Este Ziua Armatei române!

Te poți uita în ochii  copilului  tău,  spunându-i  că  iubirea de  patrie este cea mai  mare  mândrie a românului?
 Dar poezia asta o mai știi? Era în manualul  de Limba Română, pentru clasa a V-a !
Ai memorat-o, sigur!
Din  89  nu se prea  se mai citește. Poate, cumva, pe la orele de lectură suplimentară. 
Doar dacă profesorul numără peste 40 de ani.

Sergentul, de Vasile Alecsandri

Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!"
Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Și o cămeșă  ruptă bucăți pe dedesupt,
Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui față
Zbura ca o lumină de glorie măreață,
Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.

Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
Dar fruntea lui de raze părea încoronată.
Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
Și crucea "Sfântul Gheorghe" și a "României Stea".
Românul venea singur pe drumul plin de soare,
Când iată că aude fanfare sunătoare
Și vede nu departe în fața lui venind
Un corp de oaste mândră în aur strălucind.
Erau trei batalioane de gardă-mparatească
Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească.

În frunte-i colonelul semeț, pe calu-i pag,
La bravii săi tovarăși privea ades cu drag,
Și inima în pieptu-i bătea cu foc, deșteaptă,
Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i așteaptă.
Deodat' el da cu ochii de sarbedul român
Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân,
Și mult se minunează, Și nici că-i vine-a crede
Când crucea "Sfântul Gheorghe" pe sânul lui o vede.
S-oprește regimentul, iar bravul colonel
Se-nchină la drumețul, s-apropie de el.

Și-i zice cu blândeță: "De unde vii ,străine?"
"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."
"Dar aste decorații cum, cine ți le-au dat?"
"Chiar domnitorul nostru ș-al vostru împărat."
"Dar pentru care fapte?" "Știu eu?... Cică drept plată
Că am luat eu steagul redutei... si pe dată
Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbușit în șanț..."
"Dar ce rang ai ,voinice?" "Am rang... de dorobanț!"
Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor
Românul care pleacă trăgând al lui picior.//
La mulți ani, ostași!

mlădițe

 Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate.
Jack Penn 

 În cartier sunt câteva biserici.

Prefer schitul, chiar dacă astăzi,  ploaia își curge, fără oprire,  șoaptele lungi,  în rămurele de salcie pletoasă.

Atâta lume!  Toate vârstele.

Cum era de așteptat, nu este loc în interior.

Umbrele  colorate,   buchețele  parfumate în mânuțe dolofane, fețe limpezi,  vocea plină a starețului, brazi  țâșnind din  tăpșan,  pârâiașul din dreapta curții, petunii în ghivece albe,  gângurit de păsărele nesperiate de ploaie, tânguiri de clopot.

Atâta pace în jur!

Cuvântul  cel mai des auzit- iertare! 

Și  un nume- Sfântul Ioan Gură de Aur

”Nu este alt păcat mai rău care desparte pe om de Dumnezeu şi de oameni ca zavistia (pizma), această boală este mai grea şi decât iubirea de argint. Pentru că iubirea de argint atunci când dobândeşte bani se bucură. Iar zavistnicul când altul păgubeşte şi-şi pierde munca lui atunci se bucură şi facere de bine socoteşte nenorocirile şi pagubele altora.„

 Mănunchi fraged  de rămurele .

Smerită, pădurea și-a primit baia  Floriilor .

Cu tot dragul, pentru  cei care își serbează astăzi  numele,
La mulți ani!
 Sărbători fericite  celor care au primit  lumina Învierii!

Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii !
Vin Floriile cu soare!

Și soarele cu Florii!-V. Alecsandri

lecția de istorie

”Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omoraea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acopieri şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâia, ca văzîndu-l ai săi, să nu să îndărăpteze şi pentru aceia raru război de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, ca ştiindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui şi ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum să tâmplă din pom bun, roadă bună iese.
Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, ca cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, pînă astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceea l-au ajunsu.”
Și de nu i-ar apărea numele în text, recunoaștem , cu ochii închiși, personajul din textul citit și răscitit în  liceu, completat mai  apoi cu fragmente din Frații Jderi și cu atât de bogatele date istorice, memorate  în anii de școală- războaie câștigate, mănăstiri înălțate,
și de ce nu,  pasiunile de bărbat iubăreț, băutor de vinuri alese.
Cineva a tot scotocit prin hrisoave, a socotit , a pus cap la cap documente vechi și iată ce arbore genealogic crește falnic-
Nu suntem doar ruda mai mică, săracă și mereu îndatorată a Franței.
Astăzi am aflat și eu, și tare m-am minunat!
1.Ştefan cel Mare (1435-1504), l-a avut ca fiu pe
2.. Petru Rareş (1486-1546), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiică pe:
3. Maria, care căsătorită cu Ion Movilă (mare logofăt al Moldovei), cei doi
având ca fiu pe:
4. Ieremia Movilă (?-1606), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiică pe:
5. Maria Movilă (1592-1638), căsătorită cu Ştefan Potocki (1568-1631, conte polonez), cei doi având ca fiică pe:
6. Anna Potocki (1615-1690), căsătorită cu Dominic Kazanowski (1605-1648),cei doi având ca fiică pe:
7. Maria Kazanowski (1643-1687), căsătorită cu Stanislas Iablonowski(1634-1702), cei doi au avut ca fiică pe:
8. Ana Iablonowski (1658-1727), căsătorită cu Rafael Leszczynski
(1650-1703),cei doi avându-l ca fiu pe:
9. Stanislas Leszczynski (1677-1766), regele Poloniei, care a avut ca fiică pe:
10.Maria Leszczynski (1703-1768), căsătorită cu Ludovic al XV-lea (1710-1774),
regele Franţei, cei doi având ca fiu pe:
11.Louis de France (1729-1765), care l-a avut ca fiu pe:
12.Ludovic al XVI-lea (1754-1793), regele Franţei, decapitat, prin ghilotinare, la 21 ianuarie 1793, patru ani după Revoluția franceză din 1789 .
Astăzi am aflat și eu..tare m-am minunat!
Regele Franței are , printre strămoși, pe domnitorul nostru, Ștefan cel Mare.

Nu suntem doar sora mai mică de gintă latină a Franței, mereu fata oropsită , alegând boabe de mei din cenușa istoriei.
p.s ascultă, te rog Ginta latină. 
sigur, o să-ți placă!