcul urechii
şi plopii tremurau străvechii.

Când toropit priveam prin gene
cum boii se mişcau prin flori de sânziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vârful coarnelor ca melcii,
şi boii - boii-şi rumegau căldura pe sub sălcii.

Când mă trânteam în pajişte pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin
răzimat pe coate.

Şi-mi mai aduc aminte
într-un lan de cînepă
o sperietoare pestriţă de paseri
se sprijinea
în par, ca vînturi s-o alinte.

Ciorchine de turbări avea cercei, 
o vrabie-şi făcuse cuib în pălăria ei.

Râdeau copiii toţi de ea,
dar mie mi-era milă
şi-o iubeam.
Şi singur socoteam: ea mi-e aproapele
şi o iubeam.
Şi mă credeam un mucenic.//
încercăm un joc? 
care a fost prima poezie  pe care ai învățat-o ? 
 sau pe care ai scris-o? 
sau pe care ai dedicat-o cuiva??

dar de la Ottilya!

petale de mai!

pentru recuperarea eternității,

 n-am găsit ceva mai potrivit, într-o zi acordată  întâmplător sau din suflet femeii-

Bărbatul și femeia - de Victor Hugo

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumina, inima primește iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forța, intuiția reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspirația bărbatului este către gloria supremă, aspirația femeii este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.

 Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care îl împodobește, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pământul, femeia acolo unde începe cerul.

lucrurile pe care nu le căutăm

 sunt cele de care avem nevoie!

întotdeauna am rupt o buruiană

și am plantat o floare,  acolo unde am crezut că poate să răsară.
Abraham Lincoln

Cineva spune că  viața toată nu facem altceva decât să interpretăm vorbe.
Noi - pe ale altora, alții- pe ale noastre. 
 Tu ce zici?
Și,  pentru că este vacanță, o dedicație tuturor musafirilor mei!
p.s. vă place valsul? 

închis pentru inventar

 În cutii legate cu sfoară, toate ornamentele. 

Cioburile nu aduc noroc.

Ramuri uscate, raze fugare, cărți cu foi îndoite, metafore șchioape. 

Zbor la întâmplare, șoapte năuce, pași rătăciți. 

 poză cu luna uitată -ntr-un nor,

voci de copii cu ochi rotunziți de mirare,

bilete de tren, facturi în dosare,

străzi fără număr, răni oblojite, muguri plăpânzi. 

Puse de-a valma. 

Câte anotimpuri are viata?

autumnală

Toamna-și rătăcește pașii pe umede poteci..

În pantofii ei, de zile mari, pătrunde apa.

I s-au umezit  poalele. Și pletele.

Și gândurile.

Și obrajii bucălați de mere coapte.

Se uită cum trec, sub  mișcătoare  umbrele,  stolori de cocori.

 Ascultă șoaptele nopții și zgomotul zilei. În ritm de

 Lamento,

                   (cu)Ștefan Cazimir

Ni-i sănătatea zi de zi

Legată doar c-un fir de ață

și din multiple nevralgii

țesută-i scurta noastră viață.

Dureri de  gât, dureri de dinți,

Dureri de cap din abundență

Nenumărate suferinți

Ne umplu biata existență.

Dar pe deasupra tuturora

Mă supără urât de tot

și zilnic își respectă ora

 durerea crâncenă de cot.

Ce leacuri  n-am cercat, o, Doamne!

Pilule, frecții, băi, pomezi..

Trec ani în șir, trec veri și toamne

Durere, când ai să cedezi?

Întâmpinând  destule piedici,

mi-am spus necazul peste tot,

dar ce-ți pot face bieții medici

 când și pe ei îi doare-n cot?

Din nesfârșite nevralgii

țesută-i scurta noastră viață,

 iar sănătatea zi de zi

 ne-atârnă doar de-un fie de ață.

Dureri de gât, dureri de dinți,

 Dureri de cap din abundență-

Așa-i croită din părinți

 Sărmana noastră existență.

O,  frații mei de suferință,

 Nu știți cumva un antidot?

E ceasul când mă amenință

Durerea zilnică de cot.

Prin farmacii și policlinici

Orașu-n van  l-am colindat,

Că răi sunt doctorii și cinici,

 Iar farmaciștii s-au culcat.”